Feroaliaj

Feroaliajele sunt aliaje de fier și unul sau mai multe elemente prezente în concentrații ridicate. Ele se folosesc ca materie primă în producerea de oțeluri aliate sau de aliaje neferoase și pentru dezoxidare.

Cele mai cunoscute feroaliaje sunt:

ferosiliciu - FeSi
feromangan - FeMn
ferocrom - FeCr
feronichel - FeNi
feromolibden - FeMo
ferotitan - FeTi
ferowolfram - FeW
feroaluminiu - FeAl
feromagneziu - FeMg
ferovanadiu - FeV
ferobor - FeB
ferofosfor - FeP
feroniobiu - FeNb
ferouraniu

Producție, pe procese

Feroaliajele sunt produse, în general, prin două metode: într-un furnal sau într-un cuptor cu arc electric. Producția în furnale înalte a scăzut continuu în secolul al XX-lea, în timp ce producția cu arc electric este în continuă creștere. În prezent, ferromanganul poate fi încă produs eficient în furnal înalt, dar, chiar și în acest caz, cuptoarele cu arc electric se răspândesc. Mai frecvent, feroaliajele sunt produse prin reacții carbotermice, care implică reducerea oxizilor cu carbon (sub formă de cocs) în prezența fierului. Unele feroaliaje sunt produse prin adăugarea de elemente în fierul topit.

De asemenea, este posibilă producerea de feroaliaje de somă prin procese de reducere directă. De exemplu, procesul Krupp-Renn^[1] este utilizat în Japonia pentru a produce feronichel.^[2]

Producția și consumul, pe feroaliaje

Ferocromiu

Principalele țări producătoare de minereu de crom la nivel mondial în 2014 au fost Africa de Sud (12 Mt), Kazahstan (3,7 Mt), India (3,5 Mt) și Turcia (2,6 Mt). Cea mai mare parte a producției de minereu de crom a fost topită în cuptoare cu arc electric pentru a produce ferocrom pentru industria metalurgică. Principalele țări producătoare mondiale de ferocrom în 2014 au fost China (4,5 Mt), Africa de Sud (3,6 Mt), Kazahstan (1,2 Mt) și India (0,9 Mt). Cea mai mare parte din cele 11,7 Mt de ferocrom produse la nivel mondial a fost consumată la fabricarea oțelului inoxidabil, care a totalizat 41,7 Mt în 2014^[3]

Vezi și

Ferofluid

Referințe

^ „Procédé Krupp-Renn”, Wikipédia (în franceză), 11 septembrie 2023, accesat în 15 noiembrie 2023
^ „Page 123 Japanese-German Business Relations: Co-operation and Rivalry in the Interwar Period Librarum.org”. web.archive.org. 20 octombrie 2014. Arhivat din original în 20 octombrie 2014. Accesat în 15 noiembrie 2023. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)
^ Survey, U. S. Geological (2023), Minerals Yearbook, volume I, Metals and Minerals (în engleză), accesat în 15 noiembrie 2023

Bibliografie

Metalurgia feroaliajelor, ET 1982

Acest articol referitor la un aliaj este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

[1] „Procédé Krupp-Renn”, Wikipédia (în franceză), 11 septembrie 2023, accesat în 15 noiembrie 2023

[2] „Page 123 Japanese-German Business Relations: Co-operation and Rivalry in the Interwar Period Librarum.org”. web.archive.org. 20 octombrie 2014. Arhivat din original în 20 octombrie 2014. Accesat în 15 noiembrie 2023. Mentenanță CS1: URL impropriu (link)

[3] Survey, U. S. Geological (2023), Minerals Yearbook, volume I, Metals and Minerals (în engleză), accesat în 15 noiembrie 2023

[1]

[2]

[3]