Gabriel Tarde

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Gabriel Tarde
M. Tarde, membre de l'Institut, professeur au Collège de France CIPB0463.jpg
Gabriel Tarde
Date personale
Născut[2][3][4][5][6][7][8][9][10][9] Modificați la Wikidata
Sarlat-la-Canéda, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[11] Modificați la Wikidata
CopiiAlfred de Tarde[*]
Guillaume de Tarde[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor[*]
social psychologist[*]
sociolog[*]
criminolog[*]
psiholog
filozof
jurist Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniusociologie
criminologie  Modificați la Wikidata
InstituțieCollège de France[1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Toulouse (1896-1969)  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcadémie des Sciences Morales et Politiques[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Gabriel Tarde (Pronunție în franceză: /taʁd/; nume complet Jean-Gabriel De Tarde;[12] n. ,[2][3][4][5][6][7][8][9][10][9] Sarlat-la-Canéda, Franța – d. ,[2] Paris, Franța[11]) a fost un sociolog, criminolog și psiholog social francez care a conceput sociologia ca fiind bazată pe mici interacțiuni psihologice dintre indivizi, forțele fundamentale fiind imitația și inovația.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tarde s-a născut în localitatea Sarlat din provincia Dordogne și a studiat dreptul la Toulouse și Paris. Din 1869 până în 1894 a lucrat ca magistrat și judecător de instrucție în provincie. În 1880 el a corespondat cu reprezentanți ai antropologiei penale (știință nou formată), mai ales cu italienii Enrico Ferri și Cesare Lombroso și cu psihiatrul francez Alexandre Lacassagne. Împreună cu acesta din urmă, Tarde a devenit un conducător reprezentativ al „școlii franceze” de criminologie. În 1900 a fost numit profesor de filosofie modernă la Collège de France. În această calitate, el a fost cel mai important critic contemporan al sociologiei lui Durkheim.

Activități[modificare | modificare sursă]

Printre conceptele pe care Tarde le-a inițiat a fost conștiința colectivă (preluat și dezvoltat de către Gustave Le Bon și, uneori, întrebuințat pentru a explica așa-numitul comportament de turmă sau psihologia mulțimilor) și psihologia economică, unde el a anticipat o serie de evoluții moderne. Tarde a fost foarte critic față de activitatea lui Émile Durkheim la nivel de teorie și de metodologie.[13] Cu toate acestea, sociologia lui Durkheim a umbrit viziunea lui Tarde, dar unii oameni de știință americani, precum cei din școala de la Chicago, au  preluat teoriile sale și le-au făcut celebre.[14]

Criminologie[modificare | modificare sursă]

Tarde a fost preocupat de criminologie și de baza psihologică a comportamentului infracțional în timp ce lucra ca magistrat în serviciul public. El a criticat conceptul de delicvent atavic elaborat de Cesare Lombroso. Studiile criminologice ale lui Tarde au servit ca bază a studiilor sale sociologice ulterioare.[1]

Tarde a subliniat, de asemenea, tendința criminalului de a reveni la locul crimei și de a repeta crima, ceea ce el a considerat-o ca parte a unui proces mai larg de repetiție compulsivă.[15]

Imitație[modificare | modificare sursă]

Tarde a considerat imitația, conștientă și inconștientă, ca o trasătură interpersonală fundamentală, având ca situație primară imitarea părinților de către copii, bazată pe prestigiu.[16]

Tarde a subliniat importanța exemplului creativ în societate, argumentând că „geniul este capacitatea de a genera propriul rezultat”.[17]

Science-fiction[modificare | modificare sursă]

Tarde a scris, de asemenea, o povestire științifico-fantastică intitulată Fragment d'histoire future (1896). Ea prezintă povestea postapocaliptică a unui Pământ devastat de o nouă Eră Glaciară. Omenirea trebuie să reconstruiască o nouă civilizație subterană. Supraviețuitorii decid să pună bazele unei societăți utopice cu accent pe muzică și artă.

Influențe[modificare | modificare sursă]

  • Sigmund Freud a construit teoria mulțimilor pe baza ideilor lui Tarde cu privire la imitație și sugestie.[18]
  • Everett Rogers a promovat „legile imitației” ale lui Tarde în cartea Difuzarea inovației (1962).
  • De la sfârșitul anilor 1990 și inclusiv astăzi, creațiile lui Tarde au experimentat o renaștere.[19] Stimulat de relansarea eseului Monadologie et Sociologie de către Institutul Synthelabo, sub îndrumarea lui Eric Alliez, fostul student al lui Gilles Deleuze, opera lui Tarde a fost redescoperită ca un precursor al teoriei postmoderniste franceze, care i-ar fi influențat pe filozofii sociali Gilles Deleuze și Félix Guattari.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • La criminalité comparée (1886)
  • La philosophie pénale (1890)
  • Les lois de l'imitation (1890)
  • Les transformations du droit. Étude sociologique (1891)
  • Monadologie et sociologie (1893)
  • La logique sociale (1895)
  • Fragment d'histoire future (1896)
  • L’opposition universelle. Essai d'une théorie des contraires (1897)
  • Écrits de psychologie sociale (1898)
  • Les lois sociales. Esquisse d'une sociologie (1898)
  • L'opinion et la foule (1901)
  • La psychologie économique (1902–1903)
  • Fragment d'histoire future (1904)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF) 
  2. ^ a b c d Encyclopædia Britannica 
  3. ^ a b Enciclopedia Treccani 
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Jean Gabriel Tarde de, Baza de date Léonore, accesat în  
  6. ^ a b Gabriel Tarde, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  7. ^ a b Gabriel Tarde, SNAC, accesat în  
  8. ^ a b Gabriel de Tarde, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  9. ^ a b c d Gabriel TARDE, NooSFere, accesat în  
  10. ^ a b Gabriel de, Jean Gabriel Tarde, Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  11. ^ a b Тард Габриель, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  12. ^ "Gabriel Tarde". Encyclopædia Britannica.
  13. ^ Thomassen, pp. 231-249.
  14. ^ Armand Mattelart, Invention of Communication, University of Minnesota Press, 1996, p. 257.
  15. ^ Henri Ellenberger, The Discovery of the Unconscious (1970), p. 514.
  16. ^ Ellenberger, p. 528.
  17. ^ Citat în Ellenberger, p. 891.
  18. ^ Sigmund Freud, Civilization, Religion and Society (PFL 12) p. 116.
  19. ^ David Toews, "The Renaissance of philosophie Tardienne", in Pli: the Warwick Journal of Philosophy, Vol. 8, 1999.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Thomassen, Bjørn (). „Émile Durkheim between Gabriel Tarde and Arnold van Gennep: founding moments of sociology and anthropology”. Social Anthropology. 20 (3): 231–249. doi:10.1111/j.1469-8676.2012.00204.x.  Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor).
  • ^ Bruno Latour (2005). Reassembling the Social: An Introduction to Actor-Network-Theory (Oxford: Oxford University Press).
  • ^ See also: Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Padova 1984.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • J. S. McClelland, The Crowd and the Mob (2010)
  • Robert Leroux, Gabriel Tarde, vie, oeuvres, concepts, Paris, Ellipses, 2011.
  • Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Cedam, Padova 1984.
  • Realino Marra, Tra pena infamante e utilità del reato. Tarde contro Durkheim, ovvero l'espiazione della colpa a fondamento del diritto criminale, in «Dei Delitti e delle Pene», III-1, 1985, pp. 49–92.
  • Massimo Borlandi, Tarde et les criminologues italiens de son temps, in Gabriel Tarde et la criminologie au tournant du siècle, Presses Universitaires du Septentrion, Villeneuve d'Ascq, 2000.
  • Matei Candea, The social after Gabriel Tarde : debates and assessments, Routledge, New York, 2010.
  • Jaap van Ginneken, 'The era of the public – Tarde, social psychology, and interaction', Ch. 5 in JvG, Crowds, psychology and politics 1871-1899, New York: Cambridge University Press, 1992.

Legături externe[modificare | modificare sursă]