Elisabeta a Danemarcei (1485-1555)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elisabeta a Danemarcei
Elisabeth von Dänemark, Kurfürstin von Brandenburg.jpg
Date personale
Născută24 iunie 1485(1485-06-24)
Castelul Nyborg, Fünen
Decedată (69 de ani)
Berlin
ÎnmormântatăCatedrala din Berlin
PărințiIoan al Danemarcei
Cristina de Saxonia Modificați la Wikidata
Frați și suroriChristian al II-lea al Danemarcei
Jacob the Dacian[*]
Prince Francis of Denmark[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJoachim I Nestor, Elector de Brandenburg
CopiiJoachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg
Anna, Ducesă de Mecklenburg
Elisabeta, Ducesă de Brunswick-Calenberg-Göttingen
Margareta, Ducesă de Pomerania
Johann, Margraf de Brandenburg-Küstrin
CetățenieFlag of Denmark.svg Danemarca
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
ReligieLuterană
Ocupațieroyal consort[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Oldenburg
Electoare de Brandenburg
Domnie10 aprilie 1502 – 11 iulie 1535

Elizabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei (24 iunie 1485 – 10 iunie 1555) a fost o prințesă scandinavă care a devenit Electoare de Brandenburg ca soție a lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg. A fost fiica regelui Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei și a reginei Cristina de Saxonia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În copilărie Elisabeta a avut o relație apropiată cu fratele ei, viitorul rege Christian al II-lea al Danemarcei. A învățat să scrie și să citească în daneză și germană. La 10 aprilie 1502 s-a căsătorit cu Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg, într-o ceremonie de nuntă dublă, alături de unchiul ei, viitorul rege Frederic I al Danemarcei și cumnata sa Anna de Brandenburg. Elisabeta și Joachim au avut un mariaj armonios în timpul primilor douăzeci de ani de căsătorie.

Soțul ei a fost un adept al ortodoxiei romano-catolice în timpul Reformei. În 1523, ea a asistat la o predică a lui Martin Luther împreună cu fratele și cumnata ei și a devenit o protestantă convinsă. În 1527 ea a primit comuniunea protestantă în public: aceasta a însemnat o ruptură publică de Biserica Catolică, lucru care a provocat un conflict cu soțul ei. În 1528 soțul ei a întrebat în scris Consiliu cleric al Bisericii Catolice dacă ar trebui să divorțeze, să o execute sau s-o izoleze dacă ea refuză să renunțe la noua ei convingere. Consiliul bisericii a răspuns că el ar trebuit să-o închidă.

Elisabeta a scăpat de la curtea unchiului ei, Johann, Elector al Saxoniei și a izbucnit o dezbatere publică: monarhii protestanți și fratele ei au sprijinit-o, Luther i-a sprijinit libertatea de a-și părăsi soțul pentru religia ei, iar ea a declarat că se va întoarce numai în cazul în care va fi lăsată șă-și pătreze convingerea religioasă și daca soțul ei va renunța la adulter și la interesul pentru astrologie. În caz contrar, ea a sugerat că ar trebui să se separe. Elisabet a primit o reședință în apropiere de Wittenberg. Soțul ei a refuzat să-i acorde vreun venit și a interzis fiilor lor să o viziteze. În 1532, unchiul ei a murit și fratele ei a fost închis, iar ea a pierdut, astfel, sprijinul lor.

În 1535 soțul ei a murit și fiii ei au rugat-o să se întoarcă la Brandenburg, dar s-au răzgândit atunci când ea le-a cerut ca parohiile din ținuturile ei de zestre să devină protestante. În cele din urmă ea a revenit în 1545 și a rămas în Spandau.