François Duvalier
| François Duvalier | |
.jpg) François Duvalier () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Port-au-Prince, Haiti |
| Decedat | (64 de ani)[1][2][3][4] Port-au-Prince, Haiti |
| Cauza decesului | cauze naturale (diabet) |
| Părinți | Duval Duvalier[*] |
| Căsătorit cu | Simone Duvalier[*] (–) |
| Copii | Jean-Claude Duvalier[*] Marie-Denise Duvalier[*][5] |
| Cetățenie |  Haiti |
| Religie | Vaudou catolicism |
| Ocupație | politician medic |
| Limbi vorbite | franceză[6] |
| Președinte al Republicii Haiti | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Antonio Thrasybule Kébreau[*] |
| Succedat de | Jean-Claude Duvalier[*] |
| Partid politic | PUN[*] |
| Alma mater | université d'État d'Haïti[*] Universitatea din Michigan |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
François Duvalier, supranumit „Papa Doc” (n. , Port-au-Prince, Haiti – d. , Port-au-Prince, Haiti), a fost președinte al Haiti din 1957 până în 1964, iar apoi dictator (președinte pe viață) din 1964 până la moartea sa. Regimul său a fost marcat de corupție și de folosirea milițiilor sale private: tontons macoutes.
François Duvalier este tatăl lui Jean-Claude Duvalier,[7] zis Bébé Doc. Acesta, preluând funcția de șef al statului Haiti la moartea tatălui său, devenea cel mai tânăr șef de stat din lume, la vârsta de 19 ani.
În 1934 a primit titlul de doctor în medicină.[8]
Opera
[modificare | modificare sursă].svg)
- Problème des classes à travers l'histoire d'Haïti : sociologie politique (avec Lorimer Denis), Service de la Jeunesse de Port-au-Prince, 1948.
- Face au peuple et à l'histoire, Service d'Information et de Documentation de Port-au-Prince, 1961.
- Histoire diplomatique, politique étrangère : géographie politique, politique frontérale, Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Œuvres essentielles, Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Hommage au martyr de la non-violence, le révérend Martin Luther King, Jr., Presses nationales d'Haïti, 1968.
- Hommage au Marron inconnu, Presses nationales d'Haïti, 1969.
- Mémoires d'un leader du Tiers Monde: mes négociations avec le Saint-Siège ou Une tranche d'histoire, Hachette, 1969
François Duvalier în literatură
[modificare | modificare sursă]Romancierul Graham Greene a descris regimul lui François Duvalier, sprijinit de milițiile personale tontons macoutes, în romanul său, apărut și în traducere românească, sub titlul Comedianții,[9] titlul original: The comedians, 1965.
François Duvalier personaj de film
[modificare | modificare sursă]În anul 1967, romanul lui Graham Green, Comedianții, a fost ecranizat de regizorul Peter Glanville. În rolurile principale, din filmul omonim, îi întâlnim pe actorii Richard Burton, Elizabeth Taylor, Alec Guinness și Peter Ustinov.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „François Duvalier” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Francois Duvalier” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Francois Duvalier” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- 1 2 „François Duvalier” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227.
- ↑ https://wikileaks.org/plusd/cables/1979PORTA04109_e.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Bibliothèque nationale de France. „François Duvalier” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ Jean-Claude Duvalier a condus Haiti din 1971 până în anul 1986.
- ↑ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 213.
- ↑ „editura polirom / catalog / carte - 2015”. www.polirom.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Jean Florival, Duvalier. La face cachée de Papa Doc, Mémoire d'encrier, 2007, ISBN 2-923153-82-0.
- Bernard Diederich et Al Burt, Papa Doc et les tontons macoutes, Albin Michel, 1971.
- Etzer Charles, Gérard Azoulay, Jean-Claude Dillon, Le pouvoir politique en Haïti de 1957 à nos jours, Karthala, 1994.
