Elena Drăgulinescu-Stinghe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Drăgulinescu-Stinghe
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Ploiești, România Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață de operă
învățătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata

Elena Drăgulinescu-Stinghe (n. , Ploiești, România – d. , București, România) a fost o interpretă de operă (soprană) și profesoară de canto română.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

După studiile gimnaziale la Azilul „Elena Doamna” din București, urmează între 1901 și 1906 cursurile Conservatorului din București, cu profesorii Charlota Laria (canto), Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie, solfegiu, armonie, cor), Carl Flesch (vioară) și actrița Aristizza Romanescu (dicțiune). În particular, studiază cu Elena Teodorini, apoi, între 1910 și 1912, se specializează la Paris (canto) cu mari muzicieni[care?].[2]

În 1902 a debutat la Teatrul Național București, în compania unei trupe lirice franceze, în rolul Philine din opera Mignon, pe care l-a interpretat până în 1909.[3]

Între 1909 și 1914 a jucat cu succes în Paris și în alte orașe franceze. În timpul primului război mondial a revenit în România. În sezonul 1914-1915, a fost solista Operei din București și între 1916-1918 a fost solistă la Opera din Iași.

A fost solista Operei din București timp de aproape două decenii, cu excepția unui an (1927-1928), cănd a cântat la Opera din Cluj. În 1940 s-a retras de pe scenă și a predat lecții private de canto și lecții la Conservatorul „Astra” din București.[4]

În 1965 a publicat la Editura muzicală volumul Amintiri.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marcu 2017.
  2. ^ CONSULTING, KELSO. „Artisti - Elena Dragulinescu Stinghe”. abcmuzical.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Elena Dragulinescu – Stinghe (II) - Ziarul Prahova”. ziarulprahova.ro. 
  4. ^ „Elena Drăgulinescu-Stinghe”. Discogs. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marcu, George (). „Femei de seamă din România. De ieri și de azi”. București: Editura Meronia.