Georgios Sphrantzes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la George Sphrantzes)
Salt la: Navigare, căutare
George Sphrantzes
Date personale
Născut 30 august 1401[1]
Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Decedat 1477 (75 de ani)
Corfu, Grecia
Cetățenie Imperiul Roman de Răsărit
Ocupație istoric
ofițer

Georgios Sphrantzes (adesea și Phrantzes, n. 30 august 1401 – d. cca. 1477) a fost un înalt demnitar și diplomat bizantin, care a servit în timpul ultimilor trei împărați și a trăit căderea Constantinopolei (1453) și sfârșitul Imperiului Bizantin. A lăsat în urmă o carte de memorii, izvor de mare importanță asupra decadenței Bizanțului, care conține și însemnări relevante pentru istoria românilor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Sphrantzes s-a născut la Constantinopole, la 30 august 1401. Unchiul său pe filieră paternă a fost educatorul lui Constantin Paleologul, unul dintre fiii împăratului Manuil al II-lea Paleologul, astfel că Sphrantzes și verii săi au fost de devreme prieteni cu Paleologul care avea să fie ultimul împărat al Bizanțului. (Grecu: VII) Privitor la familia sa, Sphrantzes nota că în iarna lui 1416 „a izbucnit ciumă la Marea Neagră și se aflau guvernatori cu familiile lor, într-una din cetățile de acolo, cumnatul meu Grigore Paleologul Mamonas, bărbat strălucit [...]; încă și soru-mea, femeia lui și o fetiță a lor; și mai întîi a murit fetița și la șapte zile după dînsa tatăl ei și la șapte zile după tatăl mama dînsei; dar încă și șase dintre oamenii de sub mîna lor, și bărbați și femei, rămînînd însă numai doi dintre ei. Venind la Constantinopol, într-un glas le-au spus acestea nenorociților mei părinți, care de altminteri erau să moară la auzul acestei știri; și daca n-au murit de aceasta cu totul, mai apoi au rămas bolnavi [...]” (Sphrantzes: 7)

La 17 martie 1418, pe când nu împlinise încă vârsta de 17 ani, Sphrantzes a intrat în slujba împăratului Manuil al II-lea Paleologul, care a domnit până în 1425. Devotat misiunii sale, tânărul a trecut în serviciul următorului basileu, Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448), însă a făcut demersuri să fie lăsat în serviciul fratelui acestuia, despotul Constantin, care ajunsese între timp domnitor asupra unei părți din Peloponez, avându-și centrul de putere la Vostița. Demersurile s-au fructificat în 1427, atunci când după ce i-a însoțit pe Ioan al VIII-lea și pe împărăteasa-mamă în Peloponez, tânărul demnitar a rămas pe lângă despotul Constantin. Odată cu căsătoria acestuia, Sphrantzes a luat în primire cetatea Glarența, zestre din partea miresei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "George Sphrantzes", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015