Ermil A. Pangrati

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ermil A. Pangrati
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, Principatele Unite Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
inginer
arhitect Modificați la Wikidata

Ermil A. Pangrati (n. , Iași, Principatele Unite – d. , București, România) a fost un inginer, matematician și profesor universitar român, ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (1912).[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile secundare la Liceul Național din Iași, apoi și-a început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala națională de drumuri și poduri din Paris. După ce a revenit în țară, a fost angajat inginer la Direcția Generală a Căilor Ferate, lucrând la Craiova și apoi la Iași. În 1894, a susținut un concurs, fiind numit profesor de geometrie descriptivă la Universitatea din București.[1]

Cu sprijinul lui Spiru Haret, s-a implicat în înființarea și funcționarea Școlii de Arhitectură, căreia avea să-i dedice o mare parte din activitate sa. În anul 1897, devine decan al Facultății de Arhitectură, iar ulterior, între 1911-1912 și 1923-1929 a fost rector al Universității din București.[2]

Ermil A. Pangrati a fost ministru în Guvernul Titu Maiorescu (1), ocupând funcția de ministru al lucrărilor publice pe toată durata Consiliului de Miniștri care a guvernat România în perioada 28 martie - 14 octombrie 1912.

În prezent, o stradă din centrul Bucureștiului îi poartă numele (Str. Ermil Pangratti, pe care se află una dintre intrările în sediul Televiziunii Române).[2]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Printre lucrările scrise de Ermil Pangrati se pot menționa:

  • Noua îndrumare a învățământului nostru superior tehnic
  • Învățământul artelor frumoase
  • Institutele tehnice și politehnice
  • Avântul arhitecturii românești

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Ermil A. Pangrati – matematician și inginer”, Evenimentul, , accesat în  
  2. ^ a b Niculae Noica (), „Sărbătorirea lui Ermil Pangrati, părintele școlii de arhitectură din România”, Cotidianul, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]