Familia Rațiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Blazonul Familiei Rațiu
Prepoz. Can. Basiliu Rațiu de Nagylak (Noșlac)
Dr. Ioan Rațiu la 70 de ani (1898)

Familia Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda este o veche familie nobiliară română din Transilvania cu rădăcini din secolul al XIV-lea.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Familia Rațiu este una dintre cele mai vechi familii nobiliare românești de pe teritoriul Transilvaniei. Existența familiei Rațiu este atestată încă din perioada lui Sigismund de Luxemburg (secolul XIV). Originea familiei este în localitatea Noșlac din nordul comitatului Alba Inferioară, la limita acestuia cu comitatul Turda-Arieș, pe malul stâng (sudic) al râului Mureș.

În "Lexicanum" de Ignaz Lenk von Treuenfeld (1766-1842), tipărit la 1839, se scrie: "Noșlacul e locuit de mai multe familii nobile care au predicatul "de Nagylak". În timpul domniei împăratului Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei din anul 1387 și împărat al Germaniei din anul 1411), croații din sudul Ungariei s-au răsculat. Regele a reacționat, convocând Dieta de la Turda și cerând nobilimii să pregătescă o campanie de înăbușire a revoltei croaților. Legenda spune că în campania contra otomanilor, ar fi luat parte și Toma (Thomas) din Nagylak (Noșlac), care s-ar fi înrolat ca și cruciat, sub stindardul nobililor din Scaunul Secuiesc al Arieșului. Reîntorși victorioși din această campanie, regele Sigismund de Luxemburg l-a mulțumit nobililor pentru intervenția lor, remarcând printre altele și meritele lui Toma (Thomas) de Nagylak. Vecinii lui Thomas îl porecliseră Rácz, sinonimul lui ,,Croatul” (Hrvac) deoarece luptase pe pământurile din Croația și astfel s-a format numele de familie, Rácz de Nagylak (Ratz apoi Rațiu). De-a lungul timpului familia a primit mai multe diplome de înnobilare de la împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg (1578), Ștefan Báthory (1583), Sigismund Báthory (1585), Gabriel Bethlen (1625) sau Mihai Apafi I (1680). Ramura turdeană a familiei Rațiu se trage din Ștefan Rácz de Nagylak (Noșlac) înnobilat în anul 1625 la Alba Iulia de către Gabriel Bethlen principele Transilvaniei. Din cauza unor conflicte între familiile princiare, Gheorghe Rákóczi al II-lea retrage familiei diploma nobiliară, aceasta este alungată de la Noșlac și pămâturile confiscate. Vasile Rațiu și cei doi copii majori, Vasile și Ioan se refugiază la rudele din Teiuș, după care tatăl împreună cu cel de al treilea fiu minor, Coman s-au stabilit la Turda. Diploma nobiliară a fost reînnoită de către principele Mihai Apafi I în anul 1680. Datorită acestui fapt familia a putut să se așeze definitiv la Turda oraș nobiliar unguresc, în care conform regulilor medievale erau admise doar familiile care dețineau diplome nobiliare. Familia Rațiu de Noșlac a rămas singura familie veche nobiliară românească în Turda, celelalte au fost maghiarizate și au disparut din istorie.

Precursorii familiei[modificare | modificare sursă]

  • 1298Micu, banul Gilăului și Feneșului (Florești), este strămutat la 13 ianuarie pe malul Mureșului la vărsarea Arieșului în Mureș, la Nagylak (Noșlac).
  • 1331Andreas/Indrei este atestat pe 16 mai la Deva de către Voievodul Transilvaniei Thomas Szechenyi ca nobilis, stăpân (nemeș) de pământ în Nagylak (Noșlac).
  • 1394Thomas de Nagylak, căpetenie de cruciați, este înnobilat de către Regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, pentru meritele în luptele din regiunea locuită de Rácz/Ratz (Croați). Familia preia porecla Rácz/Ratz – (croatul) – cu particula „de Nagylak”.
  • 1578Peter/Petru Rácz de Nagylak este înnobilat de către Împăratul Austriei Rudolf II. de Habsburg cu titlul Rácz I., pentru merite militare și diplomatice.

Cronologie și atestări documentare[modificare | modificare sursă]

Familia Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda,

  • 1625Ștefan Rácz de Nagylak – (Ratz în transcrierea germană), este înnobilat ce către Principele Ardealului Gabriel Bethlen care reînnoiește diploma pentru merite militare și diplomatice.
  • 1653 - Principele Ardealului Gheorghe Rakoczy II. anulează diploma familiei Rácz și dispune evacuarea proprietății din Nagylak – Noșlac, care este dăruită familei contelui Dobay.
  • 1680Vasile Rácz cu fii majori, Ioan și Vasile (fiul minor Coman, nu este menționat) este reînnobilat de către Principele Transilvaniei Mihai Apafi I. și primște diploma nobiliară cu predicatul „de Nagylak”.
  • 1768 – Descendenții lui Coman, membri ai familiei stabiliți în Turda, depun cererea de atestare nobiliară ca urmașii lui Vasile Rácz (1680).
  • 1782Ștefan, Toader și Florea sunt confirmați ca descendenții lui Vasile Rácz de Nagylak de către Tabla Nobililor Turda care eliberează la 2 august “Atestatul Nobiliar”.
  • 1820 – Numele Rațiu este introdus de către Basiliu Rațiu prin transcrierea pentru prima dată a numelui Rácz (Ratz).
  • 1821Descendenții lui Vasile Rácz de Nagylak/Noșlac, membri ai familiei Rațiu, sunt confirmați ca locuitori de drept de către Tribunalul Comitatului Turda în Procesul Verbal nr. 9963.
  • 1828 – Jurisconsultul Comitatului Turda în aplicarea Ordinului nr. 11037 din 30 iunie, emis de către Directoratul Suprem al Consiliului Regesc al Ardealului, intentează membrilor familiei Rațiu proces de validare a diplomei cu titlul „de Nagylak”.
  • 1829Vasile/Basilius, Indrei/Andrei, Grigore/Gligor, Ioan, David, Demetriu și Matei fii lui Gligor Rațiu, urmașii autentici ai familiei Rácz de Nagylak, înnobilată în anul 1680 de către Principele Mihai Apafi I., sunt nominalizați ca locuitori cu drepturi nobiliare depline, prin Sentința din 1 aprilie a Tribunalului Comitatului Turda.

Membri ai familiei[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Augustin Rațiu, Sentința Tribunalului Comitatului Turda din 1 Aprilie 1829; ziarul „Turda”, nr. 34 din 24 august 1924
  • Augustin Rațiu, Pro Memoria - genealogia familiei Rațiu, ziarul „Arieșul”, anul III, Nr. 34, din 19 Aug. 1928.
  • Augustin Rațiu, Din trecutul familiei Rațiu, manuscris nepublicat, 1970.
  • Nicolae Josan, Un bărbat pentru istorie - Dr. Ioan Rațiu, Editura Progresul Românesc, București ,1992.
  • Ion Rațiu, Cine mă cunoaște în țară așa cum sunt ?, Editura Progresul Românesc, 1991.
  • Valentin Vișinescu, Vasile Miclăuș, Tudor Ștefănie, Dicționar de personalități turdene, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2006.
  • Istoria Familiei Rațiu, broșură redactată de Centrul Rațiu pentru Democrație Turda, Editura RH Printing, București, 2010.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Parohială Românească - Turda Veche "Adormirea Maicii Domnului", Eseu documentar al Bisericii Rațeșilor și al Familiei Ctitorilor, manuscris nepublicat.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Rățeștilor din Turda Veche.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Greco-Catolică din Teiuș.
  • Ioan Gheorghe Rațiu, Biserica Greco-Catolică din Teiuș "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Biserică medievală românească, Ctitorie a familiei nobiliare Rațiu (Rácz, Ratz), Eseu documentar. The Greek Catholic Church of Teius "Entry in Church of Our Lady". Romanian medieval church, Foundation of noble family Ratiu (Racz, Ratz), Documentary essay, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2012.[1]
  • Mircea Dimitrie Rațiu, Ioan Gheorghe Rațiu, In memóriam BASILIU RAȚIU de NOȘLAC (25 Dec. 1783 – 12. Dec. 1870) [2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • [3], Istoria familiei Rațiu
  • [4], Centrul Rațiu pentru Democrație
  • [5], Toma Ratz de Nagylak's family tree (Geneaologia familiei Rațiu)
  • [6], Prepozitul canonic Basiliu Ratiu - O viata dedicata bisericii si Neamului Romanesc
  • [7], Familia lui Ion Ratiu, ingrijorata de soarta arhivelor ilustrului taranist
  • [8] ISTORIA ROMÂNIEI. TRANSILVANIA, Volumul II, Capitolul III MIȘCAREA MEMORANDISTĂ
  • [9] Istoria, o poveste de familie - Saga Rățeștilor
  • [10], In Memoriam Rodica Ratiu
  • [11], ULTIMUL DRUM AL LUI MIRCEA DIMITRIE RAȚIU
  • [12], A murit fratele lui Ion Rațiu
  • [13], A TRECUT DE CEALALTĂ PARTE A TIMPULUI CEL CARE A FOST MIRCEA DIMITRIE RAȚIU
  • [14], Primaria Noslac

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]