Fratele Julianus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fratele Julianus
Date personale
Născutsecolul al XIII-lea Modificați la Wikidata
Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieexplorator Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină Modificați la Wikidata
Călătoria părintelui Julianus

Fratele Julianus (în limba maghiară: Julianus barát) a fost unul dintre călugării dominicani care, în 1235, a plecat într-o călătorie din Ungaria spre ceea ce cronicile susțineau că ar fi regiunile de origine ale maghiarilor, unde ar mai fi locuit încă unguri care n-ar fi plecat în migrația spre vest. După o călătorie lungă, Părintele Julianus a ajuns în capitala statului Volga-Kama Bolghar, unde a aflat că maghiarii puteau fi găsiți la doar două zile de mers. În ciuda celor 3-4 secole de când o parte a triburilor maghiare părăsiseră zona pentru ca să ajungă în câmpia Panonică, limbile vorbită de Juianus și de cei pe care i-a găsit în Bașchiria erau foarte asemănătoare și vorbitorii se puteau înțelege între ei[1]. Julianus a numit regiunea „Magna Hungaria”. El a aflat aici despre primejdia tătarilor, care erau inamicii maghiarilor și bulgarilor răsăriteni. La doi ani după prima călătorie, Julianus s-a reîntors în Magna Hungaria. Aici a aflat că regiunea fusese devastată de mongoli. El s-a reîntors în patrie, aducând cu el un ultimatum al mongolilor pentru monarhul maghiar[2][3]
.

Ordinul dominican a fost înființat în Ungaria în 1221 având ca sarcină evanghelizarea teritoriilor răsăritene ale continentului. Odată cu această misiune a apărut problema identificării originii maghiarilor. Călătoriile lui Julianus au avut o mare importanță. El este primul care a adus dovezi clare despre existența Magna Hungaria, ceea ce reprezintă o contribuție la cercetarea istoriei maghiarilor, și a fost primul care a avertizat cu privire la primejdia invaziei tătarilor mongoli în Europa. În plus, el a fost primul călător european care a cules informații realiste despre Asia, iar descrierile sale au avut o mare importanță din punct de vedere geografic, fiind o bază pentru cercetătorii și exploratorii care aveau să vină.

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arnold Joseph Toynbee, Constantine Porphyrogenitus and his world, Oxford University Press, 1973, p. 421
  2. ^ Klima, László: The Linguistic Affinity of the Volgaic Finno-Ugrians and Their Ethnogenesis. Studia Historica Fenno-ugrica I. Oulu, 1996. 21–33.
  3. ^ Magyar Utazok Lexikona (cyclopaedia of Hungarian travellers). Editor: Denes Balazs,Panorama, Budapest, 1993. ISBN 963-243-344-0 [1] Arhivat în , la Wayback Machine.