Gara Huy Saint-Hilaire
| Gara Huy Saint-Hilaire | |
 | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Adresă | Rue Renier de Huy 4500 Huy, Belgia |
| Coordonate | 50°31′10.2″N 5°13′45.2″E / 50.519500°N 5.229222°E |
| Linii | 126 |
| Gări adiacente | Statte (terminus) Huy-Sud (spre Ciney) |
| Peroane | 1 |
| Linii | 1 |
| Istoric | |
| Deschisă | 1 iulie 1905 |
| Închisă | 29 septembrie 1963 |
| Alte informații | |
| Locația | |
  Gara Huy Saint-Hilaire | |
Modifică date / text  | |
Gara Huy Saint-Hilaire este o fostă stație de pe linia 126, o cale ferată desființată aproape integral, care asigura legătura între gara Statte și gara Ciney. Gara este situată în orașul valon Huy din provincia Liège, în Belgia.
Poziția feroviară[modificare | modificare sursă]
Gara Huy-Saint-Hilaire se găsește la kilometrul feroviar 1+700 al liniei 126, între gările Statte și Huy-Sud. Pe această porțiune a liniei, până la Marchin, un trafic feroviar de marfă redus ca intensitate subzistă și în prezent, grație atelierelor de confecții metalice Tôleries Delloye-Matthieu[1], în timp ce restul liniei a fost închisă și demontată din teren.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Calea ferată Hesbaye-Condroz[modificare | modificare sursă]
Concesiunea unei căi ferate „de la Landen la Huy și de la Huy până la calea ferată Namur–Arlon, pe valea râului Hoyoux”, a fost acordată, pe 15 ianuarie 1863, companiei „Hesbaye Condroz”.[2][3] Pe 14 iulie 1864, concesionarul a înființat în acest scop o societate anonimă[2], care a inaugurat secțiunile Statte–Huy–Modave în 1872, respectiv Statte–Landen în 1875. Punctul terminus al liniei, Ciney, nu a fost atins decât în 1877, calea ferată fiind inaugurată pe 1 februarie.[2] În anul 1900, statul belgian a preluat de la compania concesionară activele și exploatarea liniei, pe care a încredințat-o companiei Căilor Ferate Belgiene.[4]
Gară a statului belgian[modificare | modificare sursă]
La acea vreme și până în anul 1940, calea ferată de la Namur la Liège (actuala linie 125) aparținea companiei private Compagnie du Nord-Belge.[5][6] Din acest motiv, linia Landen–Statte–Ciney (actualele linii 127 și 126) era singurul acces către orașul Huy pentru trenurile statului belgian, care dispuneau de o gară, Huy-Sud, situată pe celălalt mai al Meusei față de gara Huy a companiei Nord-Belge. Corespondența între cele două linii se făcea la Statte. Totuși, traficul de pasageri a rămas în general modest, având mai degrabă un caracter local.
La începutul secolului XX, statul belgian a modernizat linia Ciney–Landen pentru a crea un traseu alternativ către Franța și Luxemburg, pe de o parte, respectiv către Liège și Limbourg, pe de altă parte. Modernizarea a fost însă limitată. Ar fi fost nevoie de lucrări importante pentru adăugarea celui de-al doilea fir de circulație, rectificarea profilului liniei și crearea unei căi ferate noi de la Modave la Marloie și Rochefort.
În 1905, în apropierea Meusei, pe care linia o traversează pe podul Pont de Fer, a fost realizată o gară nouă. Mai întâi o simplă haltă, inaugurată pe 1 iulie 1905[7], ea a devenit ulterior o gară veritabilă.
Închidere[modificare | modificare sursă]
După Primul Război Mondial, creșterea traficului pe linie nu s-a manifestat la proporțiile scontate. Odată cu trecerea timpului, din ce în ce mai mulți călători au preferat să se deplaseze pe șosea. Compania NMBS/SNCB a fost nevoită să suspende trenurile de călători între Huy-Sud și Ciney, în 1962.[8][9] O vreme, serviciul pentru pasageri a fost menținut pe scurta secțiune dintre gările Statte și Huy-Sud pe care se afla și gara Huy-Saint-Hilaire, însă și această secție a fost închisă pe 29 septembrie 1963.[8] Gara Huy, preluată de statul belgian de la Compagnie du Nord-Belge cu mulți ani înainte, a devenit singura din Huy.
Trenurile de marfă continuă să circule în mod neregulat către atelierele de confecții metalice ale ArcelorMittal de la Marchin, dar nu opresc în gara Huy-Saint-Hilaire.
Patrimoniu feroviar[modificare | modificare sursă]
Clădirea gării de pasageri, de tip 1895 a companiei Căilor Ferate ale Statului Belgian, a fost reconvertită în locuință și repair-café.[10]
Dotată cu o aripă cu trei travee destinată călătorilor și coletelor, gara Huy Saint-Hilaire are o fațadă decorată cu cărămizi acoperite cu sticlă de culoare verde. Ele punctează fațada din cărămidă roșie în modele care alternează cărămizi verzi și albe. Cel puțin o altă gară, cea din Bressoux, pare să fi fost decorată cu același tip de cărămizi verzi, dar clădirea, asemănătoare tipului 1895, dar fără al doilea etaj, a fost demolată după 1930 și nu există nici o fotografie în culori a ei.[11] Huy Saint-Hilaire este singura gară de acest tip care a supraviețuit.
Clădirea-anexă care servea ca toaletă și lampisterie mai există și astăzi, însă marchiza din fier forjat și sticlă ce proteja peronul și intrarea laterală a dispărut.[12]
-
Dinspre stradă -
Locuință de serviciu și birou -
Aripă de serviciu -
-
-
Corpul pentru călători -
Anexă -
Cărămizi colorate și vechiul suport din piatră al marchizei
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Pont de Fer”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în .
- ^ a b c „Les Lignes 126 et 127”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în .
- ^ „Ligne 127 : Statte - Landen”. belrail.be (în franceză). . Accesat în .
- ^ Michel Marin. „Histoire des Chemins de Fer en Belgique”. repfer.be (în franceză). Accesat în .
- ^ „Les gares du style Nord belge”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în .
- ^ Ginette Kurgan-van Hentenryk. „La victoire du rail” (PDF). Portalul web al Regiunii Valone (în franceză). Connaître la Wallonie. pp. 75–92. Accesat în .
- ^ Jan Schenkel; Yvette Schenkel-Latoir; Marijke Moortgat-Schenkel (). „Huy (Saint-Hilaire)”. spoorweggeschiedenis.be (în neerlandeză). Accesat în .
- ^ a b „STANDAARDFICHE | 126 STATTE - CINEY 126”. users.pandora.be (în neerlandeză). Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ Paul Kevers. „L. 126 : Statte - Ciney”. users.telenet.be (în neerlandeză). Accesat în .
- ^ Catherine Duchateau (). „Le repair café, bientôt installé à la gare Saint-Hilaire” (în franceză). L'Avenir. Accesat în .
- ^ „La gare de Bressoux I-II-III (6 vues + 1 plan) | Bressoux I”. garesbelges.be (în franceză). Accesat în .
- ^ Guy Demeulder. „Les gares belges d'autrefois. Huy-Saint-Hilaire”. Garesbelges.be (în franceză). Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- fr Gara Huy Saint-Hilaire pe garesbelges.be
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Gara Huy Saint-Hilaire la Wikimedia Commons
| |||||