Vizualizare sursă pentru „Germania”

{{pp-semi-vandalism|small=yes}}
{{Infocaseta Țară
|nume_genitiv                = Germaniei
|deviză_națională            = ''Einigkeit und Recht und Freiheit'' <br /> „Unitate și dreptate și libertate”{{nc}}
|imn_național                = <div style="text-align:center">[[Fișier:National anthem of Germany - U.S. Army 1st Armored Division Band.ogg]]</div><br /><small>a treia strofă din</small><br />''[[Das Lied der Deutschen]]''<br /><small>(cunoscută și ca ''Einigkeit und Recht und Freiheit''){{nc}}
|imagine_drapel              = Flag of Germany.svg
|imagine_stemă               = Coat of Arms of Germany.svg
|imagine_hartă               = EU-Germany.svg
|descriere_hartă             = {{descriere hartă |nume_genitiv=Germaniei |culoare_locație=verde închis |regiune=[[Europa]] |culoare_regiune=gri închis |subregiune= [[Uniunea Europeană]] |culoare_subregiune=verde deschis |legendă=EU-Germany.svg}}
|limbi_oficiale              = [[Limba germană|germană]]{{ref|1}}
|etnonim                     = ''german''<ref>{{citat web |url=http://dexonline.ro/definitie/german |title=„Definiție: german” |publisher=[[DEX online]] |accessdate=28 martie 2010}}</ref>
|grupări_etnice              = 81% '''[[Germani]]''', 7% alți [[Europa|Europeni]], 4% [[turci]], 2% [[asia]]tici, 6% altele<ref>[https://www.destatis.de/DE/PresseService/Presse/Pressemitteilungen/2011/09/PD11_355_122.html Ein Fünftel der Bevölkerung in Deutschland hatte 2010 einen Migrationshintergrund]</ref>
|capitală                    = [[Berlin]]
|cel_mai_mare_oraș           = [[Berlin]]
|sistem_politic              = [[Republică federală]], [[republică parlamentară]]
|tip_suveranitate            = [[Regatul Germaniei|Formare]]
|eveniment_fondare1          = [[Sfântul Imperiu Roman]]
|dată_fondare1               = 962
|eveniment_fondare2          = [[Imperiul German]]
|dată_fondare2               = 18 ianuarie 1871
|eveniment_fondare3          = [[Istoria Germaniei]]
|dată_fondare3               = 23 mai 1949
|eveniment_fondare4          = [[Reunificarea Germaniei|Reunificare]]
|dată_fondare4               = 3 octombrie 1990
|aderareUEdată               = 25 martie 1957
|suprafață_km2               = 357,121
|populație_estimare          = 
|populație_estimare_an       = 
|populație_estimare_loc      = 14
|densitate_populație_km2     = 225,1
|densitate_populație_loc     = 36
| PIB_PPC = {{increase}} $4.743 trilioane<ref name=imf2>{{cite web |url=https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2021/April/weo-report?c=134,&s=NGDP_RPCH,NGDPD,PPPGDP,NGDPDPC,PPPPC,&sy=2019&ey=2026&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ssc=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1 |title=World Economic Outlook database: April 2021 |publisher=[[International Monetary Fund]]|date=April 2021 }}</ref>
| PIB_PPC_loc = 5
| PIB_PPC_an = 2021
| PIB_PPC_pe_locuitor = {{increase}} $56.956<ref name="imf2" />
| PIB_PPC_pe_locuitor_loc = 15
| PIB_nominal = {{increase}} $4.319 trilioane<ref name="imf2" />
| PIB_nominal_loc = 4
| PIB_nominal_an = 2021
| PIB_nominal_pe_locuitor = {{increase}} $51.860<ref name="imf2" />
| PIB_nominal_pe_locuitor_loc = 15
| Gini = 29.7 <!--number only-->
| Gini_an = 2019
| Gini_categorie = scăzut
| Gini_ref = <ref name="eurogini">{{cite web|url=https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tessi190/default/table?lang=en|title=Gini coefficient of equivalised disposable income|publisher=[[Eurostat]]|access-date=15 December 2020}}</ref>
| Gini_rank =
| IDU = 0.947 <!--number only-->
| IDU_an = 2019<!-- Please use the year to which the data refers, not the publication year-->
| HDI_change = increase<!--increase/decrease/steady-->
| IDU_ref = <ref name="UNHDR">{{cite web|url=http://hdr.undp.org/en/content/latest-human-development-index-ranking|title=Human Development Report 2020|date=15 December 2020|publisher=[[United Nations Development Programme]]|access-date=15 December 2020}}</ref>
| IDU_loc = 6
|monedă                       = [[Euro]] (€)
|fus_orar                     = CET
|utc                          = +1
|fus_orar_ODV                 = CEST
|utc_ODV                      = +2
|domeniu_internet             = [[.de]] {{ref|2}}
|prefix_telefonic             = +49
|note                         = {{note|1}} Limbile [[Limba daneză|daneză]], [[germana de jos]], [[Limbi sorabe|soraba]], [[Limba romani|romani]], [[Limbile frizone|frizona]] sunt recunoscute și protejate de Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale. <br />{{note|2}} Se poate folosi și domeniul [[.eu]], întrucât Germania face parte din [[Uniunea Europeană]].
}}

'''Republica Federală Germania'''<ref>Denumirea oficială a țării în limba română conform https://berlin.mae.ro/ &mdash; AMBASADA ROMÂNIEI în Republica Federală Germania.</ref> (în {{de|Bundesrepublik Deutschland}} <small>{{audio|De-Bundesrepublik Deutschland.ogg|ascultă}}</small>),<ref name="Duden6">{{citat carte | editor = Max Mangold (ed.) | title = Duden, Aussprachewörterbuch (Duden Pronunciation Dictionary) | edition = 6| year = 1995 | publisher = Dudenverlag (Bibliographisches Institut & F.A. Brockhaus AG | location = Mannheim | language = germană | isbn = 3-411-04066-1 | pages = 271, 53f }}</ref> acronim '''RFG''', colocvial, '''Germania''' (în {{de|Deutschland}}; {{pronunție}}), este un stat în [[Europa Centrală]]. Face parte din organizații internaționale importante, precum: [[Consiliul Europei]] ([[1951]]), [[OCDE]], [[Uniunea Vest-Europeană]] ([[1954]]), [[NATO]] ([[1955]]), [[Uniunea Europeană]] ([[1957]]), [[ONU]] ([[1973]]), [[OSCE]], și din [[zona euro]]. Se învecinează: la nord - cu [[Marea Nordului]], [[Danemarca]] și [[Marea Baltică]]; la est - cu [[Polonia]] și [[Republica Cehă]]; la sud - cu [[Austria]] și [[Elveția]]; iar la vest - cu [[Franța]], [[Luxemburg]], [[Belgia]] și [[Țările de Jos]]. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu [[Zonă temperată|climat temperat]]. Germania are cea mai mare populație dintre [[Stat membru al Uniunii Europene|statele membre]] ale [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]] (82 de milioane de locuitori). 

Diferite [[triburi germanice]] au ocupat nordul Germaniei încă din antichitate. În timpul [[migrația popoarelor|epocii migrațiilor]] triburile germanice s-au extins spre sud. Începând din secolul al X-lea teritoriile germane au format o parte centrală a [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]].<ref>The Latin name ''Sacrum Imperium'' (Holy Empire) is documented as far back as 1157. The Latin name ''Sacrum Romanum Imperium'' (Holy Roman Empire) was first documented in 1254. The full name "Holy Roman Empire of the German Nation" (''Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation'') dates back to the 15th century.<br/>{{cite book | last = Zippelius| first = Reinhold| title = Kleine deutsche Verfassungsgeschichte: vom frühen Mittelalter bis zur Gegenwart| trans_title   = Brief German Constitutional History: from the Early Middle Ages to the Present| edition   = 7th| origyear  = 1994| year  = 2006| publisher =Beck| language  = German| isbn  = 978-3-406-47638-9| page = 25}}</ref> În secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit centrul [[Reforma protestantă | Reformei protestante]].

Creșterea pan-germanismului în interiorul confederației germane, care a fost ocupată de [[Franța]], a dus la unificarea majorității statelor germane în 1871 în [[Imperiul German]]. După [[Primul Război Mondial]] și [[Revoluția germană | Revoluția germană din 1918-1919]], imperiul a fost înlocuit de [[Republica de la Weimar]]. Înființarea celui de-[[Imperiul German 1933-1945|al treilea Reich]] în 1933 a dus la [[al doilea război mondial]] și a [[Holocaustul | Holocaustului]]. După 1945 Germania a pierdut o parte din teritoriul său și a fost împărțită în două state, [[Germania de Est]] și [[Germania de Vest]]. În 1990, la scurt timp după revoluțiile care au dus la căderea comunismului în Germania de Est și în restul [[Europa de Est|Europei de Est]], Germania a fost [[Reunificarea Germaniei|reunificată]].

Germania este o [[republică]] [[Federație|federală]] [[Republică parlamentară|parlamentară]] alcătuită din [[Landurile Germaniei|16 state]] numite ''Landuri'' (în limba {{de|Länder}}). Capitala federală și cel mai mare oraș este [[Berlin]]. Industria germană este una din cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, deține o poziție-cheie în [[Uniunea Europeană]] și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global.<ref>{{citat web |url=http://www.iht.com/articles/2008/04/04/europe/poll.php |title=The leader of Europe? Answers an ocean apart |date=4 aprilie 2008 |accessdate=6 noiembrie 2009 |language=engleză |archiveurl=https://web.archive.org/web/20080404235732/http://www.iht.com/articles/2008/04/04/europe/poll.php |archivedate=2008-04-04 |dead-url=no }}</ref> Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de vârf, la nivel mondial.<ref>{{citat web |url=http://www.innovations-report.de/html/berichte/informationstechnologie/bericht-109339.html |title=Confidently into the Future with Reliable Technology |date=6 mai 2008 |accessdate=6 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2013-11-05 |archive-url=https://web.archive.org/web/20131105055439/http://www.innovations-report.de/html/berichte/informationstechnologie/bericht-109339.html |dead-url=yes }}</ref>

Germania a fost un membru fondator al [[Comunitățile Europene | Comunităților Europene]] în 1957, care a devenit [[Uniunea Europeană]] în 1993. Acesta face parte din [[Spațiul Schengen]], și a devenit un co-fondator al [[Zona Euro | zonei euro]] în 1999. Germania este membru al [[Organizația Națiunilor Unite | Organizației Națiunilor Unite]], [[NATO]], [[G8]], [[G20]] și [[OCDE]]. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori.

== Etimologie ==
Cuvântul „Germania” în [[limba română]], provine de la cuvântul din [[limba latină]] „Germania”. Numele „Germania” a fost utilizat după ce [[Iulius Cezar]] l-a adoptat dintr-un termen galic pentru popoarele din partea de est a [[Rin]]ului care ar fi însemnat „vecin”.<ref>{{citat carte |last=Schulze |first=Hagen |title=Germany: A New History |origyear=1998 |publisher=Harvard University Press |location=Cambridge, MA | pages=4 |language=engleză}}</ref>

== Istorie ==
{{Articol principal|Istoria Germaniei|Istoria Germaniei postbelice}}
=== Triburi germanice ===
[[Fișier:Germanic tribes (750BC-1AD).png|thumb|left|Expansiunea [[Triburile germanice|triburilor germanice]] (750 î.Hr. – 1 d.Hr.)]]
Se consideră că etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii Nordice a [[Epoca Bronzului|Bronzului]], sau, cel mai târziu, pe durata Epocii de fier Pre-Romane. Pornind din sudul [[Scandinavia|Scandinaviei]] și nordul Germaniei, triburile și-au extins teritoriul spre sud, est și vest, în secolul I î.Hr., ajungând în contact cu triburile [[celți|celtice]] din [[Galia]], precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în [[Europa de Est]]. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor [[Imperiul Roman|romani]], cercetări etimologice și descoperiri [[Arheologie|arheologice]].

Pe timpul domniei lui [[Cezar August]], generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei (''Germania'' era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de [[Rin]] până la [[munții Ural]]). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul [[Bătălia de la Teutoburger Wald|bătăliei de la Pădurea Teutoburg]], triburi germanice conduse de [[Arminius]] au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin și la nord de [[Dunăre]], a rămas, astfel, în afara Imperiului Roman. Spre anul 100 d.Hr., pe când [[Tacitus]] scria lucrarea sa ''Germania'', triburi germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului și Dunării (''[[Limes]] Germanicus''), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În [[secolul III]] s-au afirmat mai multe triburi vest-germanice: alamanii, [[franci]]i, chatii, [[saxoni]]i, [[frizoni]]i, sicambrii și turingii. În jurul anului 260 d.Hr., multe triburi germanice au trecut de [[limes]] și de frontiera de pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate, pe atunci, de romani.<ref name="Cambridge ancient history">The Cambridge Ancient History, vol. 12, p. 442. ISBN 0-521-30199-8.</ref>

=== Sfântul Imperiu Roman (962-1806) ===
{{articol principal|Sfântul Imperiu Roman}}
[[Fișier:Weltliche Schatzkammer Wien (169)pano.jpg|thumb|upright|Coroana Imperială a [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântului Imperiu Roman]]]]
[[Carol cel Mare]] a fondat la 25 decembrie [[800]] [[Imperiul Carolingian]], care avea să fie divizat în [[843]]. Imperiul medieval ([[Sfântul Imperiu Roman]]) s-a format din partea estică rezultată din această divizare, și a continuat să existe, sub diverse forme, din anul [[962]] până în [[1806]]. Teritoriul său se întindea de la râul Eider la nord, până la coasta mediteraneană la sud. Numit, inițial, Sfântul Imperiu Roman, a fost redenumit, oficial, ''Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ'' (Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane) începând cu [[1448]], pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul ocupat, devenit, între timp, mai restrâns.
[[Fișier:Lucas Cranach (I) workshop - Martin Luther (Uffizi).jpg|thumb|left|130px|[[Martin Luther]] (1483–1546) a inițiat [[Reforma Protestantă]]]]
Pe timpul dinastiei începute de [[Otto I]], între anii [[919]] și [[1024]], s-au consolidat ducatele Lorenei, Saxoniei, Franconiei, Șvabiei, Turingiei și Bavariei, iar regele german a fost numit Împărat romano-german al acestor regiuni în [[962]]. Pe timpul domniei împăraților salici ([[1024]]-[[1125]]), Sfântul Imperiu Roman (Imperiul romano-german) a cucerit nordul [[Italia|Italiei]] și [[Burgundia]], dar împărații și-au pierdut din putere în urma unei controverse privind învestitura. Pe timpul împăraților Hohenstaufen ([[1138]]-[[1254]]), prinții germani au căutat să se extindă spre sud și est, ajungând să controleze teritorii locuite de [[slavi]] înainte ca germanii să trimită coloniști în aceste pământuri, și chiar mai la est (ceea ce s-a numit ''Ostsiedlung''). Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, făcând parte din [[Liga Hanseatică]]. Cu toate acestea, în urma Marii Foamete din [[1315]] și Morții Negre din [[1348]]-[[1350|50]], populația Germaniei a scăzut considerabil.<ref>[http://www.vlib.us/medieval/lectures/black_death.html The Great Famine (1315-1317) and the Black Death (1346-1351)]. Lynn Harry Nelson. The University of Kansas.</ref>

Edictul Bulei de Aur din [[1356]] a conferit imperiului o constituție a căror principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului. Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte [[principe elector|principi electori]], care controlau unele din cele mai puternice principate și arhiepiscopii. Începând cu [[secolul al XV-lea]], împărații au fost aleși, aproape fără excepție, din cadrul dinastiei austriece de [[Habsburg]].

Călugărul [[Martin Luther]] și-a publicat cele 95 de Teze în [[1517]], prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice, începând, astfel, [[Reforma Protestantă]]. O confesiune distinctă, luterană, a devenit religie oficială în mai multe teritorii germane, după [[1530]]. Conflictul religios a dus la [[Războiul de treizeci de ani]] (1618-1648), care a devastat ținuturile germane, populația fiind redusă cu 30%<ref>[http://mars.wnec.edu/~grempel/courses/wc2/lectures/30yearswar.html The Thirty-Years-War] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/19991009072232/http://mars.wnec.edu/~grempel/courses/wc2/lectures/30yearswar.html |date=1999-10-09 }}, Gerhard Rempel, Western New England College.</ref><ref>[http://users.erols.com/mwhite28/warstat0.htm#30YrW The Thirty Years War (1618–48)], Alan McFarlane, The Savage Wars of Peace: England, Japan and the Malthusian Trap (2003)</ref>. [[Pacea Westfalică]] din [[1648]] a pus capăt războaielor religioase dintre statele germane, dar imperiul a fost împărțit ''de facto'' în numeroase principate independente. Din [[1740]] monarhia austriacă de Habsburg și [[Regatul Prusiei]] au dominat istoria germanilor. În [[1806]] Imperiul a fost dizolvat, ca urmare a [[Războaiele Napoleoniene|Războaielor Napoleoniene]].<ref name="concise h">Fulbrook, Mary: ''A Concise History of Germany'', Cambridge University Press 1991, p. 97. ISBN 0-521-54071-2</ref>

=== Restaurație și revoluție (1814-1871) ===
{{articol principal|Confederația Germană}}
[[Fișier:Nationalversammlung in der Paulskirche.jpg|thumb|Parlamentul de la Frankfurt în 1848]]
În urma căderii lui [[Napoleon Bonaparte]], a fost organizat, în anul [[1814]], [[Congresul de la Viena]] și a fost fondată Confederația Germană (''Deutscher Bund''), o ligă formată din 39 de state. Dezacordul cu ideile politice ale restaurației a dus la întărirea mișcărilor [[Liberalism|liberale]], care cereau unitate și libertate. Aceste cereri, însă, au fost urmate de noi măsuri de represiune din partea omului de stat austriac [[Metternich]]. ''Zollverein'', o uniune tarifară, a contribuit hotărâtor la unificarea economică a statelor germane. În această perioadă, mulți germani erau influențați de principiile [[Revoluția Franceză|Revoluției Franceze]], iar [[naționalism]]ul era o forță în creștere, în special printre tinerii intelectuali. Pentru prima dată, culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea, aceste culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german.<ref>Martin, Norman. [https://www.fotw.info/flags/de1848.html German Confederation 1815–1866 (Germany)] Flags of the World. 5 octombrie 2000. Retrieved 2006, 12-07.</ref>

În contextul unei serii de mișcări revoluționare în [[Europa]], care au avut drept rezultat proclamarea republicii în [[Franța]], intelectualii și oamenii de rând au adus [[revoluția de la 1848]] și în Confederația Germană. Speriați, monarhii au acceptat, în primă instanță, cererile revoluționarilor. În aceste împrejurări, regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat, dar, întrucât trebuia să renunțe la o parte din puterea politică deținută anterior, acesta a refuzat coroana și a respins constituția propusă, ceea ce, pe atunci, a fost un pas înapoi pentru mișcare. Conflictul dintre regele [[Wilhelm I al Prusiei]] și Parlament, care era din ce în ce mai influențat de ideile liberale, a izbucnit pe fondul discuțiilor privind reformele militare din [[1862]], iar regele l-a numit pe [[Otto von Bismarck]] nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat, în [[1864]], un război împotriva [[Danemarca|Danemarcei]], ieșind victorios. Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din [[1866]] i-a permis să creeze o Federație Nord-Germană (''Norddeutscher Bund'') și să împiedice [[Austria]], care înainte era cel mai puternic stat german, să se mai amestece în politica celorlalte state germane.

=== Imperiul German (1871-1918) ===
{{articol principal|Imperiul German|Primul Război Mondial}}
[[Fișier:Wernerprokla.jpg|thumb|Fondarea Germaniei moderne la [[Versailles]], [[Franța]], 1871. [[Otto von Bismarck|Bismarck]] se află în centru, într-o uniformă albă.]]

Statul cunoscut cu numele ''Germania'' a fost [[Unificarea Germaniei|unificat]] ca stat-națiune modern în 1871, când [[Imperiul German]] a fost înființat împreună cu [[Regatul Prusiei]], ca element constitutiv. După înfrângerea francezilor în [[Războiul franco-prusac]], Imperiul German a fost proclamat la [[Palatul Versailles|Versailles]], în 18 ianuarie 1871. Dinastia [[Hohenzollern]] a Prusiei a guvernat noul imperiu, al cărui capitală era [[Berlin]]. Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu excepția [[Austria|Austriei]] (''Kleindeutsche Lösung'' sau „Germania de Jos”). Începând din 1884, Germania a început un proces de colonizare a câtorva state în afara [[Europa|Europei]].

În perioada ''Gründerzeit'', după unificarea Germaniei, politica externă a împăratului [[Wilhelm I al Germaniei|Wilhelm I]] asigura poziția Germaniei ca o mare națiune prin alianțe, izolând [[Franța]] prin mijloace diplomatice, precum și evitarea războiului. Cu toate acestea, sub conducerea lui [[Wilhelm al II-lea al Germaniei|Wilhelm al II-lea]], Germania, ca toate puterile europene, a avut un curs imperialist care a dus la neînțelegeri cu țările vecine. Majoritatea alianțelor din care făcea parte și Germania nu au fost reînnoite, iar noile alianțe au exclus-o. În mod specific, Franța a stabilit relații noi prin semnarea tratatului numit [[Antanta]] cu [[Regatul Unit]] și asigurarea legăturilor cu [[Imperiul Rus]]. În afară de relațiile sale cu [[Austro-Ungaria]], Germania a devenit din ce în ce mai izolată.

[[Fișier:Map-DR-Prussia.svg|left|thumb|Germania Imperială (1871–1918), cu dominantul [[Regatul Prusiei|Regat al Prusiei]] în albastru]]
Imperialismul Germaniei s-a extins până în afara granițelor statului și s-a alăturat celorlalte puteri europene, cerând partea lor din [[Africa]]. [[Conferința de la Berlin|Conferința Congoului de la Berlin]] (1884-1885), mediată de Bismarck, a împărțit Africa între puterile europene. Profitând de o situație politică favorabilă (prietenie cu Austro-Ungaria, Italia și Rusia, înțelegere cu Franța), Germania a întemeiat următoarele protectorate: [[Africa Germană de Sud-Vest]] (1884), [[Togo]] și [[Camerun]] (1884), [[Africa Germană de Est]] (1885), inclusiv coloniile germane din Mările Sudului: Kaiser Wilhelmland (achiziționată, în 1880, de la Noua Guinee), Arhipelagul Bismarck, Insula Marshall. Cearta între puterile imperialiste pentru dominația Africii și altor teritorii a provocat continue tensiuni între [[Mare putere|Marile Puteri]], care, prin acumulare, au fost una dintre cauzele care au contribuit la declanșarea [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]].

[[Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand|Asasinarea]] [[Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei|arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei]], la data de 28 iunie 1914, a constituit pretextul pentru declanșarea [[Primul Război Mondial|Primului Război Mondial]]. Ca stat inițiator și principala forță a Triplei Alianțe ([[Puterile Centrale]]), Germania a dus greul războiului contra [[Aliații din primul război mondial|Puterilor Aliate]] (Antantei) și a suferit pierderi grele într-unul [[Primul Război Mondial#Bilanțul războiului|dintre cele mai sângeroase]] conflicte ale tuturor timpurilor, numărând aproximativ 5.989.758 de victime germane (1.773.700 morți și 4.216.058 răniți).<ref>{{citat web |url=http://www.spiegel.de/international/germany/0,1518,530319,00.html |title=Last German World War I Veteran Believed to Have Died |author=David Crossland |date=22 ianuarie 2008 |accessdate=13 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> 

În toamna anului 1918, situația grea de pe front și mișcările revoluționare interne l-au determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea să abdice și să plece în exil, în Țările de Jos. Socialiștii au preluat puterea și au proclamat republica. Pentru a împiedica invadarea țării, aceștia au semnat, la 11 noiembrie, armistițiul cu Puterile Aliate, care a pus capăt războiului iar, ulterior, [[Tratatul de la Versailles]], în iunie 1919, atrăgându-și ostilitatea naționaliștilor care refuzau să recunoască înfrângerea din Primul Război Mondial. Tratatul a fost perceput în Germania ca o continuare umilitoare a războiului prin alte mijloace, iar asprimea sa este, de obicei, considerată ca având un rol important în nașterea și creșterea ulterioară a curentului revanșist și [[nazism]]ului în țară.<ref name="lee h">{{citat carte |last=Lee |first=Stephen J. |title=Europe 1890–1945 |location=Routledge |year=2003 |pages=131 |isbn=0415254558 |language=engleză}}</ref>

=== Republica de la Weimar (1919–1933) ===
{{articol principal|Republica de la Weimar}}
La începutul revoluției germane, Germania a fost proclamată [[republică]], iar monarhia abolită. Cu toate acestea, lupta pentru putere a continuat, comuniștii radicaliști de stânga ajungând la putere în [[Bavaria]], dar eșuând să preia controlul din întreaga Germanie. Revoluția s-a sfârșit în august 1919, când [[Republica de la Weimar]] a fost înființată oficial. La 11 august 1919, [[Constituția Weimar]] a intrat în vigoare odată cu semnarea acesteia de către președintele [[Friedrich Ebert]].

Suferind din cauza [[Marea criză economică|crizei economice]], a condițiilor aspre de pace dictate de [[Tratatul de la Versailles]], precum și a succesiunii unor guverne mai mult sau mai puțin stabile, poporul Germaniei s-au lipsit din ce în ce mai mult de identificarea cu sistemul lor politic și cu „Înființarea Partidelor” în [[Sistem parlamentar|parlamentul]] lor democratic. Acest lucru a fost agravat pe scară largă de [[extrema dreaptă]] ([[monarhism]], [[Mișcarea Völkisch|völkisch]] și [[nazism]]) ''[[Legenda înjunghiatului în spate|Dolchstoßlegende]]'', care promova ideea că Germania a pierdut Primul Război Mondial datorită eforturilor și influenței celor care doreau să răstoarne guvernul. Cea mai mare acuzație adusă guvernului de la Weimar a fost trădarea națiunii germane, prin semnarea Tratatului de la Versailles, în timp ce [[Comunism|comuniștii]] radicaliști de stânga, precum [[Liga Spartakistă]] (Grupul Spartakist), doreau o revoluție având drept țintă principală abolirea [[capitalism]]ului în favoarea unui ''[[Räterepublik]]''.

Cu toate acestea, nemulțumirea față de noul guvern de la Weimar a provocat creșterea [[Partidul Comunist din Germania]]. Mulți conservatori au fost atrași de revoluționarea în spirit revanșard a dreptei politice, în special Partidul Muncitoresc German Național-Socialist - [[Partidul nazist]]. Până în 1932, aceste două partide au controlat majoritatea parlamentului, (296 de scaune parlamentare până în iulie 1932). După câteva serii de cabinete de scurtă durată, președintele [[Paul von Hindenburg]] a luat o decizie crucială: având puține alternative și presat de consilierii de dreapta, la 30 ianuarie 1933, von Hindenburg l-a numit pe [[Adolf Hitler]] cancelar al Germaniei, îndeplinind cererea lui Hitler.

=== Al Treilea Reich (1933–1945) ===
{{Articol principal|Germania Nazistă}}
[[Fișier:Deutschesreich1939.png|thumb|250px|Harta celui de-[[Imperiul German 1933-1945|al Treilea Reich]] în 1939]]

În aproape toată această perioadă statul german a purtat denumirea oficială ''Deutsches Reich'' (Imperiul German); denumirea colocvială a fost ''Drittes Reich'' (Al Treilea Reich) sau și ''Nazi-Deutschland'' (Germania nazistă).

La 27 februarie 1933, sediul [[Reichstag]]ului (parlamentului german de pe atunci), aflat în clădirea numită și până astăzi ''Reichstag'', a fost incendiat, aceasta constituind pretextul pentru decretele de urgență ce au abrogat drepturile cetățenești de bază.<ref>{{citat web|url=http://www.dhm.de/lemo/html/nazi/innenpolitik/ermaechtigungsgesetz/index.html|title=Das Ermächtigungsgesetz 1933|accessdate=14 noiembrie 2009|author=Deutsches Historisches Museum |authorlink=Deutsches Historisches Museum|publisher=Deutsches Historisches Museum|quote=An der Abstimmung nicht teilnehmen konnten die 81 Abgeordneten der Kommunistischen Partei Deutschlands (KPD). Ihre Mandate waren auf Basis der Reichstagsbrandverordnung bereits am 8. März 1933 annulliert worden. |language=germană}}<br />{{citat carte |last=Roderick |first=Stackelberg |title=Hitler's Germany: origins, interpretations, legacies |location=Routledge |year=1999 |pages=103 |isbn=0415201144 |language=engleză}}<br />{{citat web |last=Raffael |first=Scheck |url=http://www.colby.edu/personal/r/rmscheck/GermanyE1.html |title=Establishing a Dictatorship: The Stabilization of Nazi Power |location=Colby College. |accessdate=14 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> O hotărâre a parlamentului i-a dat lui Hitler putere legislativă nerestricționată. Doar Partidul Social Democrat [[SPD]] a votat împotriva acesteia, în timp ce membrii comuniști ai parlamentului au fost încarcerați. Folosindu-și puterea de a distruge orice rezistență actuală sau potențială, în decurs de câteva luni, Hitler a pus bazele unui stat centralizat totalitarist. Industria a fost revitalizată prin producția masivă de armament, de fapt, interzisă Germaniei după pierderea Primului Război Mondial. În 1935 Germania a redobândit controlul asupra ținutului istoric [[Saar]], iar în 1936 controlul militar al ținutului [[Rin]], amândouă fiind pierdute în urma [[Tratatul de la Versailles|Tratatului de la Versailles]]. Susținând, în paralel, campania agresivă a dezvoltării masive a producției de armament, politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă și expansionistă, împingând, voit, omenirea spre [[Al Doilea Război Mondial]]. În 1938 și 1939, [[Austria]] și [[Cehoslovacia]] au fost aduse sub controlul Germaniei și a fost pregătită invazia Poloniei ([[Pactul Hitler-Stalin]], Operațiunea Himmler). La 1 septembrie 1939 armata Germaniei a lansat războiul „fulger” (''[[blitzkrieg]]'') asupra Poloniei, care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei și de [[Armata Roșie]] Sovietică, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. [[Regatul Unit]] și [[Franța]] au declarat război Germaniei și, întrucât războiul s-a extins, Germania și aliații săi au căpătat controlul asupra unei mari părți din Europa continentală.

[[Fișier:Second world war europe 1941-1942 map de.png|thumb|250px|left|Cuceririle naziste în Europa pe durata celui de-al Doilea Război Mondial]]

La 22 iunie 1941, Germania a încălcat [[Pactul Hitler-Stalin]] și a invadat [[Uniunea Sovietică]]. În același an, Japonia a atacat baza americană de la [[Pearl Harbor]] din [[Oceanul Pacific]], iar Germania, în calitate de aliat al Japoniei, a declarat război și [[SUA|Statelor Unite]]. Deși armata germană a avansat în Uniunea Sovietică destul de rapid, [[Bătălia de la Stalingrad]] a marcat punctul de turnură al acestui război. În consecință, armata germană a început să se retragă de pe Frontul de Est. În septembrie 1943, Italia, aliata Germaniei, a capitulat, obligând forțele Wehrmact-ului să deschidă un alt front pentru păstrarea acestei regiuni nord-mediteraneene în sistemul de apărare german. [[Operațiunea Neptun]] a marcat un alt punct de turnură în acest război, deschizând frontul vestic. La 6 iunie 1944, Forțele aliate anglo-americane au debarcat pe Coasta [[Normandia|Normandiei]] din Franța ocupată și s-au îndreptat spre teritoriul german, astfel că foarte curând, la 8 mai 1945, după ce Armata Roșie a cucerit Berlinul, iar Hitler s-a sinucis în bunkerul său, Germania nazistă a fost silită să capituleze necondiționat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 7 milioane de civili și soldați germani (inclusiv etnicii germani din Europa de est).

În timpul celui de-al Treilea Reich, guvernul german nazist a aplicat politici împotriva minorităților și multor dizidenți, ceea ce, mai târziu, avea să fie cunoscut sub denumirea de [[Holocaust]]. În timpul acestuia au fost uciși aproximativ 17 milioane de oameni, inclusiv circa 6 milioane de evrei și un număr important de țigani, polonezi și alți slavi, prizonieri de război sovietici, bolnavi mintali, homosexuali și membri ai opoziției politice. Cel de-al Doilea Război Mondial și [[genocid]]ul nazist au fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de morți în Europa. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, s-au desfășurat, la [[Nürnberg]], [[Procesele de la Nürnberg|procesele]] criminalilor de război germani.<ref name="Historia_2023-11-08">{{Citation | url=https://historia.ro/sectiune/general/nazismul-in-fata-justitiei-procesele-de-la-577219.html| title=Nazismul în fața justiției: procesele de la Nürnberg| newspaper=Historia| accessdate=2023-11-8 |author = Andreea Lupșor}}</ref>

=== Istoria modernă ===
{{articol principal|Istoria Germaniei postbelice}}
[[Fișier:Deutschland Besatzungszonen 8 Jun 1947 - 22 Apr 1949.svg|thumb|250px|Zonele de ocupație din Germania (1947)]]
Comunitatea și [[limba germană]] au apărut cu mii de ani în urmă, însă, ca stat, Germania a apărut abia în [[1871]], când, sub conducerea [[cancelar]]ului [[Otto von Bismarck]], s-a format [[Imperiul German]], înglobând partea de nord a Germaniei actuale - [[Confederația Germană de Nord]] (dominată de [[Prusia]], în germană: ''Preußen''), apoi [[Bavaria]] (în germană: ''Bayern'') precum și diferite alte regiuni, excluzând, însă, părțile vorbitoare de germană din [[Austria]]. Acesta a fost cel de al doilea ''[[Reich]]'' german, tradus de obicei ca „imperiu”. Primul ''Reich'' — cunoscut timp de multe secole sub denumirea [[Sfântul Imperiu Roman|Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană]] — provenea din divizarea [[Francii|Imperiului Franc]] în [[843]], existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-[[al Treilea Reich]] (și ultimul) a fost cel al [[Nazism|naziștilor]]; el a durat doar 12 ani (din [[1933]] până în [[1945]]).

Germania, devenită una dintre marile puteri europene, s-a implicat în [[Primul Război Mondial]] ([[1914]] - 1918) alături de aliatul ei, [[Austro-Ungaria]]. La începutul conflagrației, Germania a invadat Belgia și a pătruns în [[Franța]], până aproape de Paris, nereușind, însă, să obțină o victorie hotărâtoare, deoarece războiul a devenit unul de uzură, care i-a secat resursele materiale și umane. Războiul s-a încheiat în [[1918]] și, drept urmare, împăratul Germaniei a fost forțat să abdice. În [[Tratatul de la Versailles]], încheiat după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru provocarea conflagrației.

Unii politicieni consideră condițiile grele impuse Germaniei prin [[Tratatul de la Versailles]] din [[1919]], precum și problemele economice datorate crizei economice mondiale începute în [[1929]] ca fiind factori care au permis partidului [[nazism|nazist]] al lui [[Hitler]] ([[NSDAP]]) să obțină un procentaj mare din sufragii și, în cele din urmă, să formeze, la 30 ianuarie [[1933]], un nou guvern cu Adolf Hitler în funcția de [[cancelar]]. Istoricii, fără a respinge implicarea certă a factorilor de natură conjuncturală (precum obligația de a despăgubi statele agresate de către Germania în Primul Război Mondial pentru imensele pierderi provocate, sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA) subliniază importanța istoriei recente a țării (perioada din timpul și după unificarea Germaniei, când tendința liberală a fost brutal marginalizată sau doar cooptată de tendințele politice naționaliste) în ascensiunea nazismului; în primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului, istoricul britanic Richard J. Evans, de exemplu, găsește originea derivei naziste în caracteristicile evidente ale societății germane, precum: militarismul, prevalența valorilor și instituțiilor aristocratice (în contrast cu valorile liberale și democratice care se răspândiseră cu mai mult succes în țări precum Franța sau Marea Britanie), precum și moștenirea conservatorismului politic al "cancelarului de fier" Otto von Bismarck și influența durabilă a acestuia asupra mentalului colectiv (anume dorul intens pentru un leader puternic care să conducă națiunea ca un părinte sever, dar inspirat). Plecând de la faptul că rădăcinile derivei naziste sunt adânc înfipte în istoria țării, cel puțin cât să ajungă până la jumătatea secolului XIX, alți istorici (precum francezul Georges Bensoussan<ref>{{Citation |date=2021-11-29 |author1=Contributeurs aux projets Wikimedia |publisher=Wikimedia Foundation, Inc. |language=fr |title=Georges Bensoussan (historien) |url=http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Bensoussan_(historien)}}</ref>) subliniază și ei faptul plin de semnificații că națiunea germană a fost strânsă laolaltă în 1871 de niște politicieni, și așa s-a întâmplat, de altfel, întotdeauna în istoria laxelor forme statale federalizatoare pe teritoriile germanofone, neexistând așa, cum s-a întâmplat în Franța, de exemplu, un moment de simbolism național unificator și egalizator, precum revoluția: națiunea n-are ce celebra ca moment în care s-a unificat "de jos" (cum e 14 iulie 1790 în Franța, cu "la Fête de la Fédération"), căci ea a fost unificată "de sus." <ref>"Philosophie Magazine", Hors-Série: "Les Philosophes Face Au Nazisme" (février-mars 2012), p. 8 ("Une Histoire Allemande", Entretien Avec Georges Bensoussan)</ref> De aceea, în Germania secolului al XIX-lea, referința-far este un politician, birocrat și chiar militar aristocrat, precum von Bismarck, nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare), anume Victor Hugo.<ref name="Philosophie Magazine Hors-Série 2012 p. 8">Philosophie Magazine Hors-Série: "Les Philosophes Face Au Nazisme" (février-mars 2012), p. 8 ("Une Histoire Allemande", Entretien Avec Georges Bensoussan)</ref> Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de exemplu) și aceasta i-a făcut pe germani naționaliști, marcați profund și durabil de mentalitatea asediatului)) și ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment, ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antilberali, de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și, mai ales, la Berlin.<ref name="Philosophie Magazine Hors-Série 2012 p. 8"/>

În 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin violență. În [[1935]], [[antisemitism]]ul a devenit o politică oficială de stat în Germania, justificată, formal, prin [[Legile de la Nürnberg]] (''Nürnberger Gesetze''). Un moment important în istoria Germaniei îl reprezintă unirea cu Austria. Evenimentul, cunoscut sub numele de ''[[Anschluss]]'' („alipire”), s-a petrecut la [[12 martie]] [[1938]] și reprezintă unul din pașii importanți ai regimului nazist din Germania spre război. Germania făcut, apoi, o alianță cu [[Italia]] și [[Japonia]], numită [[Puterile Axei|Axa Berlin-Roma-Tokio]].

La 23 august 1939 Hitler a încheiat chiar și cu Stalin un tratat de neagresiune, cu urmări importante asupra lumii și României, numit [[Pactul Ribbentrop-Molotov]]. În virtutea acestui pact, politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat, la [[1 septembrie]] [[1939]], prin cotropirea Poloniei și izbucnirea celui de-[[al Doilea Război Mondial]].

În prima parte a războiului, Germania a avut succese militare fulgerătoare, câștigând controlul asupra principalelor teritorii din [[Europa]], unei mari părți a [[URSS]] și a nordului Africii. În [[1941]] naziștii au pus în aplicare [[Holocaust]]ul ca politică de stat, bazată pe argumente și pretexte rasiste, de exterminare în masă a milioane de [[evrei]] și alte naționalități. Între [[1942]]-[[1943]], balanța în război s-a schimbat, succesele trecând de partea [[Aliații din cel de-al doilea război mondial|Aliaților]] împotriva Germaniei, printre care [[URSS]], [[Marea Britanie]] și [[Statele Unite ale Americii]]. La finele lunii aprilie [[1945]], Hitler și-a recunoscut eșecul total și s-a sinucis. La [[8 mai]] [[1945]], Germania a capitulat necondiționat.

În urma cererilor făcute de [[Stalin]] la conferințele de la [[Ialta]] și [[Potsdam]], provinciile germane de până atunci situate la est de râurile [[Odra]] (''Oder'') și [[Neisse (râu)|Neisse]] (''Neiße'') - [[Pomerania]], [[Silezia]], orașul hanseatic [[Danzig]] (astăzi ''[[Gdansk]]'' în [[Polonia]]), [[Prusia Răsăriteană]], [[Prusia Apuseană]] și Țara Sudeților (''[[Sudetenland]]'') - au fost alipite la [[Polonia]], [[URSS]] și [[Cehoslovacia]]. Începând cu ofensiva Armatei Roșii de la 12 ianuarie 1945 și până în 1948, cei mai mulți locuitori germani ai acestor regiuni, aproximativ 12 milioane înainte de război, au fost expulzați spre vest sau și spre Siberia, în condiții brutale.<ref>{{Citation | url=https://moldova.europalibera.org/a/william-totok-trebuie-s%C4%83-cunoa%C8%99tem-istoria-ca-aceste-gre%C8%99eli-s%C4%83-nu-se-repete-niciodat%C4%83-%C8%99i-nici-s-o-exager%C4%83m-/30704516.html| title=William Totok: „Trebuie să cunoaștem istoria și nici s-o exagerăm”| newspaper=Radio Europa Liberă| date=3 iulie 2020 | accessdate=2023-11-8}}</ref> În jur de 2 milioane dintre aceștia și-au pierdut viața în război și în cadrul procesului de expulzare (''„Vertreibung”'').<ref>{{Citation | url=https://www.ndr.de/geschichte/chronologie/Flucht-und-Vertreibung-ueberschatten-1945-das-Kriegsende,vertreibung102.html| title=Flucht und Vertreibung überschatten 1945 das Kriegsende| newspaper=Ndr.de/geschichte/chronologie/flucht-und-vertreibung-ueberschatten-1945-das-kriegsende,vertreibung102.html| date=08 mai2022 | accessdate=2023-11-8}}</ref>

În urma războiului, teritoriul Germaniei de azi a fost împărțit în patru „zone de ocupație”, controlate de puterile aliate [[Franța]], [[URSS]], [[Regatul Unit]] și [[Statele Unite]]. Berlinul a fost, de asemenea, divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri. Scindarea a culminat prin constituirea, în [[1949]], pe teritoriul Germaniei de azi a două state germane: partea de apus s-a numit [[Republica Federală Germania]], [[RFG]] sau [[Germania de Vest]] (germană: ''[[Bundesrepublik Deutschland]]''), iar partea de răsărit, orientată spre [[URSS]], s-a numit [[Republica Democrată Germană]], [[RDG]], Germania de Est sau de Răsărit (germană: ''Deutsche Demokratische Republik'' sau [[DDR]]). Germania de Vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei.

=== Germania unificată și integrarea în UE (1990–prezent) ===
Vezi și articolele: [[Istoria Germaniei postbelice]], [[Zonele aliate de ocupație din Germania]], [[Expulzarea germanilor după al doilea război mondial]].
[[Fișier:Euro banknotes.png|thumb|În 1999 Germania a adoptat moneda [[euro]].]]
În [[1990]], după căderea [[comunism]]ului în Europa, cele două state germane s-au [[Reunificarea Germaniei|reunificat]], prin aceea că în fosta RDG au fost înființate [[land]]uri (așa cum existau deja în RFG), landuri care, ceva mai târziu, au aderat oficial la RFG, adoptând și constituția RFG numită ''[[Grundgesetz]]''. Tratatul care a definit această reunificare se numește [[Tratatul doi plus patru]] (a fost încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Regatul Unit, Franța și URSS). Prin semnarea acestor acte, Republica Democrată Germană a încetat să mai existe.

Conform Actului Bonn-Berlin, adoptat de Parlament la data de 10 martie 1994, Berlin a devenit, încă o dată, capitala Germaniei Întregite, în timp ce Bonn a obținut statutul unic de ''Bundesstadt'' (oraș federal), păstrând câteva ministere federale.<ref>{{citat web |url=http://www.wdr.de/themen/politik/nrw03/bonn_berlin/060914.jhtml?rubrikenstyle=politik |title=Landtag einstimmig gegen Komplettumzug |date=14 septembrie 2006 |publisher=WDR |accessdate=20 noiembrie 2009 |language=germană}}</ref><ref>{{citat web |url=http://www.wdr.de/themen/politik/deutschland/bonn_berlin/060619.jhtml?rubrikenstyle=politik |title=Deutschlands heimliche Hauptstadt |date=20 iunie 2009 |publisher=WDR |accessdate=20 noiembrie 2009 |language=germană}}</ref> Remutarea guvernului a fost finalizată în 1999.

După reunificare, Germania a luat un rol tot mai activ în [[Uniunea Europeană]] și NATO. Germania a trimis forțe de menținere a păcii pentru a asigura stabilitatea din [[Operațiunea Forțele Aliate|Balcani]] și a trimis o forță militară[[Bundeswehr| germană]] în [[Afganistan]], ca parte din efortul NATO pentru a stabili securitatea în această țară după eliminarea [[taliban]]ilor.<ref name="ARM">{{citat web |url=http://www.nytimes.com/2006/10/31/world/europe/31iht-germany.3343963.html?_r=1 |title=Germany is planning a Bosnia withdrawal |last=Dempsey |first=Judy |publisher=The New York Times |date=31 octombrie 2006 |accessdate=14 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> Aceste desfășurări au fost controversate, deoarece, după război, Germania a fost obligată să trimită trupe cu scopuri de apărare. Evenimentele din teritoriile străine au fost percepute ca fiind acoperite fără asigurare defensivă; cu toate acestea, votul parlamentului în această problemă a legalizat, în mod efectiv, participarea într-un context de menținere a păcii.

Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din [[Uniunea Europeană]] și din lume.

=== Evenimente politice recente, prezentate sumar ===
[[Fișier:BerlinWall-BrandenburgGate.jpg|thumb|left|[[Zidul Berlinului]], asaltat de mulțime ([[10 noiembrie]] [[1989]])]]

Din 1998 și până în iulie 2005 cancelar federal a fost [[Gerhard Schröder]] (SPD), în fruntea unui cabinet de coaliție între social-democrați ([[SPD]]) și verzi ([[Bündnis 90 / Die Grünen]]). La 21 iulie 2005 președintele federal [[Horst Köhler]] a dizolvat Bundestagul, ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul Schröder.

La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, în urma cărora a venit la putere marea coaliție, între fracțiunile parlamentare [[CDU]]/[[CSU]] (așa-numita „Uniune Creștină”) și SPD, cu [[Angela Merkel]] (CDU) drept cancelar.

La [[alegerile federale germane, 2009|alegerile federale din 2009]] social-democrații au scăzut în preferința electoratului, așa încât creștin-democrații au format o coaliție cu liberalii ([[FDP]]), coaliție supranumită „negru-galben”. Al 17-lea Bundestag al Germaniei s-a constituit la 28 octombrie 2009. [[Norbert Lammert]] (CDU) a fost reales președinte al Bundestagului. Angela Merkel și-a numit apoi noul cabinet, format din 16 persoane (de la CDU, CSU și FDP), cu [[Guido Westerwelle]] (FDP) vicecancelar și ministru de externe.

La alegerile prezidențiale din 30 iunie 2010, Adunarea Federală (''Bundesversammlung'') l-a ales în al 3-lea scrutin pe [[Christian Wulff]] (CDU) drept nou președinte al Germaniei, pentru o perioadă de 5 ani. Acesta a fost învestit în funcție la 2 iulie 2010. La 17 februarie 2012 Wulff a fost nevoit să demisioneze, după ce procuratura din Saxonia Inferioară l-a învinuit că ar fi primit foloase necuvenite în perioada cât a fost prim-ministru al landului [[Saxonia Inferioară]].

La 18 martie 2012 Adunarea Federală (''Bundesversammlung'') l-a ales pe fostul disident anticomunist [[Joachim Gauck]] (independent), din primul tur de scrutin, drept președinte al Germaniei.

== Geografie ==
{{articol principal|Geografia Germaniei}}
[[Fișier:Deutschland topo.jpg|thumb|upright|Hartă topografică]]
Teritoriul Germaniei acoperă 357,021&nbsp;km², dintre care 349223&nbsp;km² sunt terenuri, relieful fiind preponderent muntos, iar 7798&nbsp;km² sunt ape. Se plasează, după suprafață, pe locul șapte în Europa și pe locul 63 la nivel global. Altitudinea variază de la altitudinile Munților [[Alpi]] (cel mai înalt punct: [[Zugspitze]] la 2962 metri) în sud, până la țărmurile [[Marea Nordului|Mării Nordului]] (Nordsee), în nord-vest și [[Marea Baltică]] (Ostsee), în nord-est. Între acestea se află zonele de munte împădurite din Germania Centrală și terenurile joase din nord (cel mai jos punct: [[Wilstermarsch]] la 3.54 metri sub nivelul mării), traversate de câteva fluvii ale Europei, precum [[Rin]]ul, [[Dunăre]]a și [[Elba]].<ref name="CIA">{{citat web |url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html |title=Rank Order - GDP (purchasing power parity) |publisher=CIA Factbook 2005 |accessdate=11 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-06-04 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110604195034/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html |dead-url=yes }}</ref>

Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din Europa. Se învecinează în nord cu [[Danemarca]], în est cu [[Polonia]] și [[Republica Cehă]], în sud cu [[Austria]] și [[Elveția]], în sud-vest cu [[Franța]] și [[Belgia]] iar în nord-vest cu [[Țările de Jos]]. Capitala Germaniei este [[Berlin]].

=== Climă ===
Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9&nbsp;°C. Temperatura medie în ianuarie variază de la -6&nbsp;°C până la +1&nbsp;°C (în funcție de localitate și altitudinea ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și 20°C. Precipitațiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980&nbsp;mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.

[[Fișier:Hintersee.jpg|thumb|Peisaj [[alpi]]n în [[Bavaria]]]]
Majoritatea Germaniei are o [[Zonă temperată|climă temperată]], în care predomină vânturile vestice umede. Clima este moderată de [[Curentul Atlanticului de Nord]], care este extinderea nordică a [[Curentul Golfului|Curentului Golfului]]. Această apă caldă afectează zonele riverane Mării Nordului, inclusiv zona de-a lungul Rinului, care se varsă în Marea Nordului. În consecință, în partea de nord și nord-vest, clima este oceanică; [[Precipitație (meteorologie)|ploile]] cad pe parcursul întregului an, cu un maxim în timpul verii.

Iernile sunt blânde, iar verile tind să se răcească, deși temperaturile pot depăși 30° [[Celsius|C]] (86° [[Fahrenheit|F]]) pentru perioade prelungite. În zonele estice, clima este mai mult continentală; iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea sunt consemnate perioade de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o temperatură moderat oceanică la continentală, iar temperaturi pot depăși 30°C (86°F) pe timp de vară.<ref>{{citat carte |last=Olson |first=Donald |title=Germany For Dummies, 3rd Edition |publisher=Wiley |month=mai |year=2007 |url=http://www.dummies.com/WileyCDA/DummiesArticle/id-5361.html |isbn=978-0-470-08956-9 |language=engleză |access-date=2014-01-11 |archive-date=2007-11-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20071123223026/http://www.dummies.com/WileyCDA/DummiesArticle/id-5361.html |dead-url=yes }}</ref><ref>{{citat web |url=http://www.wordtravels.com/Travelguide/Countries/Germany/Climate/ |title=German Climate and Weather |publisher=Word Travels |accessdate=20 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref>

=== Biodiversitate ===
[[Fișier:Cervus elaphus 11.jpg|thumb|Cerbul roșu este o specie răspândită larg în sălbăticie.]]
Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajată între provinciile Atlanticului European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic.<ref>{{citat web |url=http://www.panda.org/about_our_earth/ecoregions/ecoregion_list/ |title=List of Ecoregions: Terrestrial Ecoregions |publisher=WWF |accessdate=21 noiembrie 209 |language=engleză |archive-date=2009-04-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090413043055/http://www.panda.org/about_our_earth/ecoregions/ecoregion_list/ |dead-url=yes }}</ref> Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil (33%), fie [[silvicultură]] și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este acoperit de pășuni constante.
[[Fișier:Thüringerwald.JPG|thumb|left|Aproximativ o treime din teritoriul Germaniei este acoperit de păduri: [[Munții Pădurea Turingiei]]]]

Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții de sus, în timp ce pinul și laricele se găsesc în sol nisipos. Există multe specii de ferigi, flori, ciuperci, și mușchi. Peștii abundă în râuri și în Marea Nordului. Printre animalele sălbatice, se găsesc cerbul, mistrețul, muflonul, vulpea, bursucul, iepurele, și un număr mic de castori. Diverse păsări migratoare străbat Germania primăvara și toamna.

[[Lista parcurilor naționale ale Germaniei|Parcurile naționale ale Germaniei]] includ [[Parcurile naționale Wattenmeer]], [[Parcul național Jasmund]], [[Parcul național Vorpommersche Boddenlandschaft]], [[Parcul național Müritz]], [[Parcul național Unteres Odertal]], [[Parcul național Harz]], [[Parcul național Sächsische Schweiz]] și [[Bayerischer Wald]].

Germania este cunoscută pentru numeroasele sale grădini zoologice, parcurile faunei sălbatice, acvarii, și parcuri de păsări,<ref>{{citat web |url=http://www.eupedia.com/europe/zoological_gardens_europe.shtml |title=List of famous Zoological gardens in European countries |publisher=Europe Guide |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> mai mult de 400 de grădini zoologice și parcuri de animale sunt administrate în această țară, număr care o plasează pe primul loc în lume<ref>{{citat web |url=http://www.americanzoos.info/Zoofacts.html |title=Some interesting zoo facts |publisher=Zoofacts |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2003-10-07 |archive-url=https://web.archive.org/web/20031007010357/http://www.americanzoos.info/Zoofacts.html |dead-url=yes }}</ref> [[Gradină zoologică de la Berlin]] este cea mai veche grădină zoologică din Germania și deține cea mai numeroasă colecție de specii din lume.<ref>{{citat web |url=http://www.zoo-berlin.de/en/understand/zahlen-fakten.html |title=Tierstatistik 2008 |publisher=Zoo Berlin |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=germană |archive-date=2010-06-09 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100609204353/http://www.zoo-berlin.de/en/understand/zahlen-fakten.html |dead-url=yes }}</ref>

=== Mediul încojurător ===
[[Fișier:Windgermany.JPG|thumb|Turbinele eoliene din Wehrda (Marburg)]]
[[Fișier:Aquila chrysaetos Flickr.jpg|thumb|left|[[Pajură|Pajura]] este o pasăre de pradă protejată și simbol heraldic național.]]
Cea mai mare fermă eoliană și a capacității de energie solară din lume este instalată în Germania.<ref>{{citat web |url=http://www.economist.com/business/displaystory.cfm?story_id=10961890 |title=German lessons |publisher=The Economist |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> Germania este cunoscută pentru conștiința propriului mediu înconjurător.<ref>{{citat web |url=http://209.85.135.104/search?q=cache:zXGikuS_5GIJ:www.dzforum.de/downloads/020101311.pdf+germany+%22environmental+consciousness%22&hl=en&ct=clnk&cd=3&client=news |title=Starting points and focus of environmental communication |publisher=German Federal Environmental Foundation |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză }}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> Mulți germani consideră cauzele antropice a fi un factor semnificativ la încălzirea globală.<ref>{{citat web |url=http://www.worldpublicopinion.org/pipa/pdf/sep07/BBCClimate_Sep07_rpt.pdf |title=All Countries Need to Take Major Steps on Climate Change: Global Poll |accessdate=21 noiembrie 2009 |author=PIPA |date=24 septembrie 2007 |format=PDF |work=BBC World service Poll, carried out by Globescan |publisher=Program on International Policy Attitudes at the University of Maryland, College Park |quote=Eighty-seven percent of German respondents agree that human activity is a significant cause of climate change and 95 percent think it is necessary to take measures to deal with the problem. |language=engleză |archive-date=2008-02-16 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080216014941/http://www.worldpublicopinion.org/pipa/pdf/sep07/BBCClimate_Sep07_rpt.pdf |dead-url=yes }}</ref> Germania participă, în cadrul [[Protocolul de la Kyoto|Protocolului de la Kyoto]] și în alte tratate de promovare a biodiversității, aplicând riguros standardele de emisii scăzute, programele de reciclare și utilizare a energiei regenerabile și sprijinind dezvoltarea durabilă la nivel global.<ref>{{citat web |url=http://www.umweltbundesamt.de/uba-info-presse-e/2004/pe04-056.htm |title=Reinforcing Germany's environmental protection industry |publisher=Umweltbundesamt |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2007-06-20 |archive-url=https://web.archive.org/web/20070620072640/http://www.umweltbundesamt.de/uba-info-presse-e/2004/pe04-056.htm |dead-url=yes }}</ref>

Guvernul german a inițiat numeroase activități pentru reducerea emisiilor iar totalul emisiilor țării sunt în descreștere.<ref>{{citat web |url=http://timesofindia.indiatimes.com/Earth/Germany_greenest_country_in_the_world/articleshow/3151766.cms |title=Germany greenest country in the world |publisher=Times of India |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> Cu toate acestea, emisiile de dioxid de carbon pe cap de locuitor din Germania sunt printre cele mai ridicate din UE, deși ele sunt semnificativ mai mici decât cele din [[Australia]], [[Canada]], [[Arabia Saudită]] și [[Statele Unite]]. Emisiile provenite din industrie și utilitățile de ardere a cărbunelui contribuie la poluarea aerului. Ploile acide care rezultă din emisiile de [[dioxid de sulf]] devastează [[Pădure|pădurile]]. Poluarea din Marea Baltică a apelor reziduale și a reziduurilor industriale de la râuri din fosta Germanie de Est au fost reduse. Guvernul cancelarului Schröder a anunțat intenția de a pune capăt utilizării energiei nucleare pentru producerea energiei electrice. Germania lucrează pentru respectarea angajamentelor UE pentru a identifica zonele de conservare a naturii, în conformitate cu Directiva de Habitat a Uniunii Europene privind flora și fauna. Ca urmare a încălzirii globale, ultimii ghețari din regiunea alpină a Germania se topesc. Pericole naturale sunt inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc în toate regiunile.

== Guvernul și politica de stat ==
{{articol principal|Politica Germaniei}}
[[Fișier:Berlin reichstag CP.jpg|thumb|[[Clădirea Parlamentului German|Reichstagul]] din Berlin este sediul parlamentului german.]]
Din punct de vedere constituțional, Germania este o [[democrație]] [[republică|republicană]] [[federație|federală]] reprezentativă. 

Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului (cancelarul) este ales de către parlament, numit [[bundestag]], și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3, după președintele statului și președintele Bundestagului.

[[Cancelar federal al Germaniei|Cancelarul]], actualmente [[Olaf Scholz]], este șeful guvernului și exercită puterea executivă, similar cu rolul de [[prim-ministru]], în alte [[Sistem parlamentar|democrații parlamentare]]. Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament (Bundestag) pe o perioadă de 4 ani și are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri, precum și dreptul numit „competența liniilor directoare” (''Richtlinienkompetenz''), prin care formulează, în linii mari, sarcinile fiecărui ministru din cabinet (guvern). Puterea federală legislativă este învestită în parlament, compus din ''[[Bundestag]]'' (Parlamentul Federal) și ''[[Bundesrat (Germania)|Bundesrat]]'' (Consiliul Federal), care, împreună, formează un tip unic de corp legislativ. Bundestagul este ales, prin alegeri directe, prin reprezentare proporțională. Membrii Bundesrat reprezintă guvernele celor [[Landurile Germaniei|șaisprezece landuri]] și sunt membri ai cabinetelor de stat. Guvernele respective de stat au dreptul de a numi și de a-și elimina reprezentanții în orice moment.

Guvernul federal al Germaniei (''Bundesregierung'') constă din cancelar (prim-ministru) și miniștri. Actualul cabinet, numit cabinetul Scholz I, a fost format în urma [[alegeri legislative în Germania, 2021|alegerilor federale din 2021]] și este format din politicieni ai partidelor [[SPD]], [[Bündnis 90/Die Grünen|Alianța 90/Verzii]] și [[FDP]].

{{Imagini șef de stat și de guvern|caption_template1=președintele __link__|caption_template2=cancelarul __link__}}
[[Președinte al Germaniei|Președintele]] este șeful statului împuternicit, în primul rând, cu responsabilitățile și competențele reprezentative. El este ales de către ''[[Bundesversammlung]]'' (Adunarea Federală), o instituție formată din membri ai Bundestagului și un număr egal de delegați de stat. A doua funcție importantă în ordinea de prioritate germană este ''Bundestagspräsident'' (Președintele ''Bundestagului''), care este ales de Bundestag și responsabil pentru supravegherea sesiuni de zi cu zi a corpului. Cea de a treia funcție importantă și șef al guvernului este cea de cancelar, care este numit de către ''Bundespräsident,'' după ce a fost ales de către ''Bundestag''. Cancelarul poate fi îndepărtat printr-o mișcare constructivă de neîncredere de către Bundestag, în cazul în care implică constructiv faptul că Bundestagul alege, simultan, un succesor.

Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de [[Uniunea Creștin-Democrată (Germania)|Uniunea Creștin-Democrată]] și [[Partidul Social Democrat al Germaniei|Partidul Social Democrat]] din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia dintre cele două partide. Cu toate acestea, Partidul Liberal Democrat (care are membri în ''Bundestag'' încă din 1949) și [[Verzii (partid german)|Bündnis 90/Die Grünen]] (care erau cei mai numeroși în Parlament după 1983) au jucat, de asemenea, un rol important,<ref>{{citat web |url=http://countrystudies.us/germany/159.htm |title=Christian Democratic Union/Christian Social Union |publisher=U.S. Library of Congress |accessdate=21 noiembrie 2009 |language=engleză}}</ref> deoarece acestea sunt, de regulă, parteneri mai mici ai unui guvern de coaliție.

=== Componența actuală a guvernului ===
Din 25 aprilie 2022:<ref>[https://www.auswaertiges-amt.de/blob/215342/779c7364114f5aad02f5a2583c7747a9/rumaenisch-data.pdf RUMÄNISCH], Ministerul Federal al Afacerilor Externe, 6 ianuarie 2022</ref><ref>{{de icon}} [https://www.bundesregierung.de/breg-de/bundesregierung/bundeskabinett Das Bundeskabinett]</ref><ref>{{de icon}} [https://www.bundespraesident.de/SharedDocs/Termine/DE/Frank-Walter-Steinmeier/2022/04/220425-Entlassung-Spiegel-Ernennung-Paus.html?nn=9042544 Aushändigung der Entlassungsurkunde an Bundesministerin Anne Spiegel und Überreichung der Ernennungsurkunde an Elisabeth Paus], bundespraesident.de, 25 aprilie 2022</ref>
{| class="wikitable sortable" 
! Resort
! Titular 
! Partid
|-
|Cancelar federal (''Bundeskanzler'') || [[Olaf Scholz]] || SPD
|-
|Vicecancelar și ministru de economie și protecție a climei || [[Robert Habeck]] || Alianța 90/Verzii
|-
|Finanțe  || [[Christian Lindner]] || FDP
|-
|Externe || [[Annalena Baerbock]] || Alianța 90/Verzii
|-
|Interne || [[Nancy Faeser]] || SPD
|-
|Politici de locuire, dezvoltare urbană și construcții || [[Klara Geywitz]] || SPD
|-
|Justiție || [[Marco Buschmann]] || FDP
|-
|Muncă și probleme sociale || [[Hubertus Heil]] || SPD
|-
|Apărare || [[Christine Lambrecht]]|| SPD
|-
|Alimentație și agricultură || [[Cem Özdemir]] || Alianța 90/Verzii
|-
|Familie, persoane vârstnice, femei și tineret || [[Lisa Paus]] || Alianța 90/Verzii
|-
|Sănătate || [[Karl Lauterbach]] || SPD
|-
|Dezvoltare digitale și transporturi || [[Volker Wissing]] || FDP
|-
|Mediu, protecția naturii, securitatea nucleară și protecția consumatorilor|| [[Steffi Lemke]] || Alianța 90/Verzii
|-
|Educație și cercetare || [[Bettina Stark-Watzinger]] || FDP
|-
|Cooperare economică și dezvoltare || [[Svenja Schulze]] || SPD
|-
|Misiuni speciale (șeful cancelariei) || [[Wolfgang Schmidt]] || SPD
|}

=== Parlament ===
[[Fișier:Reichstag mit Wiese2.jpg|thumb|280px|[[Clădirea parlamentului german|Reichstagul]] Germaniei]]

Membrii parlamentului sunt aleși de către cetățeni la fiecare patru ani printr-un vot proporțional personalizat. La acest sistem de vot, alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date și la partide diferite. Cu primul vot se hotărăște după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripția electorală respectivă în parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, după un sistem proporțional, partidul dorit în parlament.

Un candidat ales direct capătă, în orice caz, un loc în parlament (mandat); acest fapt poate duce la depășirea numărului de locuri care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al doilea. Situația se numește ''Überhangmandat'' (mandat suplimentar). Această situație a avut loc la fiecare alegere federală din 1949 încoace. Totuși, în 2008, Curtea Constituțională Federală, ''Bundesverfassungsgericht'', a decis că acest procedeu contravine constituției federale (''[[Grundgesetz]]''), deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională democratică necesară, și i-a impus [[legislativ]]ului să corecteze legea alegerilor până cel târziu în 2011.

=== Alte organe ale statului german ===
Un alt organ constituțional german important (legislativ) se numește „[[Bundesrat (Germania)|Bundesrat]]” (Consiliul Federal) și este format din membrii guvernelor celor 16 [[land]]uri (țări constituente ale federației). Pe câteva domenii de activitate (de exemplu, învățământ, poliție), Bundestag-ul trebuie să coopereze cu Bundesratul.

Puterea judiciară are ca organ superior Curtea Constituțională Federală (''Bundesverfassungsgericht''), care poate să declare un act legislativ sau de administrație drept anticonstituțional, caz în care actul trebuie revizuit.

== Organizarea politico-administrativă ==
{{Articol principal|Landurile Germaniei}}

În constituția germană, numită ''Grundgesetz'' (lege fundamentală), Germania (''Deutschland'') este definită ca fiind o republică federală (''Bundesrepublik'') formată din următoarele [[Landurile Germaniei|landuri]] (țări ale federației):

{{Statele Federale Germane|options=float:right; font-size:90%; border:3px; max-width:480px; width:50%;}}
<div style="text-align:center">
{| style="background:transparent;" cellspacing="2px"  
|
{| class="sortable wikitable"  style="text-align:left; font-size:90%;"
|- style="font-size:100%; text-align:right;"
! width="140px"  | [[Landurile Germaniei|Land]] !!width="85px"| [[Capitală]] !!width="115px"| [[Suprafață]] (km²)!!width="85px"| [[Populație|Locuitori]] (2011)</tr>
|-
| [[Baden-Württemberg]] || [[Stuttgart]] || style="text-align:right"|35.752|| style="text-align:right"|10.789.000
|-
| [[Bavaria]] || [[München]] || style="text-align:right"|70.549|| style="text-align:right"|12.595.000
|-
| [[Berlin]] || [[Berlin]] ||style="text-align:right"|892|| style="text-align:right"|3.500.000
|-
| [[Brandenburg]] || [[Potsdam]] || style="text-align:right"|29.477|| style="text-align:right"|2.497.000
|-
| [[Brema]] || [[Bremen]] || style="text-align:right"|404|| style="text-align:right"|661.000
|-
| [[Hamburg]] || [[Hamburg]] ||style="text-align:right"|755|| style="text-align:right"|1.800.000
|-
| [[Hessa]] || [[Wiesbaden]] || style="text-align:right"|21.115|| style="text-align:right"|6.093.000
|-
| [[Mecklenburg - Pomerania Inferioară]] || [[Schwerin]] || style="text-align:right"|23.174|| style="text-align:right"|1.636.000
|-
| [[Saxonia Inferioară]] || [[Hanovra]] || style="text-align:right"|47.618|| style="text-align:right"|7.915.000
|-
| [[Renania de Nord - Westfalia]] || [[Düsseldorf]] || style="text-align:right"|34.043|| style="text-align:right"|17.845.000
|-
| [[Renania-Palatinat]] || [[Mainz]] || style="text-align:right"|19.847|| style="text-align:right"|4.000.000
|-
| [[Saarland]] || [[Saarbrücken]] || style="text-align:right"|2.569|| style="text-align:right"|1.014.000
|-
| [[Saxonia]] || [[Dresda]] || style="text-align:right"|18.416|| style="text-align:right"|4.139.000
|-
| [[Saxonia-Anhalt]] || [[Magdeburg]] || style="text-align:right"|20.445|| style="text-align:right"|2.315.000
|-
| [[Schleswig-Holstein]] || [[Kiel]] || style="text-align:right"|15.799|| style="text-align:right"|2.838.000
|-
| [[Turingia]] || [[Erfurt]] || style="text-align:right"|16.172|| style="text-align:right"|2.223.000
|}
|}
</div>

=== Ierarhia administrativă (reprezentare simplificată) ===
[[Fișier:Administrative divisions of Germany.svg|lang=de|thumb|600px|centre|Schema structurii unităților administrative din Germania]]
* Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află ''Bund'' (Federația germană, Germania)
* Pe a doua treaptă de sus se află ''Bundesländer'' ( [[landurile Germaniei]]), grupate în 2 categorii:
** ''Flächenländer'' (13 landuri „cu suprafață”);
** ''Stadtstaaten'' (3 [[oraș-stat|orașe-stat:]] [[Berlin]], [[Brema]] și [[Hamburg]]); deci, în total, 16 landuri.
* Sub landurile cu suprafață stă scris ''([[Regierungsbezirk]]e)'' (ceea ce semnifică faptul că unele din aceste landuri dispun de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip ''Regierungsbezirk)''.
* Landurile cu suprafață, indiferent dacă dispun sau nu de ''Regierungsbezirke'', sunt subîmpărțite în [[district rural|districte rurale]] (numite ''Landkreis'' sau ''Kreis,'' în funcție de land) și [[district urban|districte urbane]], numite ''kreisfreie Stadt'' (orașe care nu țin de vreun district rural).
* Districtele rurale sunt și ele subîmpărțite și mai fin, în diverse moduri, în funcție de landul în care se află. Unele districte rurale se subîmpart în subunități numite ''Amt''. În sfârșit, districtele, și acolo unde există și subunitățile ''Amt'', se subîmpart, mai departe, în subunități numite ''Gemeinde'' ([[comună|comune]]). În unele landuri există și unitățile de tip ''Verbandsgemeinde'', o grupare de comune.

După cum se vede, subdivizarea administrativă a Germaniei nu este foarte unitară, datorită diversității de tradiții istorice din regiunile țării.

== Legislație ==
{{articol principal|Sistemul judiciar al Germaniei}}

[[Fișier:Karlsruhe bundesverfassungsgericht.jpg|thumb|[[Curtea Constituțională Federală a Germaniei]] din [[Karlsruhe]]]]

Sistemul judiciar al Germaniei este autonom față de ramura executivă și cea legislativă. Germania are un statut civil sau sistem de lege care se bazează pe [[Drept roman|dreptul roman]], cu unele referiri la legislația germană. [[Curtea Constituțională Federală a Germaniei|Bundesverfassungsgericht]] (Curtea Constituțională Federală), cu sediul în Karlsruhe. În Germania, Curtea Supremă este responsabilă pentru probleme constituționale, cu o putere de control jurisdicțional.<ref>{{citat web |url=http://www.bundesverfassungsgericht.de/en/index.html |title=Federal Constitutional Court |publisher=Bundesverfassungsgericht.de |accessdate=22 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-04-29 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110429005142/http://www.bundesverfassungsgericht.de/en/index.html |dead-url=yes }}</ref> Aceasta acționează ca cea mai înaltă autoritate legală și se asigură că practica legislativă și judecătorească este conformă cu [[Constituția Germaniei|Legea fundamentală pentru Republica Federală Germania]] (Legea de bază). Aceasta acționează în mod independent de alte organe de stat, dar nu poate acționa în numele său propriu.

Sistemul Curții Supreme a Germaniei, numit ''Oberste Gerichtshöfe des Bundes'', este specializat. Pentru cazurile civile și penale, cea mai înaltă instanță de recurs este [[Curtea Federală de Justiție a Germaniei|Curtea Federală de Justiție]], situată în [[Karlsruhe]] și [[Leipzig]]. Stilul sălii de ședință este inchizitorial. Alte tribunale federale sunt Curtea Federală a Muncii din [[Erfurt]], Curtea Federală Socială din [[Kassel]], Curtea Federală a Finanțelor din [[München]] și Curtea Federală Administrativă de la [[Leipzig]].

[[Drept penal|Dreptul penal]] și [[Drept privat|dreptul privat]] sunt codificate la nivel național în [[Strafgesetzbuch]] și, respectiv, [[Bürgerliches Gesetzbuch]]. Obiectivul Sistemului Penal German este reabilitarea criminalului; al doilea este protecția publicului.<ref>{{citat web |url=http://www.gesetze-im-internet.de/stvollzg/__2.html |title=§ 2 Strafvollzugsgesetz |publisher=Bundesministerium der Justiz |accessdate=22 noiembrie 2009 |language=germană}}</ref> Pentru a realiza acest din urmă obiectiv, un criminal condamnat poate fi închis preventiv (Sicherungsverwahrung), în cazul în care este considerat a fi o amenințare la adresa publicului. Völkerstrafgesetzbuch reglementează consecințele de [[crime împotriva umanității]], [[genocid]] și [[Crimă de război|crime de război]]. Acesta oferă instanțelor germane competență universală în cazul urmăririi penale de către o instanță din țara în care infracțiunea a fost comisă, sau nu este posibilă de către o instanță internațională.

=== Legislația ===
{{articol principal|Poliția Germană}}
[[Fișier:HH Polizeihauptmeister MZ.jpg|thumb|upright|Polițist în [[Hamburg]]]]
Puterea legislativă este împărțită între federație și stat (land). Legea fundamentală presupune că toată puterea legislativă rămâne la nivel de stat, cu excepția dacă este desemnată de către însăși Legea fundamentală.

Orice lege federală are prioritate față de dreptul de stat, în cazul în care puterea legislativă se află la nivel federal. Un exemplu celebru este cazul oferit de prevederea din legislația landului Hessa privind pedeapsa cu moartea, care, nefiind în conformitate cu Legea fundamentală, a fost infirmată. [[Bundesrat (Germania)|Bundesratul]] este organul federal prin care landurile participă în legislația națională. Participarea landurilor la legislația federală este necesară în cazul în care legea intră în zona de putere legislativă concurentă, cerând landurilor să administreze regulamentele federale, astfel cum sunt ele desemnate de Legea fundamentală. Fiecare land are propria curte constituțională. [[Amtsgerichte]], Landgerichte și Oberlandesgerichte sunt instanțe de stat cu competență generală. Ele sunt competente dacă acțiunea este bazată pe legea federală sau de stat.

Multe dintre problemele fundamentale de drept administrativ rămân în jurisdicția statelor, deși majoritatea landurilor își pun bazele pe propriile reglementări din acea zonă, conform ''Verwaltungsverfahrensgesetz'' din 1976 (Legea contenciosului administrativ), acoperind puncte importante de drept administrativ. Oberverwaltungsgerichte sunt cel mai înalt nivel administrativ de competență privind administrațiile de stat, cu excepția cazului în care problema se referă la dreptul legislației federale sau dreptul de stat identic cu legea federală. În astfel de cazuri, este posibil recursul final la Curtea Federală de administrație.

=== Particularități ale regulilor de circulație ===
În cazul unui blocaj pe autostradă, autovehiculele se deplasează spre stânga și spre dreapta pentru a facilita trecerea. Vehiculele mai lente sunt obligate să dea posibilitatea vehiculelor din spate să le depășească. Au prioritate autobuzele care pleacă din stație și, uneori, tramvaiele. Lumina verde a semafoarelor este precedată de galben. În estul Germaniei mai există semafoare care arată două culori odată: galben și verde înseamnă "liber", galben și roșu semnifică "stop". Luminile de ceață pot fi folosite numai dacă este ceață sau ninsoare cu vizibilitate sub 50 m. Iarna, vehiculul trebuie să fie dotat cu pneuri corespunzătoare - universale sau de iarnă, cu adâncimea striațiilor de cel puțin 4 mm, iar spălătorul de parbriz trebuie să conțină un amestec antigel. Vehiculele parcate pe drumurile publice în afara zonelor construite trebuie să fie luminate în față și în spate. Noaptea, remorcile parcate trebuie să fie întotdeauna luminate. Este valabil certificatul de invalid gradul III (însoțitor), împreună cu pictograma căruciorului pe fond albastru. În rulotă sau în automobilul locuibil este permisă înnoptarea la marginea drumurilor doar în cazuri inevitabile și doar în refugii. În aceste cazuri, trebuie respectate regulile locale.<ref>''Atlas Rutier. Europa''. Reader's Digest. Bucuresti, 2009. Sectiunea "Calatorind fara griji", subsectiunea "Calatorind prin Europa", p. 50. </ref>

== Relații externe ==
{{articol principal|Relațiile externe ale Germaniei}}
[[Fișier:33rdG8Leaders.jpg|thumb|Cancelarul [[Angela Merkel]] găzduind summit-ul [[G8]] la [[Heiligendamm]]]]
Germania a jucat un rol important în Uniunea Europeană încă de la începuturile sale și a menținut o [[Relațiile franco-germane|alianță puternică cu Franța]] de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Alianța a fost foarte apropiată spre sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, sub conducerea lui [[Helmut Kohl]], președintele [[Uniunea Creștin-Democrată (Germania)|Uniunii Creștin-Democrate]], și a lui [[François Mitterrand]], președintele [[Partidul Socialist (Franța)|Partidului Socialist]]. Germania se află în fruntea statelor europene care doresc să avanseze crearea unor sisteme politice defensive și de securitate mult mai unite ale UE.<ref>{{citat web |url=http://www.elysee.fr/elysee/anglais/speeches_and_documents/2004/declaration_by_the_franco-german_defence_and_security_council.1096.html |title=Declaration by the Franco-German Defence and Security Council |date=13 mai 2004 |publisher=Elysee.fr |accessdate=29 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2005-10-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20051025215249/http://www.elysee.fr/elysee/anglais/speeches_and_documents/2004/declaration_by_the_franco-german_defence_and_security_council.1096.html |dead-url=yes }}</ref> Timp de câteva decenii după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Republica Federală Germania a avut o putere redusă în relațiile internaționale, datorită istoriei recente și a ocupației acesteia de către puterile externe.<ref>{{citat web |url=http://en.internationalepolitik.de/archiv/2003/spring2003/german-foreign-policy.html |title=German Foreign Policy |author=Manuela Glaab |date=2003 |publisher=Internationale Politik |accessdate=29 noiembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2007-11-21 |archive-url=https://web.archive.org/web/20071121072523/http://en.internationalepolitik.de/archiv/2003/spring2003/german-foreign-policy.html |dead-url=yes }}</ref>

În perioada [[Războiul rece|Războiului Rece]], divizarea Germaniei de către [[Cortina de Fier]] a făcut-o un simbol al tensiunilor dintre occident și orient, și un câmp de luptă politic în Europa. Cu toate acestea, conceptul de Ostpolitik, înființat de Willy Brandt, a fost un factor cheie de destindere în anii 1970.<ref>{{citat web |url=http://www.ghi-dc.org/files/publications/bu_supp/supp1/supp-01_005.pdf |title=The Berlin Wall, Ostpolitik and Détente |publisher=German Historical Institute |date=2003 |format=PDF |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2012-01-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120108170102/http://www.ghi-dc.org/files/publications/bu_supp/supp1/supp-01_005.pdf |dead-url=yes }}</ref> În 1999, pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, guvernul cancelarului [[Gerhard Schröder]] a definit o nouă bază pentru politica externă germană, fiind de acord să participe la r[[Operațiunea Forțele Aliate|ăzboiul NATO împotriva Iugoslaviei]] și să trimită acolo trupe germane combatante <ref>{{citat web |url=http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,1741310,00.html |title=Germany's New Face Abroad |publisher=Deutsche Welle |date=14 octombrie 2005 |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref>

Guvernele din Germania și [[Statele Unite]] sunt aliate politice apropiate.<ref>{{citat web |url=http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/3997.htm |title= Background Note: Germany |publisher=U.S. Department of State |date=iunie 2009 |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> [[Planul Marshall]], inițiat în 1948, prin care SUA au sprijinit masiv procesul de reconstrucție a Republicii Federale a Germaniei după Al Doilea Război Mondial, precum și legăturile culturale puternice au creat o legătură puternică între cele două țări, deși opoziția lui Schröder în problema [[Războiul din Irak|Războiului din Irak]] a sugerat încheierea [[Atlantism]]ului și o ușoară răcire a relațiilor germano-americane.<ref>{{citat web |url=http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=7141311 |title=Ready for a Bush hug? |date=6 iulie 2006 |publisher=The Economist |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> De asemenea, din punct de vedere economic, cele două țări sunt interdependente: 8,8% din exporturile germane au legătură către SUA, și 6,6% din importurile germane provin din SUA.<ref name="econ_factsheet_may2006">{{citat web |url=http://germany.usembassy.gov/germany/img/assets/9336/econ_factsheet_may2006.pdf |format=PDF |title=U.S.-German Economic Relations Factsheet |date=mai 2006 |publisher=U.S. Embassy in Berlin |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-05-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110511123309/http://germany.usembassy.gov/germany/img/assets/9336/econ_factsheet_may2006.pdf |dead-url=yes }}</ref> Viceversa, SUA exportă 8,8% din producția sa de nave către Germania și 9.8% din importurile americane provin din Germania.<ref name="econ_factsheet_may2006"/> Alte dovezi ale legăturilor strânse între cele două țări includ continuitatea pozițiilor de vârf deținute în toate domeniile de americanii de origine germană - cel mai mare grup etnic din SUA<ref>{{citat web |url=http://www.census.gov/Press-Release/www/releases/archives/census_2000/001870.html |title=German Still Most Frequently Reported Ancestry |date=30 iunie 2004 |publisher=U.S. Census Bureau |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> și existența pe teritoriul Germaniei a celei mai mari comunități militare americane din străinătate - [[Ramstein Air Base]] (aproape de [[Kaiserslautern]]).<ref>{{citat web |url=http://benefits.military.com/misc/installations/Base_Content.jsp?id=1675 |title=Kaiserslautern, Germany Overview |publisher=U.S. Military |accessdate=2 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-12-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20111218225851/http://benefits.military.com/misc/installations/Base_Content.jsp?id=1675 |dead-url=yes }}</ref>

=== Ajutor pentru dezvoltare ===
Politica de dezvoltare a Republicii Federale Germania este o zonă independentă de politica externă germană. Aceasta este formulată de către Ministerul Federal pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (BMZ) și este pusă în aplicare de către organizațiile și instituțiile specifice. Guvernul german consideră politica de dezvoltare ca o responsabilitate comună a comunității internaționale.<ref>{{citat web |url=http://www.bmz.de/en/index.html |title=Aims of German development policy |publisher=Federal Ministry for Economic Cooperation and Development |accessdate=3 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-03-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110310120541/http://www.bmz.de/en/index.html |dead-url=yes }}</ref>

Ajutoarele umanitare și pentru dezvoltare oferite de Germania în anul 2007 s-au ridicat la 8,96 miliarde de euro (12,26 miliarde de dolari), o creștere cu 5,9 la sută față de 2006. Astfel, Germania a devenit al doilea mare donator de ajutoare după Statele Unite.<ref>{{citat web |url=http://www.young-germany.de/news-verwaltung/news-singleview/article/7fbf309b04/germany-is-a-leader-in-development-funding.html |title=Germany is a leader in development funding |date=16 aprilie 2008 |publisher=Young Germany |accessdate=3 decembrie 2009 |language=engleză }}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> Germania a cheltuit 0,37 la sută din produsul său intern brut (PIB) pe dezvoltare, care se situează sub obiectivul guvernului de creștere a ajutorului la 0,51 la sută din PIB până în 2010. Nici obiectivul internațional de 0,7% din PNB nu a fost atins.

== Armata ==
{{articol principal|Bundeswehr}}
[[Fișier:Fregatte Mecklenburg-Vorpommern F218.jpg|thumb|''Mecklenburg-Vorpommern'' participând într-o operațiune [[Forțele Interimare ale Națiunilor Unite în Liban|UNIFIL II]] în largul coastei [[Liban]]ului]]
''[[Bundeswehr]]'', armata Germaniei, este o forță militară alcătuită ''[[Heer]]'' (Armată), ''[[Marine]]'' (Forțele navale), ''[[Luftwaffe]]'' (Forțele Aeriene), ''[[Zentraler Sanitätsdienst]]'' (Centrul de Servicii Medicale) și ''[[Streitkräftebasis]]'' (Serviciul Comun de Sprijin). Începând cu 1 iulie 2011, serviciul militar obligatoriu a fost suspendat (fără să se modifice constituția) și înlocuit cu un serviciu voluntar. Înainte de această dată, refuzul unui tânăr de a se înrola era, în anumite cazuri, acceptat, de exemplu, pe motive de convingeri pacifiste, în care caz serviciul militar era înlocuit cu o perioadă de serviciu prestat în domenii sociale (fără armă). Și acest domeniu a fost înlocuit de un serviciu social voluntar. Există, însă, temeri că pe bază de voluntariat nu se va întruni un număr suficient de persoane pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile Bundeswehr-ului. Conform statisticilor din 2003, cheltuielile militare constituie 1,5% din [[PIB]] al țării.<ref name="CIA"/> Pe timp de pace, Bundeswehr-ul este comandat de Ministrul Apărării, actualmente [[Ursula von der Leyen]]. Însă dacă Germania intră în război, care conform constituției îi este permis numai pentru scopuri de apărare, comandatul suprem al Bundeswehr-ului este cancelarul.<ref>{{citat web |url=http://www.bundestag.de/dokumente/rechtsgrundlagen/grundgesetz/gg_10a.html |title=Xa. Verteidigungsfall |publisher=Deutscher Bundestag |accessdate=4 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2012-08-26 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120826160221/http://www.bundestag.de/dokumente/rechtsgrundlagen/grundgesetz/gg_10a.html |dead-url=yes }}</ref>

[[Fișier:Eurofighter 9803.ogg|thumb|left|Demonstrație de zbor [[Eurofighter Typhoon|Eurofighter]]]]

Bundeswehr-ul are 200500 de soldați profesioniști, 55000 de recrutați pentru serviciul militar având vârste între 18-25 de ani care servesc pentru cel puțin nouă luni, în conformitate cu normele actuale, și 2500 de rezerviști activi la un moment dat. Aproximativ 300000 de rezerviști sunt disponibili pentru forțele armate și de a participa la exerciții de apărare, precum și dislocări în străinătate. Din 2001, femeile pot servi în toate funcțiile de serviciu, fără restricții, dar acestea nu sunt supuse serviciului militar obligatoriu. În prezent, există aproximativ 14500 de femei și un număr de rezerviști de sex feminin care iau parte la toate obligațiile, inclusiv misiunile de menținere a păcii și alte operațiuni. Până în prezent, doi ofițeri medici de sex feminin au fost promovați la rangul de general.

Începând din noiembrie 2009, armata germană avea în jur de 8300 de militari încadrați în trupele staționate peste hotare, ca parte a diferitelor forțe internaționale de menținere a păcii, inclusiv cei 2470 de militari ai Bundeswehr-ului în [[Kosovo]], 4520 de trupe germane în cadrul forței [[Forța Internațională de Asistență de Securitate|ISAF]] conduse de NATO în [[Afganistan]] și [[Uzbekistan]] și 450 de militari sub drapel [[Forța Interimară a Națiunilor Unite în Liban|UNIFIL]] în [[Liban]].<ref name="Bundeswehr1">{{citat web |url=http://www.bundeswehr.de/portal/a/bwde/einsaetze/einsatzzahlen?yw_contentURL=/C1256EF4002AED30/W264VFT2439INFODE/content.jsp |title=Einsatzzahlen – Die Stärke der deutschen Einsatzkontingente |publisher=[[Bundeswehr]] |accessdate=5 decembrie 2009 |language=germană}}</ref>

În 2009, ministrul apărării, [[Karl-Theodor zu Guttenberg]] a afirmat că, în Afganistan, condițiile au fost „ca un război”, în timp ce, în prealabil, au fost menționate ca „stabilizare și reconstrucție civilă”, evitând cuvântul „război”.<ref>{{citat web |url=http://www.irishtimes.com/newspaper/world/2009/1104/1224258027039.html |title=Taboo broken as minister says German troops at war |author=Derek Scally |date=4 noiembrie 2009 |publisher=IRISHTIMES |quote='Certain traditional choices of words do not really work in the current situation. In parts of Afghanistan, there are, without question, conditions that are like a war,' said Mr zu Guttenberg yesterday. |accessdate=5 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2011-02-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110218122627/http://www.irishtimes.com/newspaper/world/2009/1104/1224258027039.html |dead-url=yes }}</ref><ref>{{citat web |url=http://www.bundesregierung.de/Content/DE/Interview/2009/11/2009-11-03-interview-guttenberg-bild.html |title=zu Guttenberg: Kriegsähnliche Zustände in Teilen Afghanistan (verbatim) |date=3 noiembrie 2009 |work=Regierung online (Government Online) |publisher=Guvernul Germaniei |quote=zu Guttenberg: Ich will ganz offen sein. In Teilen Afghanistans gibt es fraglos kriegsähnliche Zustände (zu Guttenberg: I will be quite frank. In parts of Afghanistan, there are, without question, conditions like a war) |accessdate=5 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2011-03-01 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110301181851/http://www.bundesregierung.de/Content/DE/Interview/2009/11/2009-11-03-interview-guttenberg-bild.html |dead-url=yes }}</ref>

== Demografie ==
{{articol principal|Germani|Demografia Germaniei}}
[[Fișier:Population of German territories 1800 - 2000.JPG|thumb|Populația teritoriilor germane 1800–2000 și populația imigrantă între 1975–2000]]
Cu o populație de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populată țară din Uniunea Europeană. Rata fertilității este una din cele mai scăzute din Europa, cu doar 1,41 de copii pentru fiecare femeie.<ref name="CIA"/> Germania are numeroase orașe mari, cele mai populate fiind [[Berlin]], [[Hamburg]], [[München]], [[Köln]], [[Frankfurt]] și [[Stuttgart]]. Cea mai mare conurbație este regiunea [[Rhein-Ruhr]] (12 milioane), inclusiv [[Düsseldorf]] (capitala [[Renania de Nord-Westfalia|Renaniei de Nord-Westfalia]]) și orașele [[Köln]], [[Essen]], [[Dortmund]], [[Duisburg]] și [[Bochum]].

[[Fișier:Siegessaeule Aussicht 10-13 img4 Tiergarten.jpg|thumb|left|[[Berlin]] este cel mai mare oraș, cu o populație de 3,2 milioane de locuitori.]]

Ca suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca suprafață decât [[Polonia]], însă, după numărul populației, o depășește de aprox. 2,1 ori. La [[1 noiembrie]] [[2011]], în Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, [[natalitate]]a Germaniei este mai scăzută decât [[mortalitate]]a. În [[2011]] la 1000 de locuitori au revenit 8,0 nașteri și 10,4 decese. Numărul populației rurale constituie 9%, și relativ 91% populație urbană.

După A[[al doilea război mondial|l Doilea Război Mondial]], 15 milioane de [[Germani|etnici germani]] au fost expulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte, astăzi, din [[Polonia]], [[Cehia]], [[Lituania]] și [[Rusia]]. Într-un număr mai mic au fost strămutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din [[Iugoslavia]], [[Ungaria]], [[România]]. Această populație strămutată a fost integrată în cele două state germane înființate în [[1949]], RFG și [[Republica Democrată Germană|RDG]].

În deceniile ulterioare din țările [[Europa de Est|est-europene]] au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai importante fiind din [[URSS]], [[Polonia]] și [[România]]. Astfel, începând cu din [[1960]], etnicii germani din Polonia și URSS (în special din [[Kazahstan]], [[Uzbekistan]], [[Rusia]] și [[Ucraina]]) s-au strămutat în Germania Occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice în republici situate în vest, între care [[RSS Moldovenească]]. Începând din decembrie 2004, aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și, astfel, 19% din locuitorii țării au origini străine. În această situație, tinerii au, mult mai probabil, origini străine decât bătrânii. 30% dintre germani au o vârstă de 15 ani iar cei sub această vârstă au cel puțin un părinte născut în străinătate. În orașele mari, 60% din copii au o vârstă de peste 5 ani, iar cei sub 5 ani au cel puțin un părinte născut în străinătate.<ref>{{citat web |url=http://www.good-practice.de/zielgruppen_beitrag3533.php |title=Menschen mit Migrationshintergrund – neue Definition, alte Probleme |publisher=BiBB |accessdate=7 decembrie 2009 |language=germană}}</ref>

Conform statisticilor din 2007, cel mai mare grup (2,7 milioane) este din [[Turcia]], precum și o majoritate din rest sunt din state europene, cum ar fi [[Italia]] (761000) și [[Polonia]] (638000).<ref>{{citat web  |url=http://www.destatis.de/jetspeed/portal/cms/Sites/destatis/Internet/DE/Content/Statistiken/Bevoelkerung/MigrationIntegration/Migrationshintergrund/Tabellen/Content100/MigrationshintergrundStaatsangehoerigkeit,templateId=renderPrint.psml |title=Bevölkerung nach Migrationshintergrund |accessdate = 8 decembrie 2009 |publisher=German Federal Statistical Office |language=germană}}</ref>

[[Fondul ONU pentru Populație]] a listat Germania ca gazdă deținând [[Lista statelor după populația imigrantă|cel de-al treilea mare număr de imigranți la nivel mondial]], adică 5% sau 10 milioane din totalul de 191 de milioane de imigranți sau aproximativ 12% din populația Germaniei.<ref>{{citat web |url=http://www.unfpa.org/publications/detail.cfm?ID=294&filterListType= |title=State of World Population 2006 |publisher=United Nations Population Fund |accessdate=7 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> Ca o consecință a restricțiilor impuse legilor azilului și imigrării din Germania (odinioară, aproape fără restricții), numărul imigranților care caută azil, afirmându-și etnicitatea germană (majoritatea din fosta Uniune Sovietică) a scăzut permanent, începând cu anul 2000.<ref>{{citat web |url=http://www.destatis.de/presse/deutsch/pm2006/p2690025.htm |title=Erstmals seit 1990 weniger als 600 000 Ausländer zugezogen |publisher=Statistiches Bundesamt Deutschland |accessdate=8 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref>

Numeroase persoane care au origini [[germani|germane]] se găsesc în [[Statele Unite]] (50 de milioane),<ref>{{citat web |url=http://factfinder.census.gov/servlet/IPTable?_bm=y&-reg=ACS_2005_EST_G00_S0201:535;ACS_2005_EST_G00_S0201PR:535;ACS_2005_EST_G00_S0201T:535;ACS_2005_EST_G00_S0201TPR:535&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201PR&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201T&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201TPR&-ds_name=ACS_2005_EST_G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type=A&-redoLog=false&-charIterations=047&-geo_id=01000US&-format=&-_lang=en |title=U.S. Census Bureau, 2005 American Community Survey |coauthors=United States Census Bureau |accessdate=8 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2009-04-03 |archive-url=http://webarchive.loc.gov/all/20090403034514/http://factfinder.census.gov/servlet/IPTable?_bm=y&-reg=ACS_2005_EST_G00_S0201:535;ACS_2005_EST_G00_S0201PR:535;ACS_2005_EST_G00_S0201T:535;ACS_2005_EST_G00_S0201TPR:535&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201PR&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201T&-qr_name=ACS_2005_EST_G00_S0201TPR&-ds_name=ACS_2005_EST_G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type=A&-redoLog=false&-charIterations=047&-geo_id=01000US&-format=&-_lang=en |dead-url=yes }} Recensământul din 1990 prezintă 57.9 milioane sau 23,3% din populația SUA.</ref> [[Brazilia]] (5 milioane)<ref>{{citat web |url=http://www.passeiweb.com/na_ponta_lingua/sala_de_aula/geografia/geografia_do_brasil/demografia_imigracoes/brasil_imigracoes_alemanha |title=A Imigração Alemã no Brasil Deutsche Welle |publisher=Passeiweb |accessdate=8 decembrie 2009 |language=portugheză |archive-date=2011-07-15 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110715050625/http://www.passeiweb.com/na_ponta_lingua/sala_de_aula/geografia/geografia_do_brasil/demografia_imigracoes/brasil_imigracoes_alemanha |dead-url=yes }}</ref> și [[Canada]] (3 milioane).<ref>{{citat web |url=http://www12.statcan.ca/english/census01/products/highlight/ETO/Table1.cfm?Lang=E&T=501&GV=1&GID=0 |title=2001 Canadian Census |publisher=Ethno-Cultural Portrait of Canada, Table 1 |quote=2001 Canadian Census gives 2.742.765 total respondents stating their ''ethnic origin'' as partly German, with 705,600 stating "single-ancestry" |accessdate=8 decembrie 2009 |language=engleză |archive-date=2013-04-09 |archive-url=https://web.archive.org/web/20130409060848/http://www12.statcan.ca/english/census01/products/highlight/ETO/Table1.cfm?Lang=E&T=501&GV=1&GID=0 |dead-url=yes }}</ref> Aproximativ 3 milioane de „aussiedler” (refugiați germani, în special din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică) s-au restabilit în Germania din 1987.<ref>{{citat web |url=http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?ID=201 |title=Fewer Ethnic Germans Immigrating to Ancestral Homeland |publisher=Migration Information Source |accessdate=8 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref>

=== Religie ===
{{articol principal|Religia în Germania}}
[[Fișier:Colognecathedralatnight.JPG|thumb|upright|[[Domul din Köln]] pe malul râului [[Rin]] este unul din [[Locuri din patrimoniul mondial UNESCO|patrimoniul mondial UNESCO]].]]
[[Creștinism]]ul este cea mai numeroasă confesiune religioasă din Germania, cu 52 de milioane de practicanți (64%). <ref name=ekd>{{citat web |url=http://www.ekd.de/statistik/mitglieder.html |title=EKD-Statistik: Christen in Deutschland 2007 |publisher=Evangelische Kirche in Deutschland |accessdate=9 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref><ref>{{citat web |url=http://www.ekd.de/statistik/mitglieder.html |title=Christen in Deutschland 2005 |publisher=Evangelische Kirche in Deutschland |accessdate=9 decembrie 2009 |language=germană}}</ref> 26,5 de milioane sunt [[Protestantism|protestanți]] (32,3%) iar 25,5 de milioane sunt [[Catolicism|catolici]]  (31,0%).<ref>{{citat web |url=http://www.remid.de/remid_info_zahlen.htm/ |title=Religionen in Deutschland: Mitgliederzahlen |publisher=Religionswissenschaftlicher Medien- und Informationsdienst |accessdate=9 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2008-04-23 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080423033806/http://www.remid.de/remid_info_zahlen.htm |dead-url=yes }}</ref> A doua religie numeroasă este [[Islam]]ul cu 4,3 milioane de adepți (5%)<ref>{{citat web |url=http://www.spiegel.de/international/germany/0,1518,632290,00.html |title=Germany Has 1 Million More Muslims than Previously Thought |publisher=Spiegel Online |accessdate=9 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> urmată de [[Budism]] și [[Iudaism]], amândouă având aproximativ 200.000 de credincioși (c. 0,25%). [[Hinduism]]ul are 90.000 de credincioși (0,1%) iar [[Sikism]]ul 75.000 (0,09%). Celelalte comunități religioase din Germania au mai puțin de 50.000 (sau mai puțin de 0,05%) de practicanți. Aproximativ 24,4 de milioane de germani (29,6%) nu și-au declarat religia.

[[Fișier:Frauenkirche interior 2008 001-Frauenkirche interior 2008 009.jpg|thumb|left|Interiorul [[Biserica Frauenkirche din Dresda|Frauenkirche din Dresden]]]]
[[Protestantism]]ul este concentrat în nord și est, iar [[Biserica Romano-Catolică|Romano-Catolicismul]] în sud și vest. Papa emerit [[Papa Benedict al XVI-lea|Benedict al XVI-lea]], care a renunțat la funcție în data de [[28 februarie]] [[2013]], s-a născut în [[Bavaria]]. Persoanele non-religioase, inclusiv [[Ateism|ateii]] și [[Agnosticism|agnosticii]], alcătuiesc 29,6% din populație, din care numeroși sunt, în special, din fosta [[Germania de Est|Germanie de Est]] și zone metropolitane majore.<ref>{{citat web |url=http://www.remid.de/remid_info_zahlen.htm |title=Religionen in Deutschland: Mitgliederzahlen |publisher=Religionswissenschaftlicher Medien- und Informationsdienst; date=31 octombrie 2009 |accessdate=9 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2014-05-28 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140528204944/http://www.remid.de/remid_info_zahlen.htm |dead-url=yes }}</ref>

Din cei 4,3 milioane de [[musulmani]], majoritatea sunt [[Sunnism|sunniți]] și aleviți din [[Turcia]], dar există și un număr restrâns de [[șiiți]].<ref>{{citat web |url=http://www.euro-islam.info/country-profiles/germany/ |title=Islam in Germany |publisher=Euro-Islam.info. |accessdate=3 aprilie 2010 |language=engleză}}</ref> 1,7% din populația totală a țării se declară [[Biserica Ortodoxă|creștini ortodocși]]; [[sârbi]]i și [[greci]]i fiind cei mai numeroși.<ref name="ekd" /> Germania este a treia țară din Europa, cu cea mai numeroasă [[Istoria evreilor în Germania|populație evreiască]] (după [[Franța]] și [[Regatul Unit]]).<ref>{{citat web |url=http://www.csmonitor.com/2006/1110/p25s02-woeu.html |title=In Nazi cradle, Germany marks Jewish renaissance |first=Blake |last=Mariah |publisher=Christian Science Monitor. |date=10 noiembrie 2006 |accessdate=9 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> În 2004, mulți evrei din fostele republici sovietice s-au stabilit în Germania (de două ori mai mulți ca în [[Israel]]), totalul populației evreiești ajungând la mai mult de 200.000, în comparație cu 30.000 înainte de [[reunificarea Germaniei]]. Orașele mari cu importante populații evreiești includ [[Berlin]], [[Frankfurt]] și [[München]].<ref>{{citat web |url=http://www.eurojewcong.org/ejc/news.php?id_article=81 |title=The Jewish Community of Germany |publisher=European Jewish Congress |accessdate=9 decembrie 20009 |language=engleză}}</ref> Aproximativ 250.000 de budiști locuiesc în Germania, 50% dintre ei sunt imigranți din [[Asia]].<ref>[[Die Zeit]] 12/07, pagina 13</ref>

Conform sondajului Eurobarometru 2005, 47% din cetățenii germani sunt de acord cu afirmația „Cred că există un Dumnezeu”, unde 25% sunt de acord cu afirmația „Cred că există un fel de spirit sau forță de viață” iar 25% susținea „Nu cred că există nici un fel de spirit, Dumnezeu, sau forță de viață”.<ref name=EUROBAROMETER>{{citat web|url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.pdf |title=Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005 |format=PDF |pages=11 |accessdate=9 decembrie 2009}}</ref>

=== Papi germani ===
[[Fișier:Benedykt XVI (2010-10-17) 4.jpg|thumb|200px|Germanul [[Papa Benedict al XVI-lea|Joseph Alois Ratzinger]], Papă între 2005 - 2013]]
În total, au existat opt papi germani:
* [[Grigore al V-lea]] (996-999) (numele laic: Bruno von Kärnten);
* [[Clement al II-lea]] (1046-1047) (Suidger, Graf von Morsleben und Hornburg). Este îngropat în Domul din [[Bamberg]];
* [[Damasus al II-lea]] (1048) (Poppo von Brixen);
* [[Leon al IX-lea]] (1049-1054) (Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg). A contribuit la declanșarea [[Marea Schismă|Marei Schisme]] din [[1054]];
* [[Victor al II-lea]] (1055-1057) (Gebhard Graf von Dollnstein-Hirschberg);
* [[Ștefan al IX-lea]] (1057-1058) (Friedrich Herzog von Lothringen);
* [[Adrian al VI-lea]] (1522-1523) (Adriaan Florisz Boeyens);
* [[Benedict al XVI-lea]] (2005-2013) (Joseph Alois Ratzinger).

=== Limbi ===
{{articol principal|Limbile Germaniei}}
[[Fișier:Knowledge German EU map.png|thumb|Cunoștințe de limba germană în țările UE]]
[[Limba germană|Germana]] este limba oficială și predominant vorbită în Germania.<ref name="Eurobarometer Languages"/> Este una din cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, precum și una din cele trei limbi de lucru ale [[Comisia Europeană|Comisiei Europene]], alături de engleză și franceză. Limbile native minoritare recunoscute sunt [[Limba daneză|daneza]], [[Limbi sorabe|sorabele]], [[Limba romani|romani]] și [[Limbile frizone|frizonele]]. Acestea sunt protejate oficial de [[Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale]]. Cele mai utilizate limbi de imigranți sunt [[Limba turcă|turca]], [[Limba poloneză|polona]], [[limbile balcanice]] și [[Limba rusă|rusa]].

Fondul principal de cuvinte (standardul german) este un [[Limbajul germanic de vest|limbaj vest-germanic]] și este strâns legat și clasificat alături de [[Limba engleză|engleză]], [[Limba neerlandeză|neerlandeză]], precum și [[limbile frizone]]. Într-o măsură mai mică, este, de asemenea, legat de cel [[Limbajul germanic de est|estic]] (dispărut) și de [[Limbi scandinave|limbile scandinave]]. Mare parte din vocabularul german provine din ramura germanică (aparținând familiei de limbi indo-europene).<ref name="Many tongues, one family">{{citat web |url=http://ec.europa.eu/publications/booklets/move/45/en.pdf |title=Many tongues, one family. Languages in the European Union|publisher=Europa (web portal) |author=[[Comisia Europeană]] |year=2004 |format=PDF |accessdate=11 decembrie 2009}}</ref> Minorități semnificative de cuvinte sunt derivate din [[Limba latină|latină]] și [[Limba greacă|greacă]], cu o cantitate mai mică din limba franceză și, cel mai recent, din limba engleză (cunoscut sub numele de [[Denglisch]]). Germana se scrie folosind alfabetul latin. În plus, față de cele 26 de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, și anume ä, ö, și ü, precum și [[esțet]] sau ''scharfes S'' (s ascuțit) care este scris „ß”.

[[Dialect]]ele germane se deosebesc de limba germană standard. Dialectele germane sunt limbile tradiționale locale și provin de la diferite triburi germane. Multe dintre ele nu sunt ușor de înțeles de cineva care cunoaște doar standardul german, deoarece, adesea, acestea diferă - din punct de vedere lexical, [[Fonologie|fonologic]] și [[Sintaxă|sintactic]] - de standardul german .

La nivel mondial, limba germană este vorbită de aproximativ 100 de milioane de vorbitori nativi și, de asemenea, aproximativ 80 milioane nu sunt vorbitori nativi.<ref name=natgeo2006>{{citat carte |authorlink=National Geographic |title=National Geographic Collegiate Atlas of the World |publisher=R.R Donnelley & Sons Company |year=2006 |month=Aprilie |location=Willard, Ohio |pages=257–270 |isbn=Regular:0-7922-3662-9, 978-0-7922-3662-7. Deluxe:0-7922-7976-X, 978-0-7922-7976-1 |language=engleză}}</ref> Germana este limba principală a aproximativ 90 de milioane de oameni (18%) din UE. 67% dintre cetățenii germani pretind a fi capabili să comunice în cel puțin o limbă străină, 27% în cel puțin două alte limbi decât ale lor.<ref name="Eurobarometer Languages">{{citat web |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_en.pdf |title=Special Eurobarometer 243: Europeans and their Languages (Survey) |publisher=Europa (web portal) |author=[[Comisia Europeană]] |year=2006 |format=PDF |accessdate=11 decembrie 2009}}<br />{{citat web |url=http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_sum_en.pdf |title=Special Eurobarometer 243: Europeans and their Languages (Executive Summary) |publisher=Europa (web portal) |author=[[Comisia Europeană]] |year=2006 |format=PDF |accessdate=11 decembrie 2009}}</ref>

=== Orașe ===
{{Articol principal|Lista orașelor din Germania}}
{{Cele mai mari orașe din Germania}}

== Economie ==
{{Articol principal|Economia Germaniei}}
[[Fișier:Windgermany.JPG|thumb|250px|left|Centrală eoliană în [[Wehrda]], Germania este cel mai mare producător de [[energie eoliană]] din [[Uniunea Europeană]]. ]]
[[Fișier:SLS AMG Roadster.jpg|thumb|Germania a fost exportatorul mondial nr. 1 de mărfuri în 2007.]]
Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca [[PIB]] nominal, și a cincea din lume în funcție de [[paritatea puterii de cumpărare]], conform datelor din [[2008]]<ref>[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html Rank Order - GDP (purchasing power parity)] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110604195034/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html |date=2011-06-04 }} CIA Factbook 2005. Accesat 31 decembrie 2006.</ref>. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai [[globalizare|globalizate]]. Germania este lider mondial în [[export]]uri, exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari în [[2006]] (incluzând țările din zona Euro), și generează un surplus comercial de 165 de miliarde<ref>[http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/4692638.stm German trade surplus hits record], [[BBC]], 8 februarie 2006, Accesat 3 ianuarie 2007.</ref>. Succesul economiei germane este cu atât mai meritoriu, dacă ținem cont de faptul că aceste rezultate pozitive se obțin în condițiile în care doar în Europa există șase economii mai performante decât cea germană, în timp ce muncitorii germani - care nu excelează în termeni de productivitatea muncii când îi compari cu alți muncitori ai lumii dezvoltate (OCDE) - muncesc cel mai puțin când îi compari cu muncitorii celorlalte economii ale OCDE-ului (mai puțin Țările de Jos), în timp ce copiii germani petrec mai puțin timp la școală decât copiii celor mai mulți dintre vecini. În opinia unor analiști, succesul recent al Germaniei stă în moneda comună, euro, care a făcut produsele germane mai ieftine decât erau înainte de adoptarea monedei comune europene.<ref>{{Citation |date=2012-08-15 |author1=By Richard Anderson |publisher=BBC News |language=en |title=German economic strength: The secrets of success |url=http://www.bbc.co.uk/news/business-18868704}}</ref> Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la [[PIB]]ul total, sectorul industrie cu 29,1 % și sectorul agricultură cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special: automobile, instalații mecanice, metalurgice și produse ale industriei chimice<ref name="CIA"/>. Germania este cel mai mare producător de turbine eoliene și de tehnologi de exploatare a energiei solare din lume. Cele mai mari târguri și congrese internaționale de [[comerț]] din fiecare an au loc în orașe germane, cum ar fi [[Hanovra]], [[Frankfurt]] și [[Berlin]]<ref>[http://www.german-renewable-energy.com/Renewables/Navigation/Englisch/wind-power.html Wind Power] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20061210163253/http://www.german-renewable-energy.com/Renewables/Navigation/Englisch/wind-power.html |date=2006-12-10 }} Federal Ministry of Economics and Technology (Germany) Accesat 30 noiembrie 2006.</ref>.

[[Fișier:Skyline Frankfurt am Main.jpg|thumb|left|[[Frankfurt pe Main|Frankfurt]] este un centru financiar major, sediul [[Banca Centrală Europeană|Băncii Centrale Europene]], și un centru de transport aerian la nivel mondial.]]
În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top organizat în funcție de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În [[2007]] cele mai mari dintre acestea erau [[Daimler]], [[Volkswagen]], [[Allianz]] (compania cea mai profitabilă), [[Siemens]], [[Deutsche Bank]] (a doua companie ca rentabilitate), [[E.ON]], [[Deutsche Post]], [[Deutsche Telekom]], [[Metro AG|Metri Cash & Carry]], și [[BASF]] <ref>[http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2007/countries/Germany.html Global 500 Germany], CNN Money, Accesat 26 noiembrie 2007.</ref>. Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH și Edeka <ref>[http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2007/performers/companies/biggest_employers/index.html Global 500 Biggest Employers], CNN Money, Accesat 26 noiembrie 2007.</ref>. Companii și, în același timp, mărci de produse germane renumite pe tot globul sunt [[Adidas]], [[Audi]], [[BMW]], [[Mercedes Benz]], [[Nivea]], [[Porsche]], [[SAP]], [[Volkswagen]] și multe altele <ref>[https://web.archive.org/web/20080106165521/http://bwnt.businessweek.com/brand/2006/ The 100 Top Brands 2006], Businessweek, Accesat 26 noiembrie 2007.</ref>.

Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile ei comerciale sunt, din ce în ce mai mult, determinate de acordurile dintre membrii [[Uniunea Europeană|Uniunii Europene]] și de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda europeană unică [[euro]], iar politica ei monetară este stabilită de [[Banca Centrală Europeană]], cu sediul la [[Frankfurt pe Main]]. După [[Reunificarea Germaniei|reunificarea Germaniei din 1990]], nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest<ref name="FR">Berg, S., Winter, S., Wassermann, A. [http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,373639,00.html The Price of a Failed Reunification] Spiegel Online International. 5 septembrie 2005. Accesat 28 noiembrie 2006.</ref>. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi continuă să fie un proces de lungă durată și se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari, în total. Rata [[șomaj]]ului a scăzut începând cu 2005, ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie 2011<ref>[https://web.archive.org/web/20081220113203/http://www.tagesschau.de/wirtschaft/arbeitslosenzahlen10.html Arbeitslosenzahl unter 3,2 Millionen gesunken](germană) Tagesschau, Accesat 1 iulie 2008.</ref>. Acest procentaj diferă, însă, între fosta Germanie de Vest și fosta Germanie de Est. Guvernul cancelarului [[Gerhard Schröder]] a inițiat, la începutul anilor 2000, o serie de reforme privind piața forței de muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică, în timp ce guvernele următoare (negru-roșu și negru-galben) au adoptat o politică fiscală restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din sectorul public. În septembrie 2023, peste 46.000.000 de milioane de rezidenți aveau un loc de muncă.<ref>{{citat web |url=https://www.ejobs.ro/locuri-de-munca/germania |titlu=Locuri de muncă în Germania |website=ejobs.ro|dată=15 august 2021 |datăaccesare=8 noiembrie 2023}}</ref><ref>{{citat web |url=https://www.destatis.de/EN/Themes/Labour/Labour-Market/Employment/_node.html |titlu=Employment at a new high in September 2023 |website=destatis.de|dată=29 septembrie 2023 |datăaccesare=8 noiembrie 2023}}</ref>

În intervalul 1990 – 2009, Germania a primit Investiții străine directe (ISD) de 700 de miliarde de dolari<ref name="wisd2010-08-23">[http://www.wall-street.ro/top/Economie/89871/Top-10-tari-din-UE-care-au-atras-cele-mai-mari-investitii-Romania-locul-14/9/Germania-35-6-mld-dolari.html Top 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania, locul 14], 26 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 23 august 2010</ref>. În anul 2009 investițiile străine directe în Germania au fost de 36 miliarde dolari<ref name="wisd2010-08-23" />. Totodată, Germania a generat ISD pentru alte state în valoare de 62,7 miliarde de dolari în 2009<ref name="wisd2010-08-23" />.

{| class="toccolours" id="date economice" border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" style="margin: 0 2em 0 2em;" font-size:95%;" 
|-
! colspan="4" style="background:#ccccff; font-size:150%;" | '''Date economice 2009'''
|-
! style="background:#efefef;" | Indicator economic
! style="background:#efefef;" | Valoare
|-
| Creștere [[PIB]]
| 1,7 %
|-
| Compoziție [[PIB]] pe ramuri
| [[agricultură]]: 1 %, [[industrie]]: 31 %, [[servicii]]: 68 % 
|-
| [[Rata inflației]]
| 1,6 % pe an
|-
| [[Forță de muncă|Forța de muncă]]
| 42,63 milioane
|-
| Forța de muncă distribuită pe sectoare
| agricultură: 2,8 %, industrie: 33,4 %, servicii: 63,8 %
|-
| [[Rata șomajului]]
| 8,4 %
|-
| [[Șomaj]]
| peste 3 milioane de cetățeni
|-
| [[Buget de stat]]
| 1.200 miliarde [[euro]]
|-
| [[Cheltuieli de stat]]
| 1.300 miliarde [[euro]]
|-
| [[Deficit bugetar]]
| 80 miliarde [[euro]]
|-
| [[Datorie publică]]
| 65,8 % din PIB
|}

=== Infrastructură ===
{{articol principal|Transportul în Germania}}
[[Fișier:Two Ships-Hamburg.jpg|right|thumb|Portul de la [[Hamburg]] este al doilea mai mare port din [[Europa]].]]
Germania este un punct central de transport important, datorită poziției sale centrale. Acest lucru poate fi observat în rețelele numeroase și moderne de transport. Rețeaua extinsă de autostrăzi ([[Autostradă]]) care se plasează pe locul trei la nivel mondial după lungimea totală și este caracterizată prin lipsa de limită a vitezei pe majoritatea drumurilor.<ref name=adac>{{citat web |authorlink=www.adac.de/verkehrs-experten |title=Autobahn-Temporegelung |publisher=[[ADAC]] |date=octombrie 2007 |url=http://www.adac.de/images/SP_Tempolimit_V%201%2E0_tcm8-199598.pdf |format=PDF |accessdate=14 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2008-11-16 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081116015023/http://www.adac.de/images/SP_Tempolimit_V%201%2E0_tcm8-199598.pdf |dead-url=yes }}</ref>

Germania a construit o rețea policentrică a trenurilor de mare viteză. [[InterCityExpress]] sau ''ICE'' este categoria cea mai avansată de servicii [[Deutsche Bahn]] și operează în orașele germane majore, precum și în destinații spre țările vecine. Viteza maximă a trenului variază între 160&nbsp;km/h și 300&nbsp;km/h. Conexiunile sunt oferite la fiecare 30 de minute sau la intervale de două ore.<ref>{{citat web |url=http://www.db.de/site/bahn/de/unternehmen/investor__relations/finanzberichte/geschaeftsbericht/geschaeftsbericht__2006.html |title=Geschäftsbericht 2006 der Deutschen Bahn AG |publisher=[[Deutsche Bahn]] |accessdate=14 decembrie 2009 |language=germană |archive-date=2007-08-09 |archive-url=https://web.archive.org/web/20070809140315/http://www.db.de/site/bahn/de/unternehmen/investor__relations/finanzberichte/geschaeftsbericht/geschaeftsbericht__2006.html |dead-url=unfit }}</ref>

[[Fișier:ICE 3M KRM.jpg|thumb|left|Trenul ICE 3]]

Germania este al cincilea mare consumator de energie, iar două treimi din energia primară a fost importată în 2002. În același an, Germania a fost cel mai mare consumator de electricitate din Europa, în valoare totală de 512.9 terawatt-ore. Politica guvernului promovează conservarea energiei și dezvoltarea surselor de [[energie regenerabilă]], precum energia [[Energie solară|solară]], [[Energie eoliană|eoliană]], [[Biomasă (ecologie)|biomasă]], hidroelectrică, precum și [[energie geotermică|geotermică]]. Ca urmare a măsurilor de economisire a energiei, eficiența energetică a fost îmbunătățită de la începutul anilor 1970. Guvernul a stabilit obiectivul de a obține din surse regenerabile, până în 2050, jumătate din cererile de energie ale țării.

În anul 2000, guvernul și industria nucleară germană au fost de acord să elimine, până în 2021, progresiv, toate centralele nucleare.<ref>{{citat web |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4295389.stm |title=Germany split over green energy |publisher=[[BBC]] |accessdate=14 decembrie 2009 |language=engleză}}</ref> Energia regenerabilă încă joacă un rol tot mai modest în consumul de energie. În 2006, consumul de energie a fost îndeplinit de către următoarele surse: [[petrol]] (35,7%); [[cărbune]], inclusiv [[lignit]] (23,9%); [[gaze naturale]] (22,8%); nucleare (12,6%); hidroelectrică și eoliană (1,3%); și altele (3,7%). Cu toate acestea, ponderea energiei regenerabile în furnizarea de [[energie electrică]] a crescut rapid, atingând 14% în 2007. Guvernul german a stabilit un nou obiectiv de a crește, până în 2020, acest procent la 27% .

== Cultură ==
Contribuțiile germane la cultura mondială sunt numeroase. Germania a fost locul de naștere al unor renumiți compozitori, precum [[Ludwig van Beethoven]], [[Johann Sebastian Bach]], [[Johannes Brahms]] și [[Richard Wagner]]; poeți precum [[Johann Wolfgang von Goethe]] și [[Friedrich Schiller]]; filosofi ca [[Immanuel Kant]], [[Georg Hegel]], [[Karl Marx]] sau [[Friedrich Nietzsche]].

O mică selecție de aspecte culturale specifice:
* [[Muzica Germaniei]]
* ''[[Bundesliga]]'' - liga întâia de fotbal a Germaniei
* ''[[Oktoberfest]]''

== Știință ==
{{Articol principal|Știință și tehnologie în Germania}}
Germania este una din țările cu cei mai cunoscuți cercetători în diverse domenii științifice.<ref>{{citat web |url=http://www.acus.org/new_atlanticist/learning-germany |title=Learning From Germany |publisher=Atlantic Council |date=17 noiembrie 2009 |accessdate=28 martie 2010 |language=engleză |archive-date=2013-03-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20130310172535/http://www.acus.org/new_atlanticist/learning-germany |dead-url=yes }}</ref> [[Premiul Nobel]] a fost înmânat celor 103 [[Laureați ai Premiului Nobel după țară|laureați germani]]. Munca lui [[Albert Einstein]] și [[Max Planck]] a fost decisivă pentru fondarea [[Fizică|fizicii]] moderne, pe care [[Werner Heisenberg]] și [[Max Born]] au dezvoltat-o ulterior.<ref>{{citat carte |last=Roberts |first=J. M. |title=The New Penguin History of the World |publisher=Penguin History |year=2002 |pages=1014 |isbn=0-14-100723-0 |language=engleză}}</ref> Aceștia au fost precedați de fizicieni precum [[Hermann von Helmholtz]], [[Joseph von Fraunhofer]] și [[Gabriel Daniel Fahrenheit]]. [[Wilhelm Conrad Röntgen]] a descoperit [[Radiație X|razele X]], care sunt denumite în limba germană ''Röntgenstrahlen'' (Razele Röntgen). Această realizare l-a făcut primul câștigător al [[Premiul Nobel pentru Fizică|Premiului Nobel pentru Fizică]] în 1901.<ref>{{citat web |url=http://www.student-consolidation.net/nobel-prize-winners/roentgen/roentgen.htm |title=W.C. Roentgen (1845-1923) from Germany was the first Nobel Prize Winner in Physics |publisher=STUDENT LOAN CONSOLIDATION |accessdate=28 martie 2010 |language=engleză |archive-date=2016-08-04 |archive-url=https://web.archive.org/web/20160804175044/http://www.student-consolidation.net/nobel-prize-winners/roentgen/roentgen.htm |dead-url=yes }}</ref>

Inginerul [[Wernher von Braun]] a construit prima [[rachetă]] spațială iar, mai târziu, a fost un membru remarcabil în [[NASA]], construind racheta lunară [[Saturn V]], care a pavat calea spre succes a [[Programul Apollo|programului american Apollo]]. Lucrarea lui [[Heinrich Rudolf Hertz]] în domeniul [[Radiație electromagnetică|Radiației electromagnetice]] a fost importantă pentru dezvoltarea [[telecomunicație]]i moderne.<ref>{{citat web |url=http://www.itu.int/en/history/overview/Pages/figures.aspx |title=Historical Figures in Telecommunications |publisher=International Telecommunication Union |accessdate=31 martie 2010 |language=engleză |archive-date=2011-06-15 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110615025002/http://www.itu.int/en/history/overview/Pages/figures.aspx |dead-url=yes }}</ref> Datorită construirii primului său laborator de la [[Universitatea din Leipzig]], în 1879, [[Wilhelm Wundt]] a fost creditat cu fondarea [[psihologie]]i ca știință empirică independentă.<ref>{{citat web |url=http://plato.stanford.edu/entries/wilhelm-wundt/ |title=Wilhelm Maximilian Wundt |publisher=Standord Encyclopedia of Philosophy |date=16 iunie 2006 |accessdate=31 martie 2010 |language=engleză}}</ref> Lucrarea lui [[Alexander von Humboldt]], ca om de știință și explorator, a fost fundamentală în [[biogeografie]].<ref>{{citat web |url=http://www.eaglehill.us/ahumb.html |title=The Natural History Legacy ofAlexander von Humboldt (1769 to 1859) |publisher=Humboldt Field Research Institute |accessdate=31 martie 2010 |language=engleză |archive-date=2007-08-07 |archive-url=https://web.archive.org/web/20070807011540/http://www.eaglehill.us/ahumb.html |dead-url=yes }}</ref>

[[Fișier:Cleanroom1.jpg|thumb|left|Cameră de curățătorie pentru fabricarea de microelectronice în [[Stuttgart]]]]
Numeroși [[Matematician|matematicieni]] celebri s-au născut în Germania, dintre care: [[Carl Friedrich Gauss]], [[David Hilbert]], [[Bernhard Riemann]], [[Gottfried Leibniz]], [[Karl Weierstrass]] și [[Hermann Weyl]]. Germania are mulți inventatori și ingineri faimoși, precum sunt: [[Johannes Gutenberg]], care este acreditat pentru inventarea imprimantei de tip portabil în [[Europa]]; [[Hans Geiger]], creatorul [[contor Geiger|contorului Geiger]]; și [[Konrad Zuse]], care a construit primul [[calculator]] complet digital.<ref>{{citat web |first=Horst |last=Zuse |url=http://www.epemag.com/zuse/ |title=The Life and Work of Konrad Zuse |publisher=EPEMag Online |accessdate=3 aprilie 2010 |language=engleză |archive-date=2010-04-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100418164050/http://www.epemag.com/zuse/ |dead-url=yes }}</ref> Inventatori, ingineri și fabricanți germani, precum [[Conte]]le [[Ferdinand von Zeppelin]], [[Otto Lilienthal]], [[Gottlieb Daimler]], [[Rudolf Diesel]], [[Hugo Junkers]] și [[Karl Benz]] au ajutat la dezvoltarea tehnologiei moderne de transporturi auto și aeriene.<ref>{{citat web |url=http://www.centennialofflight.gov/essay/Lighter_than_air/zeppelin/LTA8.htm |title=The Zeppelin |publisher=U.S. Centennial of Flight Comission |accessdate=3 aprilie 2010 |language=engleză |archive-date=2011-05-01 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110501132157/http://www.centennialofflight.gov/essay/Lighter_than_air/zeppelin/LTA8.htm |dead-url=yes }}</ref>

Instituții importante de cercetare din Germania sunt [[Societatea Max Planck]], [[Helmholtz-Gemeinschaft]] și [[Societatea Fraunhofer]]. Acestea sunt conectate, în mod independent sau extern, la sistemul universitar și ajută, într-o măsură considerabilă, la randamentul științific. [[Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz]] este acordat la zece oameni de știință și academicieni în fiecare an. Cu un maxim de 2,5 milioane € pe premiu, este una dintre cele mai înalte distincții de cercetare din lume.<ref>{{citat web |url=http://www.dfg.de/en/service/press/press_releases/2009/pressemitteilung_nr_65/index.html |title=Leibniz Prize 2010: Ten Winners Receive Honour, Prize Money and "Idyllic Freedom" |publisher=DFG |date=18 noiembrie 2009 |accessdate=4 aprilie 2010 |language=engleză |archive-date=2014-01-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140111155612/http://www.dfg.de/en/service/press/press_releases/2009/pressemitteilung_nr_65/index.html |dead-url=yes }}</ref>

==Sport==
[[Fișier:Germany_champions_2014_FIFA_World_Cup.jpg|miniatura|Echipa națională de fotbal a Germaniei, după ce a câștigat Campionatul Mondial pentru a patra oară în 2014.]]
{{articol principal|Sportul în Germania}}
Peste 27 milioane de persoane fac parte dintr-un club sportiv.<ref name="sports">{{cite web | url = http://www.germany.info/relaunch/culture/life/sports.html | title = Germany Info: Culture & Life: Sports | publisher = Germany Embassy in Washington, D.C | accessdate = 28 March 2011 | archive-date = 2011-04-30 | archive-url = https://web.archive.org/web/20110430172943/http://www.germany.info/relaunch/culture/life/sports.html | dead-url = yes }}</ref> Fotbalul este cel mai important și practicat sport.

== Sărbători publice ==
{| class="toccolours" id="sarbatori" border="1" cellpadding="2" cellspacing="0" style="margin: 0 2em 0 2em;" font-size:95%;" 
|-
! colspan="4" style="background:#ccccff; font-size:150%;" | '''Sărbători publice'''
|-
! style="background:#efefef;" | Dată
! style="background:#efefef;" | Nume în română
! style="background:#efefef;" | Nume local
! style="background:#efefef;" | Note
|-
| [[1 ianuarie]]
| [[Anul Nou]]
| ''Neujahr''
| &nbsp;
|-
| [[6 ianuarie]]
| [[Magii de la răsărit|Cei Trei Crai de la Răsărit (Boboteaza)]]
| ''Heilige Drei Könige''
| în [[Bavaria]], [[Baden-Württemberg]], [[Saxonia-Anhalt]]
|-
| ''[[Sărbători variabile|variabil]]''
| [[Vinerea Mare]]
| ''Karfreitag''
| &nbsp;
|-
| ''[[Sărbători variabile|variabil]]''
| Lunea [[Paști]]lor
| ''Ostermontag''
| &nbsp;
|-
| [[1 mai]]
| [[Ziua Muncii]]
| ''Tag der Arbeit''
| &nbsp;
|-
| ''[[Sărbători variabile|variabil]]''
| [[Înălțarea Domnului]]
| ''Christi Himmelfahrt''
| &nbsp;
|-
| ''[[Sărbători variabile|50 zile de la Paști]]''
| [[Rusaliile]]
| ''Pfingsten''
| &nbsp;
|-
| ''[[Sărbători variabile|variabil]]''
| [[Corpus Christi (religie)|Corpus Christi]]
| ''Fronleichnam''
| în [[Bavaria]], [[Baden-Württemberg]], [[Hessa]], [[Renania de Nord - Westfalia]], [[Renania-Palatinat]], [[Saarland]] și în unele comunități din [[Saxonia]] și [[Turingia]].
|-
| [[15 august]]
| [[Ridicarea la cer a Mariei]]
| ''Mariä Himmelfahrt''
| în [[Saarland]] și în comunitățiile din [[Bavaria]] cu populație majoritar [[Catolicism|catolică]]
|-
| [[3 octombrie]]
| [[Ziua Unificării Germane|Ziua Unificării Germanei]]
| ''Tag der Deutschen Einheit''
| sărbătoarea reunificării Germaniei, din [[1990]]
|-
| [[31 octombrie]]
| [[Ziua Reformei]]
| ''Reformationstag''
| în [[Mecklenburg - Pomerania Inferioară]] și în [[Brandenburg]]
|-
| [[1 noiembrie]]
| [[Sărbătoarea Tuturor Sfinților]]
| ''Allerheiligen''
| în [[Bavaria]], [[Baden-Württemberg]], [[Renania de Nord - Westfalia]], [[Renania-Palatinat]] și [[Saarland]]
|-
| [[24 decembrie]]
| [[Crăciunul|Ajunul Crăciunului]]
| ''Heiligabend''
| Conform legislației muncii, ziua de 24 decembrie este zi lucrătoare.
|-
| [[25 decembrie]]
| [[Crăciunul|Prima zi de Crăciun]]
| ''Erster Weihnachtstag''
| &nbsp;
|-
| [[26 decembrie]]
| [[Crăciunul|A doua zi de Crăciun]]
| ''Zweiter Weihnachtstag''
| &nbsp;
|-
| [[31 decembrie]]
| [[Papa Silvestru I|Sfântul Silvestru]] (ultima zi a anului, revelionul)
| ''Silvester''
| Conform legislației muncii, ziua de 31 decembrie este zi lucrătoare.
|}

== Note ==
{{listănote|3}}

== Lectură suplimentară ==
* ''Statele Uniunii Europene. Mică enciclopedie'', Ioan Mărculeț (coord.), ISBN 978-973-0-16211-0, București, 2014 ([http://www.isjbacau.ro/compartiment-curriculum/geografie/an-scolar-2013-2014/statele-uniunii-europene-mica-enciclopedie-format-pdf online])

== Legături externe ==
{{Portal|Germania|Uniunea Europeană}}
{{Sister project links|Germany}}
* {{de icon}} {{en icon}} {{fr icon}} {{es icon}} [http://www.deutschland.de www.deutschland.de] - portal actual și multilingv despre Germania
* {{de icon}} [http://www.tatsachen-ueber-deutschland.de Informații despre Germania] (de la Ministerul de Afaceri Externe al Germaniei)
* {{en icon}} [http://www.cometogermany.com Informații turistice referitoare la Germania] (de la Oficiul Național German de Turism)
* {{de icon}} {{ro icon}} [http://www.bukarest.diplo.de Ambasada Germaniei la București]
* {{ro icon}} [https://e4de.info/arhiva-informatii/ Români in Germania]
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-germaniei-03-10-2008 Ziua Națională a Germaniei], 3 octombrie 2008, ''Amos News''
* [http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-unificarii-germane-09-10-2010 Ziua Unificării Germane], 9 octombrie 2010, ''Amos News''

== Vezi și ==
* [[Locuri din patrimoniul mondial UNESCO]]
* [[Limba germană]]
* [[Strămutarea germanilor după al doilea război mondial]]
* [[Evacuarea Prusiei Răsăritene]]
* [[Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică]]
* [[Președinții Germaniei]]
* [[Cancelar federal al Germaniei]]
* [[Republică federală]]

{{Casete de navigare
|titlu = Articole despre Germania
|listă = 
{{Subiecte Germania}}
{{Landurile Germaniei}}
{{Casete de navigare
|titlu = Localizare geografică
|listă  = 
{{Localizare geografică
 | nord-vest = ''[[Marea Nordului]]'' <br /> {{Drapel|Țările de Jos}}
 | nord = {{Drapel|Danemarca}}
 | nord-est = ''[[Marea Baltică]]''
 | vest = {{Drapel|Belgium}} <br /> {{Drapel|Luxemburg}}
 | Centru = {{Flagicon|Germania}}
 | est = {{Drapel|Polonia}} <br /> {{Drapel|Cehia}}
 | sud-vest = {{Drapel|Franța}}
 | sud = {{Drapel|Elveția}} • {{Drapel|Austria}}
 | sud-est = {{Drapel|Austria}}
}}
}}
{{Țări europene}}
{{Țări dezvoltate}}
}}
{{Casete de navigare
|titlu = Parteneriat internațional
|listă =
{{TariUE}}
{{OTAN}}
{{G20}}
{{OMC}}
}}
{{Dunăre}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Germania| ]]
[[Categorie:Țări din Europa]]
[[Categorie:Națiunile G20]]
[[Categorie:State membre ale Organizației Națiunilor Unite]]
[[Categorie:G8]]
[[Categorie:Eponime ale elementelor chimice]]