Funicularul Lavra
| Funicularul Lavra | |
-6065849065.jpg) Cele două vehicule pe Calçada do Lavra | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Nume nativ | în portugheză Ascensor do Lavra |
| Tip | Funicular |
| Rețea |  Carris |
| Localizare | Calçada do Lavra, Lisabona |
| Stații terminus | Rua Câmara Pestana Largo da Anunciada |
| Stații | 2 |
| Trasee | 2 |
| Operațiuni | |
| Inaugurare | 19 aprilie 1884 |
| Operator(i) | Carris |
| Parametri tehnici | |
| Lungimea liniei | 188 m |
| Ecartament | 900 mm |
| Declivitate max. | 22,9% |
| Funicularul Lavra | |||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| |||||||||||||||||||||||||||
Funicularul Lavra (în portugheză Ascensor do Lavra) este un funicular pentru transport public de persoane care funcționează pe strada Calçada do Lavra, în Lisabona, capitala Portugaliei. Inaugurat în 1884, Lavra este cel mai vechi dintre funicularele orașului și realizează corespondența între strada Câmara Pestana (17 m alt.[1]) și piața Largo da Anunciada (59 m alt.[1]).
Din 1914 funicularul se află în proprietatea societății Companhia de Carris de Ferro de Lisboa[2] și a fost clasificat monument național pe data de 19 februarie 2002, prin decretul-lege nr. 5/2002.[3]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Funicularul Lavra a fost construit de inginerul portughez Raoul Mesnier du Ponsard, care a mai realizat numeroase astfel de lucrări publice similare[4], și a fost inaugurat pe 19 aprilie 1884.
Funicularul a fost închis din cauza unei avarii între 8 iulie[5] și 12 august 2011[6], întârzierea redeschiderii datorându-se faptului că societatea Carris a fost nevoită să aștepte furnizarea materialelor necesare pentru reparații.[5]
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Funicularul este constituit din două[2] vehicule bidirecționale identice, identificate cu numerele 1 și 2. Între cele două cabine ale vatmanului se află incinta pentru pasageri, alcătuită dintr-un culoar median și două rânduri de bănci, dispuse de-a stânga și de-a dreapta culoarului, pe partea cu geamurile, băncile din stânga și cele din dreapta fiind perfect aliniate orizontal. Extremitatea din față (atunci când vehiculul coboară) este mai înaltă decât cea din spate, precum la Funicularul Glória, aspect care îl deosebește de multe alte funiculare. Intrarea și ieșirea din fiecare vehicul se fac prin două uși echipate cu bariere extensibile, amplasate de ambele părți ale cabinei vatmanului, la capătul vehiculului având cea mai mică diferență de nivel față de carosabil.
Traseul funicularului este de 188 m[7], având o declivitate medie de 22,9%, pe o șină dublă cu ecartamentul de 900 mm încastrată în pavajul străzii, și cu o fantă centrală între cele două șine pentru conectarea cablului. Vehiculele sunt acționate prin intermediul unor motoare de tip Maley 234.[2]
Capacitatea maximă a unui vehicul este de 22 de călători pe scaune + 20 de călători în picioare la o călătorie.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Harta Lisabonei 1:1000, 1950”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Ascensor do Lavra” (în engleză). Carris. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Decreto n.º 5/2002” (în portugheză). Diário da República 42, seria 1.-B. . Accesat în .
- ^ Octaviano Correia (). „Do Pombal ao Bom Jesus de Braga” (în portugheză). Jornal da Madeira / Revista Olhar. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Ascensor do Lavra encerrado para reparações gerais” (în portugheză). Carris. . Accesat în .
- ^ „Reposição Serviço Lavra” (în portugheză). Carris. . Accesat în .
- ^ „Funicular (Carris)” (în engleză). CityRailTransit. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- João Manuel Hipólito Firmino da Costa: Um caso de património local: A tomada de Lisboa pelos ascensores (în portugheză). Universitatea Deschisă: Lisabona, 2008.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol despre transportul feroviar este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |