Finn Carling

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Finn Carling
Finn Carling.jpg
Finn Carling
Date personale
Născut1 octombrie, 1925
Oslo, Norvegia
Decedat12 martie, 2004
Oslo
NaționalitateNorvegia norvegian
CetățenieFlag of Norway.svg Norvegia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Limbilimba norvegiană[1]  Modificați la Wikidata
Studiipsihologie, sociologie, istorie, literatură
Activitatea literară
Operă de debutBroen, to noveller med en enakter
Opere semnificativeKilden og muren, I et rom i et hus i en have
Note
PremiiDobloug Prize[*]
Aschehoug Prize[*]
Riksmål Society Literature Prize[*]
Humanist Prize[*]
Gyldendal's Endowment[*]
Arts Council Norway Honorary Award[*]
Jonas Prize[*]  Modificați la Wikidata

Finn Carling (n. 1 octombrie 1925, Oslo — d. 12 martie 2004, Oslo) a fost un scriitor norvegian.

Carling a debutat în 1949 cu piesa de teatru „Glasskulen” și cu culegerea de nuvele „Broen”. A scris mai multe romane autobiografice, printre altele „I et rom i et hus i en have” (1976). A fost bursier de stat din anul 1971.

Viața[modificare | modificare sursă]

Finn Carling s-a născut cu paralizie cerebrală. În cărțile sale „Kilden og muren” (1958) și „I et rom i et hus i en have” (1976) scrie despre viața lui ca persoană handicapată.

Opera[modificare | modificare sursă]

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Glasskulen („Globul de sticlă”)- 1949
  • Tre skuespill („Trei piese de teatru”)- 1975

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Eneboeren (Locatarul singuratic)- 2004
  • De små hjelperne (Micii ajutători)- 2003
  • Øynene i parken (Ochii din parc)- 2001
  • Forstenede øyeblikk (Clipe împietrite)- 2000
  • Kan hende ved en bredd (Se poate întâmpla la un mal)- 1999
  • Gepardene (Gheparzii)- 1998
  • Skumring i Praha (Amurg la Praga)- 1997
  • En annen vei (Un alt drum)- 1996
  • Matadorens hånd (Mâna matadorului)- 1995
  • Gjenskinn (Reflectare)- 1994
  • Dagbok til en død (Jurnalul unui mort)- 1993
  • Fangen i det blå tårn (Prizonierul turnului albastru)- 1955
  • Skyggen (Umbra)- 1954
  • Stemmene og nuet (Vocile și momentul de față)- 1950
  • Oppdraget (Misiunea)- 1991
  • Sensommerdøgn (Zi de vară târzie)- 1960
  • Desertøren (Dezertorul)- 1956
  • Visirene (Vizirele)- 1981
  • Brevene (Scrisorile)- 1980
  • Merkelige Maja (Maja cea neobișnuită)- 1989
  • Lille Orlando (Micul Orlando)- 1986
  • Kometene (Cometele)- 1964
  • Fiendene (Inamicii)- 1974
  • Gjesten (Oaspetele)- 1970

Nuvele și eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Marginalene - 1977
  • Forpliktelser (Obligații)- 1980
  • Reiser i et lukket rom (Drumeții într-o cameră închisă) 2002

Poezii și proză[modificare | modificare sursă]

  • Broen (Podul)- 1949
  • Piken og fuglene (Fata și păsările)- 1952
  • Lys på et ansikt (Lumină pe o față)- 1969
  • Skip av sten (Vapor de piatră)- 1971
  • Museumstekster (Texte de muzeu)- 1982
  • Innerste rommet (Camera cea mai din interior)- 1990
  • Antilopens øyne (Ochii antilopei)- 1992

Literatură de specialitate, diverse[modificare | modificare sursă]

  • Vanskeligstilte barn i hjem og skole - (carte de specialitate) 1956
  • Kilden og muren (Izvorul și zidul)- 1958
  • Blind verden (Lume oarbă)- 1963
  • Kritikk og kommentar i forbindelse med Norsk Rikskringkasting (articole) 1969
  • Skapende sinn (Minte creatoare)- 1970
  • Resten er taushet (Restul este tăcere)- 1973
  • Skapt i vårt bilde (carte de specialitate) - 1975
  • Mørke paralleller (Paralele întunecate)- 1978
  • Hva med Hippokrates? Om legerollen og det hele menneske (carte de specialitate) 1991

Biografii[modificare | modificare sursă]

  • Gjensyn fra en fremtid (Revedere din viitor) (autobiografie) 1988
  • I et rom i et hus i en have (Într-o cameră dintr-o casă într-o grădină) (autobiografie) 1976

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1970 Riksmålsprisen
  • 1976 Gyldendals legat
  • 1986 Doblougprisen
  • 1987 Aschehougprisen
  • 1992 Human-Etisk Forbund: Humanistprisen
  • 1999 Norsk kulturråds ærespris

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în