Eugen Taru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eugen Taru

Eugen Taru (nume la naștere Eugeniu Starck)(n. 22 aprilie 1913, Craiova – d. 1991, București) a fost un artist grafic, cunoscut mai ales prin desene, caricaturi, benzi desenate și ilustrații de carte.

Se trage dintr-o familie de evrei sefarzi otomani, stabilită la Craiova.[1]

A absolvit Institutul de arhitectură București, promoția 1936.[2]

Începând din anul 1930, a colaborat la principalele publicații ale vremii cu desene, caricaturi, portrete șarjă.[2]

După instaurarea regimului comunist în România, a publicat desene în ziarele „Tânărul muncitor”, Scînteia tineretului, Scânteia, România Liberă și a avut o colaborare permanentă cu revista de satiră și umor Urzica.[2]

În 1951 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și a renunțat la activitatea de arhitect, dedicându-se exclusiv activității de grafician.[2] A fost un activist politic comunist în domeniul cultural, fiind cunoscut ca propagandist al realismului socialist.

În anii 1950 a creat benzi desenate cu piticul Barbăcot. Între 1960 și 1972 a contribuit cu desene și benzi desenate în revistele pentru copii Arici Pogonici, Luminița și „Cravata Roșie”.[3]

Expoziții[modificare | modificare sursă]

  • 2015 De la Propaganda politică la baby boom - PostModernism Museum, București
  • 1983 (Bucharest – expoziție retrospectivă)
  • 1966 (Baia-Mare, Tg. Mureș)
  • 1965 (Brăila, Galați)
  • 1963 (București, Eforie Nord, Leningrad, Kiev)

A participat începând din 1949 la toate Expozițiile anuale de stat, iar din 1968 la Saloanele umoriștilor. A participat la principalele Saloane internaționale de carte ilustrată (Moscova, Leipzig, Bratislava, Bologna) și la numeroase Saloane de caricatură (Bordighera, Tolentino, Gabrovo, Akșehir, Skopje, Moscova, Marostice, Knokke-Heist, Marostica, Montreal, Atena).

Premii[modificare | modificare sursă]

Laureat al Premiului de Stat și Ordinului Muncii clasa a III-a (1952). Meritul Cultural clasa a IV-a (1968). Medalie de Argint la Expoziția internațională de carte (Leipzig, 1959). Premiul colectiv pentru grupul caricaturișilor români (Bordighera, 1967 – prima participare românească la un Salon internațional de caricatură !!!), Medalia de Aur (Tolentino – 1969, 1971, 1977),  Premiul Special al revistei « Krokodil » (Moscova, 1973),  Premiul I (Tolentino, 1979).

Lucrări de ilustrare de carte[modificare | modificare sursă]

  • Anton Pann, Povestea vorbii, Editura de stat pentru literatură și artă, 1958
  • Viața nemaipomenită a marelui Gargantua tatăl lui Pantagruel ticluită odinioară de François Rabelais povestită pentru copii de Romulus Vulpescu și ilustrată de Eugen Taru, Editura Tineretului, București, 1963
  • Anton Bacalbașa, Moș Teacă, Editura pentru literatură, 1965
  • Ilustrații coperți și vignete la ciclul „Paravanul de aur”, autor Isac Ludo format din romanele: „Domnul general guvernează” (1953), „Starea de asediu” (1956), „Regele Palaelibus” (1957), „Salvatorul” (1959) și „Ultimul batalion” (1960), care reprezintă o cronică satirică a vieții politice din România Mare de după Primul Război Mondial. Sunt prezentate în aceste cărți afacerismul, corupția generalizată, activitatea de spionaj desfășurată de către puterile străine, încercările de fascizare a țării și pregătirile pentru cel de-Al Doilea Război Mondial.
  • Ion Luca Caragiale, l. Goe... și alții, Editura Ion Creangă, București, 1983

Note[modificare | modificare sursă]

Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]