Erich Bergel
| Erich Bergel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3]  Râșnov, România |
| Decedat | (67 de ani)[1][3] Ruhpolding, Bavaria, Germania |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | dirijor muzicolog[*] cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Studii | Academia de Muzică Gheorghe Dima, Școala din deal din Sighișoara[2] |
Modifică date / text  | |
Erich Bergel (n. , Râșnov, Brașov, România – d. , Ruhpolding, Bavaria, Germania) a fost un dirijor sas din Transilvania.
După absolvirea liceului din Sighișoara,[4] a studiat între 1950 și 1955[5] la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori și pe Antonin Ciolan și Liviu Comes.
A fost închis pe motive politice (propagarea muzicii religioase în biserici și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, la o cabană de munte).[6][7] între 1958 și octombrie 1962.
Între 1966 și 1971 a fost dirijor al Filarmonicii din Cluj.[8]
A fugit în Germania în 1971,[9] unde a fost susținut de către Herbert von Karajan.[10] Între 1974 și 1980 a condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele.[9]
Din 1979 a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung („dirijat și educație orchestrală”) la Academia de arte din Berlinul de Vest.[11]
Între 1989 și 1994 a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Simfonice din Budapesta.
A fost fratele scriitorului Hans Bergel.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Johann Sebastian Bach revisited. Cluj Philharmonic Orchestra, Erich Bergel and Gergely Vajda, Audio CD - 2005
- Metamorphosen/Symphonie 2: Strauss und Honegger, Camerata Transylvania, Budapest Music Center, 2001
- Chopin. Piano Concertos no 1 & 2, Budapest Symphonic Orchestra, Denon, 2003
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Johann Sebastian Bach. Die Kunst der Fuge. Max Brockhaus, Bonn, 1980
- Bachs letzte Fuge, Max Brockhaus, Bonn, 1985
- Johann Sebastian Bach. Die Kunst der Fuge. Partitur, Max Brockhaus, Bonn, 1997
Ordine și distincții[modificare | modificare sursă]
- Cetățean de onoare al orașului Brașov (1996)[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d „Erich Bergel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ (PDF) http://www.hog-schaessburg.de/neu_SN_pdf/SN-06.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Erich Bergel, Autoritatea BnF
- ^ http://www.schaessburg-net.de/sn05/absolventen.htm[nefuncțională]
- ^ Erich Bergel (Conductor, Arranger) - Short Biography, www.bach-cantatas.com
- ^ Cornel Taranu (I): Intre Boulanger si Messiaen, 20 octombrie 2006, Radu Constantinescu, Ziarul de Duminică, accesat la 19 iunie 2013
- ^ Iasi, Ziarul de, Erich Bergel in amintiri, www.ziaruldeiasi.ro
- ^ Filarmonica Transilvania (în engleză)
- ^ a b http://www.siebenbuerger.de/zeitung/artikel/kultur/8588-erinnerungen-an-erich-bergel.html
- ^ http://www.amosnews.ro/2010/Destinul_unui_dirijor_Erich_Bergel-29-42860[nefuncțională]
- ^ Forum Kronstadt -Vereinsleben
- ^ http://www.mytex.ro/texpert/print/personalitati-brasovul-are-437-de-cetateni-de-onoare_192985.php[nefuncțională]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Gheorghe Mușat: „Amintirile mele despre Erich Bergel“, Risoprint, Cluj, ediția a III-a, 2008
- Gheorghe Mușat: Lumini și umbre. Din nou despre Erich Bergel. Cu documente preluate din arhiva CNSAS. Ediție revizuită și adăugită, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014
- Hans Bergel, „Erich Bergel. Ein Musikerleben. Persönliche Notizen zur Biographie“, Band IX, „Musikwissenschaftliche Studien“, Gehann Musikverlag, 2006
- Boldizsár Csíky Jr., Erich Bergel. Cronologia concertelor din perioada exilului: 1972-1990 - ISBN: 978-606-645-062-1
- Boldizsár Csíky Jr., Erich Bergel. Cronologia concertelor din perioada 1990-1997
- Cristian Mandeal, „Arta fugii, ‚un prilej unic de a ne regăsi’. Maestrul Cristian Mandeal despre Bach și Erich Bergel“, Idei în dialog, Nr. 9/36, septembrie 2007, p. 11-14
- Mihaela Bocu, articol în „Făclia“, 5 sept. 2007
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Destinul unui dirijor: Erich Bergel, 29 mai 2010, Amos News
