Enrique Vila-Matas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Enrique Vila-Matas
Vilamatas.jpg
Enrique Vila-Matas
Date personale
Născut (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Barcelona, Spania[2] Modificați la Wikidata
Naționalitate Spania
CetățenieFlag of Spain.svg Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Limbilimba spaniolă[3]
Limba catalană  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]
Rómulo Gallegos Prize[*]
Premiul Médicis pentru literatură străină
Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*]
FIL Award[*]
Prix Formentor[*]
Premio Real Academia Española[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Firma enrique vila-matas (escritor).png
Prezență online

Enrique Vila-Matas (n. 31 martie 1948, Barcelona) este un scriitor catalan.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vila-Matas a studiat dreptul și jurnalistica, după care a devenit, în 1968, redactor al revistei de cinema Fotogramas. În 1970 a regizat 2 filem de scurt metraj, Todos los jóvenes tristes și Fin de verano. În 1971 și-a făcut armata la Melilla, unde a scris prima sa carte, Mujer en el espejo contemplando el paisaje. Întors la Barcelona, a lucrat ca critic de film pentru revistele Bocaccio și Destino. Între 1974 și 1976 a locuit la Paris într-o mansardă închiriată de la Marguerite Duras, unde a scris al doilea roman, La asesina ilustrada. Cărțile a treia și a patra, Al sur de los párpados and Nunca voy al cine, au fost publicate în 1980 și 1982.

A început să fie cunoscutupă după publicarea cărții sale Historia abreviada de la literature portátil.

Opera sa a fost tradusă în cca 30 de limbi.

Despre Dublinesque, un critic literar a scris: "...Vila-Matas a creat o capodoperă".[4]

Opera[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Mujer en el espejo contemplando el paisaje (Tusquets, 1973).
  • La asesina ilustrada (Tusquets,1977. Lumen, 2005).
  • Al sur de los párpados (Fundamentos, 1980)
  • Nunca voy al cine (Laertes, 1982)
  • Impostura (Anagrama, 1984).
  • Historia abreviada de la literatura portátil (Anagrama, 1985).
  • Una casa para siempre (Anagrama, 1988).
  • Suicidios ejemplares (Anagrama, 1991).
  • Hijos sin hijos (Anagrama, 1993).
  • Recuerdos inventados (Anagrama, 1994).
  • Lejos de Veracruz (Anagrama, 1995).
  • Extraña forma de vida (Anagrama, 1997).
  • El viaje vertical (Anagrama, 2000).
  • Bartleby y compañía (Anagrama, 2001). Translated by Jonathan Dunne as Bartleby & Co. (New Directions, 2004).
  • El mal de Montano (Anagrama, 2002). Translated by Jonathan Dunne as Montano's Malady (New Directions, 2007).
  • París no se acaba nunca (Anagrama, 2003). Translated by Anne McLean as Never Any End to Paris (New Directions, 2011).
  • Doctor Pasavento (Anagrama, 2005)
  • Exploradores del abismo (Anagrama, 2007)
  • Dietario voluble (Anagrama, 2008)
  • Dublinesca (Seix Barral 2010) Translation by Anne McLean and Rosalind Harvey as "Dublinesque" (New Directions in USA Harwill in UK, 2012)
  • Air of Dylan(Seix Barral 2012)

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • El viajero más lento (Anagrama, 1992).
  • El traje de los domingos (Huerga&Fierro, 1995).
  • Para acabar con los números redondos (Pre-textos, 1997).
  • Desde la ciudad nerviosa (Alfaguara, 2000; aumentada 2004).
  • Extrañas notas de laboratorio (El otro, el mismo, 2003; aumentada 2007)
  • Aunque no entendamos nada (J.C.Sáez editor, 2003).
  • El viento ligero en Parma (Sexto Piso, 2004).
  • Una vida absolutamente maravillosa (Mondadori)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Cavaler al Legiunii de onoare
  • Doctor honoris causa din partea Universității Anzilor, Venezuela
  • Premiul orașului Barcelona
  • Premiul venezuelean „Rómulo Gallegos” (2001)
  • Premiul Meilleur Livre Etranger
  • Premiul Fernando Aguirre-Libralire (2002)
  • Premiul Herralde,
  • Premiul Nacional de la Crítica
  • Premiul Médicis pentru literatură străină
  • Premiul Círculo de Críticos de Chile (2003)
  • Premiul Internazionale Ennio Flaiano (2006)
  • Premiul Fundación José Manuel Lara (2006)
  • Premiul Real Academia Española (2006)
  • În 2007 a primit Premiul literar Elsa Morante literary la categoria Scrittori del Mondo
  • În 2009 a primit Premiul Internazionale Mondello pentru romanul Dottor Pasavento
  • În 2011 a primit Premiul Bottari Lattes Grinzane (Italia), Premiul Jean Carriere (Franța) și Premiul Leteo (Spania) pentru "Dublinesca."
  • În 2012 a primit Premiul Argital al orașului Bilbao pentru "Air of Dylan"
  • Premiul Gregor von Rezzori (Italia).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Enrique Vila-Matas”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Enrique Vila-Matas”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Jacqueline McCarrick, The Times Literary Supplement July 2012, link

Legături externe[modificare | modificare sursă]