Sari la conținut

Esmehan Sultan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Esmehan Sultan

Sarcofagul lui Esmehan Sultan se află în interiorul Mausoleului lui Selim al II-lea din Moscheea Hagia Sophia din Istanbul.
Date personale
Născută1545[1] Modificați la Wikidata
Manisa, Turcia Modificați la Wikidata
Decedată (40 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăHagia Sofia din Istanbul Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (sindrom puerperal[*]) Modificați la Wikidata
PărințiSelim II[2]
Nurbanu Sultan Modificați la Wikidata
Frați și suroriMurad III
Şehzade Abdullah[*][[Şehzade Abdullah |​]]
Fatma Sultan[*][[Fatma Sultan (Ottoman princess (1559-1580) daughter of Selim II)|​]]
Şah Sultan[*][[Şah Sultan (Ottoman princess, the daughter of Sultan Selim II and his wife Nurbanu Sultan)|​]]
Gevherhan Sultan[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMehmed Pașa ()[3] Modificați la Wikidata
Copiiİbrahim Han[*][4]
Sokulluzade Hasan Paşa[*][4] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprincipesă
Familie nobiliarăDinastia Otomană[*]

Esmehan Sultan (în turcă otomană اسمیخان سلطان; n. 1545, Manisa, Turcia – d. , Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost o prințesă otomană, fiica sultanului Selim al II-lea (1566–1574) și a sultanei Nurbanu. A fost nepoata sultanului Soliman Magnificul (1520–1566) și a consoartei preferate și soției legale Hürrem Sultan, sora sultanului Murad al III-lea (1574-1595) și mătușa sultanului Mehmed al III-lea (1595-1603).

Esmehan Sultan s-a născut în jurul anului 1545 în orașul Manisa,[5] pe când tatăl ei era doar prinț. Mama ei era Nurbanu Sultan.[6][7]

Prima căsătorie

[modificare | modificare sursă]

În 1562 au fost încheiate alianțe matrimoniale puternice pentru fiicele lui Șehzade Selim, prințul care avea să-i succeadă sultanului Soliman Magnificul sub numele de Selim al II-lea: Esmehan s-a căsătorit cu vizirul Sokollu Mehmed Pașa, Gevherhan s-a căsătorit cu amiralul Piyale Pașa și Șah cu șoimarul șef Hasan Agha.[8] Cheltuielile pentru nunta imperială au fost suportate de Trezoreria de Stat, iar ginerele imperial a primit un cadou de nuntă de 15.000 de florini.[9]

În 1575, imediat după ce fratele ei, sultanul Murad, a urcat pe tron, indemnizația ei zilnică era de 250 de aspri.[10] La începutul anilor 1580 Esmehan s-a prezentat fratelui ei, sultanul Murad al III-lea, cu două concubine pentru a preveni stingerea dinastiei, deoarece fratele ei rămăsese fidel unei concubine, Safiye, cu care a avut doi fii.[11]

Ea este renumită pentru că a construit Moscheea Sokollu Mehmed Pașa din Istanbul și Moscheea Esmahan Sultan din Mangalia.

A doua căsătorie

[modificare | modificare sursă]

După moartea marelui vizir Sokollu Mehmed Pașa în 1579, prințesa l-a ales ca soț pe Ösdemiroğlu Osman Pașa, care nu a fost însă interesat. Următoarea ei alegere a fost Kalaylıkoz Ali Pașa, guvernatorul Budei, care a fost de acord cu căsătoria, însă atunci când sultanul i-a cerut să divorțeze de soția sa anterioară, durerea și suferința soției sale au provocat, se pare, o revoltă în oraș.[12] Cu toate acestea, cei doi s-au căsătorit în 1584[6] și au avut un fiu, Sultanzade Mahmud Bey, care s-a născut în 1585.[13]

Esmehan Sultan a murit la nașterea unui copil, la fel ca și sora ei, Fatma Sultan, înaintea ei, la 8 august 1585 și a fost înmormântată în mausoleul tatălui ei din Moscheea Hagia Sophia.[6][14] Fiul ei nou-născut, Mahmud, îi va supraviețui doar cincizeci de zile.[6]

  1. ^ a b İsmihan Sultan, AlKindi 
  2. ^ https://islamansiklopedisi.org.tr/selim-ii  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://islamansiklopedisi.org.tr/sokullu-mehmed-pasa  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b https://islamansiklopedisi.org.tr/ibrahim-han  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Sakaoğlu 2008, p. 271.
  6. ^ a b c d Uluçay 2011, p. 69.
  7. ^ Pierce 1993, p. 92.
  8. ^ Peirce 1993, p. 67.
  9. ^ Peirce 1993, p. 68.
  10. ^ Pierce 1993, p. 127.
  11. ^ Pierce 1993, p. 94, 259.
  12. ^ Pierce 1993, p. 69.
  13. ^ Sakaoğlu 2008, p. 273.
  14. ^ Sakaoğlu 2008, pp. 271, 274.