François Duvalier
| François Duvalier | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Port-au-Prince, Haiti |
| Decedat | (64 de ani)[1][2][3][4] Port-au-Prince, Haiti |
| Cauza decesului | diabet zaharat |
| Căsătorit cu | Simone Duvalier[*] (–) |
| Copii | Jean-Claude Duvalier[*] |
| Cetățenie |  Haiti |
| Religie | Vaudou catolicism |
| Ocupație | politician medic |
| Limbi vorbite | limba franceză[5] |
| Președinte al Republicii Haiti | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Antonio Thrasybule Kébreau[*] |
| Succedat de | Jean-Claude Duvalier[*] |
| Partid politic | PUN[*] |
| Alma mater | université d'État d'Haïti[*] Universitatea din Michigan |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
François Duvalier, supranumit „Papa Doc”, (n. , Port-au-Prince, Haiti – d. , Port-au-Prince, Haiti) a fost președinte al Haiti din 1957 până în 1964, iar apoi dictator (președinte pe viață) din 1964 până la moartea sa. Regimul său a fost marcat de corupție și de folosirea milițiilor sale private: tontons macoutes.
François Duvalier este tatăl lui Jean-Claude Duvalier[6], zis Bébé Doc. Acesta, preluând funcția de șef al statului Haiti la moartea tatălui său, devenea cel mai tânăr șef de stat din lume, la vârsta de 19 ani.
Opera[modificare | modificare sursă]
.svg)
- Problème des classes à travers l'histoire d'Haïti : sociologie politique (avec Lorimer Denis), Service de la Jeunesse de Port-au-Prince, 1948.
- Face au peuple et à l'histoire, Service d'Information et de Documentation de Port-au-Prince, 1961.
- Histoire diplomatique, politique étrangère : géographie politique, politique frontérale, Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Œuvres essentielles, Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Hommage au martyr de la non-violence, le révérend Martin Luther King, Jr., Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Hommage au Marron inconnu, Presses nationales d'Haïti, 1969.
- Mémoires d'un leader du Tiers Monde: mes négociations avec le Saint-Siège ou Une tranche d'histoire, Hachette, 1969
François Duvalier în literatură[modificare | modificare sursă]
- Romancierul Graham Greene a descris regimul lui François Duvalier, sprijinit de milițiile personale tontons macoutes, în romanul său, apărut și în traducere românească, sub titlul Comedianții[7], titlul original: The comedians, 1965.
François Duvalier personaj de film[modificare | modificare sursă]
- În anul 1967, romanul lui Graham Green, Comedianții, a fost ecranizat de regizorul Peter Glanville. În rolurile principale, din filmul omonim, îi întâlnim pe actorii Richard Burton, Elizabeth Taylor, Alec Guinness și Peter Ustinov.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d François Duvalier, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Francois Duvalier, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Francois Duvalier, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d François Duvalier, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Jean-Claude Duvalier a condus Haiti din 1971 până în anul 1986.
- ^ Ultima ediție românească este cea apărută la Editura Polirom, din Iași: Comedianții Arhivat în , la Wayback Machine.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Jean Florival, Duvalier. La face cachée de Papa Doc, Mémoire d'encrier, 2007, ISBN 2-923153-82-0.
- Bernard Diederich et Al Burt, Papa Doc et les tontons macoutes, Albin Michel, 1971.
- Etzer Charles, Gérard Azoulay, Jean-Claude Dillon, Le pouvoir politique en Haïti de 1957 à nos jours, Karthala, 1994.