Gabriel Tarde
| Gabriel Tarde | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][4][5][6]  Sarlat, Aquitania, Franța |
| Decedat | (61 de ani)[1] Paris, Franța[7] |
| Copii | Alfred de Tarde[*] Guillaume de Tarde[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | profesor universitar[*] social psychologist[*] sociolog[*] criminolog[*] psiholog filozof jurist magistrat[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[8] |
| Activitate | |
| Domeniu | sociologie criminologie |
| Instituție | Collège de France[2] ministère de la Justice[*] |
| Alma Mater | Universitatea din Toulouse (1896-1969) |
| Organizații | Academia de Științe Morale și Politice Société de sociologie de Paris[*][3] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
Modifică date / text  | |
Gabriel Tarde (Pronunție în franceză: /taʁd/; nume complet Jean-Gabriel De Tarde;[9] n. , Sarlat, Aquitania, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un sociolog, criminolog și psiholog social francez care a conceput sociologia ca fiind bazată pe mici interacțiuni psihologice dintre indivizi, forțele fundamentale fiind imitația și inovația.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tarde s-a născut în localitatea Sarlat din provincia Dordogne și a studiat dreptul la Toulouse și Paris. Din 1869 până în 1894 a lucrat ca magistrat și judecător de instrucție în provincie. În 1880 el a corespondat cu reprezentanți ai antropologiei penale (știință nou formată), mai ales cu italienii Enrico Ferri și Cesare Lombroso și cu psihiatrul francez Alexandre Lacassagne. Împreună cu acesta din urmă, Tarde a devenit un conducător reprezentativ al „școlii franceze” de criminologie. În 1900 a fost numit profesor de filosofie modernă la Collège de France. În această calitate, el a fost cel mai important critic contemporan al sociologiei lui Durkheim.
Activități[modificare | modificare sursă]
Printre conceptele pe care Tarde le-a inițiat a fost conștiința colectivă (preluat și dezvoltat de către Gustave Le Bon și, uneori, întrebuințat pentru a explica așa-numitul comportament de turmă sau psihologia mulțimilor) și psihologia economică, unde el a anticipat o serie de evoluții moderne. Tarde a fost foarte critic față de activitatea lui Émile Durkheim la nivel de teorie și de metodologie.[10] Cu toate acestea, sociologia lui Durkheim a umbrit viziunea lui Tarde, dar unii oameni de știință americani, precum cei din școala de la Chicago, au preluat teoriile sale și le-au făcut celebre.[11]
Criminologie[modificare | modificare sursă]
Tarde a fost preocupat de criminologie și de baza psihologică a comportamentului infracțional în timp ce lucra ca magistrat în serviciul public. El a criticat conceptul de delicvent atavic elaborat de Cesare Lombroso. Studiile criminologice ale lui Tarde au servit ca bază a studiilor sale sociologice ulterioare.[1]
Tarde a subliniat, de asemenea, tendința criminalului de a reveni la locul crimei și de a repeta crima, ceea ce el a considerat-o ca parte a unui proces mai larg de repetiție compulsivă.[12]
Imitație[modificare | modificare sursă]
Tarde a considerat imitația, conștientă și inconștientă, ca o trasătură interpersonală fundamentală, având ca situație primară imitarea părinților de către copii, bazată pe prestigiu.[13]
Tarde a subliniat importanța exemplului creativ în societate, argumentând că „geniul este capacitatea de a genera propriul rezultat”.[14]
Science-fiction[modificare | modificare sursă]
Tarde a scris, de asemenea, o povestire științifico-fantastică intitulată Fragment d'histoire future (1896). Ea prezintă povestea postapocaliptică a unui Pământ devastat de o nouă Eră Glaciară. Omenirea trebuie să reconstruiască o nouă civilizație subterană. Supraviețuitorii decid să pună bazele unei societăți utopice cu accent pe muzică și artă.
Influențe[modificare | modificare sursă]
- Sigmund Freud a construit teoria mulțimilor pe baza ideilor lui Tarde cu privire la imitație și sugestie.[15]
- Everett Rogers a promovat „legile imitației” ale lui Tarde în cartea Difuzarea inovației (1962).
- De la sfârșitul anilor 1990 și inclusiv astăzi, creațiile lui Tarde au experimentat o renaștere.[16] Stimulat de relansarea eseului Monadologie et Sociologie de către Institutul Synthelabo, sub îndrumarea lui Eric Alliez, fostul student al lui Gilles Deleuze, opera lui Tarde a fost redescoperită ca un precursor al teoriei postmoderniste franceze, care i-ar fi influențat pe filozofii sociali Gilles Deleuze și Félix Guattari.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
- La criminalité comparée (1886)
- La philosophie pénale (1890)
- Les lois de l'imitation (1890)
- Les transformations du droit. Étude sociologique (1891)
- Monadologie et sociologie (1893)
- La logique sociale (1895)
- Fragment d'histoire future (1896)
- L’opposition universelle. Essai d'une théorie des contraires (1897)
- Écrits de psychologie sociale (1898)
- Les lois sociales. Esquisse d'une sociologie (1898)
- L'opinion et la foule (1901)
- La psychologie économique (1902–1903)
- Fragment d'histoire future (1904)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Encyclopædia Britannica
- ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF)
- ^ Comité des travaux historiques et scientifiques
- ^ a b Enciclopedia Treccani
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Jean Gabriel Tarde de, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ Тард Габриель, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ "Gabriel Tarde". Encyclopædia Britannica.
- ^ Thomassen, pp. 231-249.
- ^ Armand Mattelart, Invention of Communication, University of Minnesota Press, 1996, p. 257.
- ^ Henri Ellenberger, The Discovery of the Unconscious (1970), p. 514.
- ^ Ellenberger, p. 528.
- ^ Citat în Ellenberger, p. 891.
- ^ Sigmund Freud, Civilization, Religion and Society (PFL 12) p. 116.
- ^ David Toews, "The Renaissance of philosophie Tardienne", in Pli: the Warwick Journal of Philosophy, Vol. 8, 1999.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Thomassen, Bjørn (). „Émile Durkheim between Gabriel Tarde and Arnold van Gennep: founding moments of sociology and anthropology”. Social Anthropology. 20 (3): 231–249. doi:10.1111/j.1469-8676.2012.00204.x. Mai multe valori specificate pentru
|DOI=și|doi=(ajutor). - ^ Bruno Latour (2005). Reassembling the Social: An Introduction to Actor-Network-Theory (Oxford: Oxford University Press).
- ^ See also: Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Padova 1984.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- J. S. McClelland, The Crowd and the Mob (2010)
- Robert Leroux, Gabriel Tarde, vie, oeuvres, concepts, Paris, Ellipses, 2011.
- Pietro Semeraro, Il sistema penale di Gabriel Tarde, Cedam, Padova 1984.
- Realino Marra, Tra pena infamante e utilità del reato. Tarde contro Durkheim, ovvero l'espiazione della colpa a fondamento del diritto criminale, in «Dei Delitti e delle Pene», III-1, 1985, pp. 49–92.
- Massimo Borlandi, Tarde et les criminologues italiens de son temps, in Gabriel Tarde et la criminologie au tournant du siècle, Presses Universitaires du Septentrion, Villeneuve d'Ascq, 2000.
- Matei Candea, The social after Gabriel Tarde : debates and assessments, Routledge, New York, 2010.
- Jaap van Ginneken, 'The era of the public – Tarde, social psychology, and interaction', Ch. 5 in JvG, Crowds, psychology and politics 1871-1899, New York: Cambridge University Press, 1992.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Lucrări de Gabriel Tarde la Proiectul Gutenberg
- Opere de sau despre Gabriel Tarde la Internet Archive
- Lucrări de Gabriel Tarde la LibriVox (cărți audio aflate în domeniul public)
LibriVoxLucrări de Gabriel Tarde la LibriVox (cărți audio aflate în domeniul public) - Open Access translation of Monadology and Sociology' Arhivat în , la Wayback Machine.
- Downloadable versions of many of Tarde's works (in French)
- Les lois sociales de Gabriel Tarde (în franceză)
- Bibliography of his works
