Pont de Fer din Huy
| Pont de Fer | |
 Pont de Fer în aprilie 2021 | |
| 50°31′01″N 5°14′00″E / 50.517005555556°N 5.2334666666667°E | |
| Traversat de | Linia c.f. 126 |
|---|---|
| Traversează | Fluviul Meuse, la km 76+792 |
| Locație | Huy |
| Tip | Pod feroviar pe grinzi cu zăbrele (podul original) Pod feroviar pe arce (podul actual) |
| Număr de deschideri | 3 (peste Meuse) 1 (peste Chaussée Napoléon) |
| Deschiderea principală | 46,80 m |
| Lungime | 200 m |
| Lățime | 10,10 m |
| Construcție | |
| Constructor | M. Smets + Armand Blaton (podul actual) |
| Material | Beton armat |
| Lansarea proiectului | 1865 (podul original) 1920 (podul actual) |
| Data deschiderii | 16 august 1872 (podul original) 1924 (podul actual) |
| Data închiderii | 15-16 august 1914 (podul original) |
| Utilizare | |
  Pont de Fer | |
| Prezență online | |
Pont de Fer (în română Podul de fier) este un pod de pe calea ferată 126 Statte–Ciney, situat în orașul Huy din Belgia. Podul traversează fluviul Meuse la kilometrul 76+792.[1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Între 1865 și 1872, compania Hesbaye–Condroz a construit în concesiune un tronson de cale ferată lung de 40,8 km, între Huy (gara Statte) și Ciney, traversând regiunile Condroz și Hesbaye.[2] Pentru trecerea Meusei a fost realizat un pod metalic pe grinzi cu zăbrele cu calea sus, susținut pe două pile din piatră construite în albia fluviului și având trei deschideri peste acesta.[3][4] Pe malul drept al Meusei, culeea de piatră a podului era prevăzută cu două pasaje în arc, pentru a permite circulația pe șoseaua Huy–Namur.[3] Lucrările au început în decembrie 1865.[5]
Pe pod a fost montat un singur fir al căii ferate, însă el a fost construit din start cu un gabarit care permitea adăugarea unui al doilea fir în viitor. Poreclit Podul de fier datorită materialului de construcție, el a fost deschis traficului feroviar pe 16 august 1872.[6]
În august 1914, acest prim pod a fost aruncat în aer în încercarea de a opri invazia germană din Primul Război Mondial. După două tentative nereușite ale geniștilor belgieni, podul a fost în final distrus de echipe de civili din oraș, pe 15-16 august 1914.[4][5] La sfârșitul anului 1917, în timpul retragerii sale, armata germană a dinamitat și celelalte vestigii ale podului metalic care mai rămăseseră în picioare.[4]
După război s-a hotărât construcția unui nou pod pe amplasamentul vechiului podului metalic. Într-o primă fază a lucrărilor, societatea M. Smets a început în 1920 îndepărtarea resturilor tablierului metalic din albia fluviului și demolarea completă a vechilor pile, apoi construcția unor noi culei.[7] Pe 9 iulie 1921, antrepriza Armand Blaton din Bruxelles și-a adjudecat contractul pentru construcția restului podului.[7]
Podul a fost inaugurat în 1924.[6] Spre deosebire de cel anterior, noul pod are o structură pe arce și a fost realizat din beton armat și piatră pentru construcții adusă de la carierele din Sprimont.[4][6] Din motive bugetare, pe el a fost montat un singur fir de cale ferată, dar lățimea sa permite o eventuală dublare.[7] Suplimentar, primăria orașului a solicitat și realizarea unui trotuar pietonal[7], care a fost amplasat în avalul podului și separat printr-un gard metalic de terasamentul feroviar.
Podul a fost dinamitat de o unitate a Chasseurs Ardennais și distrus de parțial pe 12 mai 1940, cu scopul de a încetini avansul german din timpul invaziei Belgiei.[7] Operațiunea a costat viața a doi militari belgieni.[7] A fost reparat, începând din 1941, de antrepriza Blaton-Aubert și Atelierele Metalurgice din Nivelles, și redeschis circulației feroviare în 1942.[7]
În august 1944, bombardierele aliate au lansat peste 200 de bombe cu scopul de a distruge podul, însă acesta nu a suferit avarii grave,[3] fiind afectată doar bolta arcului de pe malul stâng.
Ultima reabilitare serioasă a fost executată între 1951 și 1952 de către antrepriza Awans-François S.A. Deși circulația regulată pe linia 126 a trenurilor de călători a fost sistată în 1962, un trafic feroviar redus subzistă și în prezent între Statte și Marchin, grație atelierelor de confecții metalice Tôleries Delloye-Matthieu[2][6], astfel că podul este încă traversat la o frecvență redusă de garnituri de marfă, viteza de circulație fiind limitată la 40 km/h.
În ciuda materialului de construcție folosit, podul feroviar actual de la Huy continuă să fie denumit de localnici Pont de Fer.[7]
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
-
Pont de Fer. -
Terasamentul feroviar și trotuarul. În fundal, tunelul Huy-Sud. -
Barjă traversând sub pod. În fundal, fortăreața Huy. -
Detaliu cu arce și bolți
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ „MEUSE (40) - Ouvrages d'art”. voies-hydrauliques.wallonie.be (în franceză). Direcția Generală Operațională pentru Mobilitate și Căi Hidraulice a Regiunii Valone. Accesat în .
- ^ a b „La Traversine” (PDF). cicc-clavier.be (în franceză). CICC–Comite d'initiative et de culture de Clavier. Arhivat din original în . Accesat în .
- ^ a b c „Pont de Fer (Huy)”. wikihuy.be (în franceză). Centrul Cultural al Arondismentului Huy. Accesat în .
- ^ a b c d „livret PROMENADE | La petite histoire hutoise pendant la Grande Guerre 14-18” (PDF). bel-memorial.org (în franceză). BEL-MEMORIAL. pp. 3,8. Accesat în .
- ^ a b „Pont de Fer (Huy, 1872)”. structurae.net (în franceză). Structurae. Accesat în .
- ^ a b c d „Pont de Fer”. huy.be (în franceză). Site-ul web al orașului Huy. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h „Pont de Fer (Huy, 1924)”. structurae.net (în franceză). Structurae. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Pont de Fer din Huy la Wikimedia Commons