Elisabeth Bergner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elisabeth Bergner
Elisabeth Bergner by Mario von Bucovich, c. 1929 (cropped).jpg
Date personale
Născută[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Drogobâci, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani)[1][2][3][4][5][6][8][9] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Unit Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăLondra Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPaul Czinner[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de teatru[*]
actriță de film[*] Modificați la Wikidata
Alma materUniversity of Music and Performing Arts Vienna[*]
Alte premii
Medalia Ernst Reuter[*] (1983)
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] (1984)
Schillerpreis der Stadt Mannheim[*] (1962) Modificați la Wikidata
Prezență online

Elisabeth Bergner (n. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Drogobâci, Austro-Ungaria – d. ,[1][2][3][4][5][6][8][9] Londra, Regatul Unit) a fost o actriță europeană.

În primul rând o actriță de teatru, ea a avut o carieră înfloritoare la Berlin și Paris, înainte de a se muta la Londra pentru a juca în filme. Cel mai cunoscut rol al ei a fost Gemma Jones în Escape Me Never, o piesă scrisă de Margaret Kennedy.[10] Bergner, cunoscut în Europa ca La Bergner, a jucat-o pe Gemma prima dată la Londra și apoi și-a făcut debutul pe Broadway cu acest rol în 1935. Ea l-a repetat mai târziu într-o ecranizare cinematografică a piesei, pentru care a fost nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. În 1943 Bergner a revenit pe Broadway în piesa The Two Mrs. Carrolls, pentru care a obținut Medalia Delia Austrian din partea Drama League.[11]

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

S-a născut sub numele de Elisabeth Ettel în Drohobych, Austro-Ungar (azi Ucraina) ca fiică a Annei Rosa (născută Wagner) și a negustorului Emil Ettel. Ea a crescut într-un cămin evreiesc laic. Limba ebraică pe care a auzit-o în copilărie a fost asociată cu sărbătorile de Iom Kippur și Pesah și cu prilejul vizitelor ei în Israel ea și-a cerut scuze pentru că nu cunoaște limba.[12][13][14]

Ea a apărut pentru prima dată pe scenă la vârsta de 14 ani și a jucat la Innsbruck, un an mai târziu. Aflată la Viena la vârsta de 16 ani, ea a călătorit în turneu în provinciile austriece și germane provincii cu o companie de teatru shakespearian. A lucrat ca model artistic, pozând pentru sculptorul Wilhelm Lehmbruck, care s-a îndrăgostit de ea. Ea s-a mutat în cele din urmă la München și, mai târziu la Berlin.

În 1923 a debutat în cinematografie, jucând în filmul Der Evangelimann. Ca urmare a ascensiunii nazismului, Bergner s-a mutat la Londra împreună cu regizorul Paul Czinner, cu care s-a căsătorit în 1933. Activitatea ei scenică la Londra a inclus The Boy David (1936) de J. M. Barrie, ultima lui piesă, care a scris-o special pentru ea, și Escape Me Never de Margaret Kennedy. Filmul Ecaterina cea Mare a fost interzis în Germania din cauza politicile rasiale ale guvernului nazist, consemna revista Time pe 26 martie 1934.

Ea a fost nominalizată la Premiu Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul din Escape Me Never (1935). Ea a repetat rolul Rosalind, pe care-l jucase pe scenă alături de Laurence Olivier (interpretul lui Orlando), în filmul Cum vă place (1936), primul versiune sonoră a filmului inspirat din piesa lui Shakespeare și primul film sonor filmat în Anglia după o piesă de Shakespeare. Miss Bergner jucase anterior acest rol pe scena germană și mai mulți critici au constatat că accentul ei i-a împiedicat să se bucure de film. Ea s-a întors intermitent pe scenă, de exemplu, în rolul titular din piesa Ducesa de Malfi a lui John Webster în 1946.[necesită citare]

În 1973, ea a jucat în filmul nominalizat la Oscar și premiat cu Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină Der Fußgänger (titlul englez: The Pedestrian). Bergner s-a întors temporar în Germania în 1954, jucând în filme și pe scenă; primăria districtului berlinez Steglitz a numit un parc cu numele ei. În 1980, Austria i-a acordat Crucea de Merit pentru Știință și Artă și în 1982 a fost distinsă cu Premiul Eleonora Duse.

Moartea[modificare | modificare sursă]

Ea s-a mutat mai târziu la Londra, unde a murit de cancer la vârsta de 88 de ani. Rămășițele sale pământești au fost incinerate la Crematoriul Golders Green pe 15 mai 1986. Cenușa ei se află într-un memorial de formă ovală de la West Cloister.[15]

Totul despre Eva[modificare | modificare sursă]

Bergner este considerată de către mai mulți critici ca sursa de inspirație pentru personajul Margo Channing dini filmul clasic Totul despre Eva al lui Joseph L. Mankiewicz. Bergner a avut un incident în viața reală cu o oarecare Eve Harrington atunci când actrița juca în piesa The Two Mrs. Carrolls (1943). Ea a ajutat o tânără actriță, care i-a „preluat” ulterior rolurile din teatru. Bergner a relatat această poveste scriitoarei Mary Orr, care a scris o povestire intitulată „The Wisdom of Eve” (1946) în revista Cosmopolitan pe baza experienței lui Bergner.

În povestirea originală a lui Orr, la fel ca în film, personajul Eve Harrington scapă cu bine și este văzută ultima dată la Hollywood , cu „un contract de o mie de dolari pe săptămână în buzunar”.[necesită citare]

Referințe literare[modificare | modificare sursă]

Se spune că personajul Dora Martin din romanul Mephisto de Klaus Mann este inspirat de Elisabeth Bergner.[16]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • The Evangelist (1924)
  • The Fiddler of Florence (1926)
  • Doña Juana (1927)
  • Fräulein Else (1929)
  • Ariane (1931)
  • Dreaming Lips (1932)
  • The Rise of Catherine the Great (1934)
  • Escape Me Never (1935)
  • As You Like It (1936)
  • Dreaming Lips (1937)
  • Stolen Life (1939)
  • 49th Parallel (1941)
  • Paris Calling (1941)
  • Strogoff (1970)
  • Cry of the Banshee (1970)
  • High Society Limited (1982)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Elisabeth Bergner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Elisabeth Bergner, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Elisabeth Bergner, Internet Broadway Database, accesat în  
  5. ^ a b c d Elisabeth Bergner, Discogs, accesat în  
  6. ^ a b c d Elisabeth Bergner, Filmportal.de, accesat în  
  7. ^ a b Elisabeth Bergner, Academy of Arts, Berlin, accesat în  
  8. ^ a b c d Elisabeth Bergner, Theaterlexikon der Schweiz[*] 
  9. ^ a b c d Elisabeth Bergner, FemBio, accesat în  
  10. ^ Playbill bio 1943 accessed 12/13/2016
  11. ^ Inc, Nielsen Business Media (). „Billboard”. Nielsen Business Media, Inc. Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  12. ^ Ettel background, books.google.ca; accessed 6 martie 2015.
  13. ^ Bergner profile, books.google.ca; accessed 6 martie 2015.
  14. ^ Profile, Haaretz.com; accessed 6 martie 2015.
  15. ^ Profile, jwa.org; accessed 6 martie 2015.
  16. ^ de Mephisto Arhivat 2015-04-03 la Wayback Machine., Rowohlt.de; accessed 18 May 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Elisabeth Bergner