Elaphe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Elaphe
Elaphe sauromates by Omid Mozaffari(3).jpg
Balaurul (Elaphe sauromates)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Reptilia
Ordin: Squamata
Subordin: Serpentes
Suprafamilie: Colubroidea
Familie: Colubridae
Subfamilie: Colubrinae
Gen: Elaphe
Wagler, 1833

Elaphe este un gen de șerpi neveninoși din familia colubride (Colubridae), foarte apropiat de genul Coluber. Este un grup de șerpi destul de numeros, larg răspândit și prosper, care include circa 11 specii.

Descrierea[modificare | modificare sursă]

De șerpii genului Coluber ei diferă, în special, prin structura dinților; au dinții maxilari de lungime egală, și rândul lor nu este întrerupt de un interval fără dinți (diastemă). Capul este alungit, distinct de gât; ochiul de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Trunchiul lung; coada mijlocie sau lungă; solzii netezi sau ușor carenați, cu găuri apicale rotunjite. Au peste 200 plăci ventrale (exclusiv subcaudalele); două plăci temporale anterioare și 21-29 șiruri de solzi dorsali. Scutul frenal (atunci când există) este puțin mai lung decât înalt; osul palatin cu un proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil. Pe părțile laterale ale capului, se întinde o dungă închisă de la ochi la colțul gurii

Ecologia[modificare | modificare sursă]

Genul Elaphe poate fi considerat ca un grup intermediar între șerpii pur tereștri și formele cățărătoare adevărate. Multe specii ale acestui gen își petrec cea mai mare parte din timp în arbori, unde își găsesc hrana, devastând cuiburile de pasări de pe crengi sau din scorburi.

Hrana[modificare | modificare sursă]

Se hrănesc cu rozătoare de talie mare și mijlocie (șoareci de câmp, șobolani, popândăi, hârciogi), iepuri tineri, păsări (de mărimea unui porumbel) și cu puii și ouăle lor, mai rar cu șopârle. După ce au apucat prada cu gura, se încolăcesc în jurul ei până ce o sugrumă prin constricție și nu se desfac din jurul ei până ce simt că victima nu se mai mișcă, apoi își desprind inelele corpului musculos și o înghit. Prada o înghit întreagă, începând de regulă de la cap.

Multe specii se hrănesc cu plăcere cu ouă de păsări și au mecanisme speciale pentru a-le mânca. Coaja ouălor înghițite în gură nu este stricată, iar sfărâmarea ei se face cu ajutorul apofizelor inferioare spinoase alungite ale vertebrelor (hipapofize), care pătrund în peretele superior al esofagului, fuzionând mai mult sau mai puțin cu țesuturile care acoperă coloana vertebrala. Câteva hipapofize ale vertebrelor anterioare sunt îndreptate înapoi și în jos, iar următoarele - înainte și în jos, astfel că la contractarea mușchilor corespunzători ai trunchiului ouăle sunt strânse între ei iar hipapofizele apasă de sus pe capetele opuse ale oului sfărâmând coaja. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi eliminate în afară.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]

Majoritatea șerpilor acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari.

Răspândirea[modificare | modificare sursă]

Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul Coluber ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei.

În România trăiește o singură specie - balaurul sau balaurul dobrogean (Elaphe sauromates, cu o denumire mai veche Elaphe quatuorlineata sauromates).

Specii[modificare | modificare sursă]

După Reptile Database genul include 11 specii: [1]


Cladogramă conform Catalogue of Life:[2]

Elaphe 

Elaphe bella



Elaphe bimaculata



Elaphe carinata



Elaphe climacophora



Elaphe conspicillata



Elaphe davidi



Elaphe dione



Elaphe erythrura



Elaphe flavolineata



Elaphe helena



Elaphe hohenackeri



Elaphe leonardi



Elaphe lineata



Elaphe longissima



Elaphe maculata



Elaphe mandarina



Elaphe perlacea



Alte specii:

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Reptile Database
  2. ^ Bisby F.A., Roskov Y.R., Orrell T.M., Nicolson D., Paglinawan L.E., Bailly N., Kirk P.M., Bourgoin T., Baillargeon G., Ouvrard D. (red.) (). „Species 2000 & ITIS Catalogue of Life: 2011 Annual Checklist”. Species 2000: Reading, UK. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ion E. Fuhn, Șt. Vancea. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIV. Fascicula 2: Reptilia (Țestoase, Șopîrle, Șerpi). București: Editura Academiei Republicii Populare România, 1961, 352 p.
  • Ion E. Fuhn. Broaște, șerpi, șopîrle. Editura Științifică, București 1969.
  • Жизнь животных. Том 4. Часть 2. Земноводные, пресмыкающиеся. Под редакцией профессора А. Г. Банникова. Москва: Просвещение, 1969

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Elaphe
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Elaphe