Girolamo Fracastoro
Girolamo Fracastoro (n. c. 1476-1478, Verona - d. 6 august 1553, Affi) a fost medic, poet și umanist italian, considerat părintele patologiei infecțioase și al medicinei comparate[1]. A rămas celebru pentru teoria sa privind răspândirea bolilor infecțioase și a introdus termenul de sifilis.
A avut preocupări și în domenii științifice ca: matematică, geografie, astronomie și a fost medicul papei Paul al III-lea.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Verona într-o familie prosperă de-a lungul a multor generații. A studiat la Universitatea din Padova, unde l-a întâlnit pe Nicolaus Copernic.[2] Acolo a studiat: matematica, filozofia, medicina.
Contribuții la dezvoltarea științei[modificare | modificare sursă]
Medicină[modificare | modificare sursă]
Unul din principalele sale obiecte de studiu a fost sifilisul, boală cu transmitere sexuală care pe acea vreme făcea ravagii în Europa.
Fracastoro definește trei moduri de răspândire a bolilor transmisibile:
- direct
- indirect
- la distanță
Științele exacte[modificare | modificare sursă]
În mecanică i se atribuie teoria adiționării mai multor forțe aplicate într-un punct, adică principiul suprapunerii forțelor.
În lucrarea Homocentrocorum seu de stallis Liber unus, apărută la Veneția în 1538, a criticat teoria lui Ptolemeu referitoare la mișcarea astrelor.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- 1530: Syphilis sive Morbus Gallicus
- 1534: Di Vini Temperatura
- 1535: Homocentricorum sive de Stellis, de Causis Criticorum Dierum Libellus
- 1538: Homocentrica
- 1546: De contagione, contagionis morbis et eorum curratione (Despre contagiune, boli contagioase și tratamentul lor)
- 1539: Syphilis sive de morbo gallico.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Radu Iftimovici, op. cit., pag. 243-244
- ^ Vezi Encyclopedia Britannica.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Radu Iftimovici: Istoria universală a medicinei și farmaciei, Editura Academiei Române, București, 2008, ISBN 978-973-27-1708-0