Gen geometric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În geometria algebrică genul geometric este un invariant birațional fundamental pg în varietățile algebrice⁠(d) și varietățile complexe⁠(d).

Definiție[modificare | modificare sursă]

Genul geometric poate fi definit pentru varietăți proiective complexe nesingulare și, în general, pentru varietăți complexe ca numărul Hodge⁠(d) hn,0 (egal cu h0,n prin dualitatea Serre⁠(d)) , adică dimensiunea sistemului liniar canonic plus unu.

Cu alte cuvinte, pentru o varietate V de dimensiune complexă n este numărul de n-forme olomorfe liniar independente care se găsesc în V.[1] Acestă definiție, ca dimensiune a lui

H0(Vn)

se transferă la orice corp de bază, când Ω este considerat familia de diferențiale Kähler⁠(d), iar puterea este cea mai mare putere exterioară, fibratul de drepte⁠(d) canonic⁠(d).

Genul geometric este primul invariant pg = P1 al unui șir de invarianți Pn numiți inelul canonic.

Cazul curbelor[modificare | modificare sursă]

În cazul varietăților complexe, (locurile geometrice complexe ale) curbelor nesingulare sunt suprafețe Riemann⁠(d). Definiția algebrică a genului este în acord cu noțiunea topologică. Pe o curbă nesingulară, fibratul de drepte canonic are gradul 2g − 2.

Noțiunea de gen apare în special în enunțul teoremei Riemann–Roch⁠(d) și a formulei Riemann–Hurwitz. După teorema Riemann-Roch, o curbă plană ireductibilă de gradul d are genul geometric

unde s este numărul singularităților.

Dacă C este o suprafață ireductibilă (și netedă) în planul proiectiv⁠(d) decupat de o ecuație polinomială de gradul d, atunci fibratul dreptelor sale normale este fibratul Serre (d), deci fibratul de drepte canonice al C este dat de

Genul varietăților singulare[modificare | modificare sursă]

Definiția genului geometric este transferată clasic la curbele singulare C, prin decretarea că

pg(C)

este genul geometric al normalizării C'. Adică deoarece aplicația

C′ → C

este birațională⁠(d), definiția este extinsă de invarianța birațională.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Danilov & Shokurov (1998), p. 53

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en P. Griffiths; J. Harris (). Principles of Algebraic Geometry. Wiley Classics Library. Wiley Interscience. p. 494. ISBN 0-471-05059-8. 
  • en V. I. Danilov; Vyacheslav V. Shokurov (). Algebraic curves, algebraic manifolds, and schemes. Springer. ISBN 978-3-540-63705-9. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]