Emilian Stanev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emilian Stanev
Date personale
Nume la naștereNikola Stoianov Stanev Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Tărnovo, Principatul Bulgariei[4] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][5][6][3] Modificați la Wikidata
Sofia, Republica Populară Bulgaria[7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria
 Republica Populară Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
politician
funcționar public[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară[8] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Economie Națională și Mondială din Sofia
Limbilimba bulgară  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeKradețăt na praskovi (povest)[*][[Kradețăt na praskovi (povest) |​]]  Modificați la Wikidata

Emilian Stanev (în bulgară Емилиян Станев), numele real fiind cel de Nikola Stoianov Stanev, (în bulgară Никола Стоянов Станев; n. , Tărnovo, Principatul Bulgariei – d. , Sofia, Republica Populară Bulgaria) a fost un prozator bulgar din secolul al XX-lea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Veliko Târnovo în 1907. El și-a petrecut copilăria în Târnovo și Elena, unde a trăit mult timp cu familia sa. La o vârstă fragedă, tatăl său îl scoate la partide de vânătoare în aer liber, lucru care a avut mai târziu un impact asupra operei sale, unde apar frecvent descrieri ale naturii. În 1928, el a terminat liceul din Elena ca elev particular și s-a mutat la Sofia, unde a studiat pictura cu profesorul Tseno Todorov. A fost numit Erou al Muncii Socialiste (1967). A fost membru al Partidului Comunist Bulgar din 1944. Stanev a studiat la Academia de Arte din Sofia și a studiat mai târziu Finanțele și Comerțul la Universitatea de Economie Națională și Mondială din Sofia. Între 1932 - 1944, el a fost un funcționar al municipalității Capitalei, iar în 1945 a fost director al rezervei de vânătoare din satul Bukoveț.

Opera[modificare | modificare sursă]

Stanev a început să publice din 1931. A scris colecția de povestiri scurte Примамливи блясъци (Tentația luminii) (1938) și nuvela Крадецът на праскови (Hoțul de piersici) (1948).[9]

S-a făcut cunoscut mai apoi ca autor de cărți pentru copii și adolescenți: През гори и води (Prin păduri și pe ape) (1943), Лакомото мече (Ursulețul lacom)[10] (1944), Повест за една гора (Povestea unei păduri) (1948), Когато скрежът се топи (Când se topește zăpada) (1950), Чернишка (Cernișka) (1950) și altele.

Lucrările sale din anii următori s-au axat pe mai multe teme filozofice. În aceste lucrări Emilian Stanev utilizează cunoștințele sale despre istoria Bulgariei. Din aceasta perioadă sunt romanele Легенда за Сибин, преславския княз (Legenda prințului preslav Sibin) (1968), Тихик и Назарий (Tihik și Nazarii) (1970), Антихрист (Antihrist)[11] (1970), Търновската царица (Regina din Tărnovo) (1974) etc.

Stanev a murit la Sofia în 1979.

Romanul Antihrist, a cărui acțiune are loc în secolul al XIV-lea, aduce în prim-plan momente eroice ale luptei poporului bulgar pentru dreptate socială și independență națională.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Emilian Stanev”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ „Emilian Stanev”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b http://www.altcine.com/person.php?id=10666  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b Emilijan Stanew, Brockhaus Enzyklopädie 
  7. ^ „Emilian Stanev”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Ecranizată ca Крадецът на праскови - Hotul de piersici în 1964, regizor Vălo Radev
  10. ^ Emilian Stanev, Ursulețul lacom, Literatură pentru copii. Editura: Bălgarski Hudojnik / Ion Creangă, 1980. ilustrator: Rumen Skorcev
  11. ^ Emilian Stanev, Antihrist, Editura Minerva, Biblioteca pentru toți, 1975. Traducător: C. N. Velichi si Ion Popescu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jecev, T. - E. Stanev. În Estetika i literatura. Moscova, 1966.
  • Markov, D. - Bolgarskaia literatura nashikh dnei. Moscova, 1969.
  • Zarev, P. - Emiliian Stanev. Sofia, 1973.

Legături externe[modificare | modificare sursă]