Efectul Streisand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Poza cu casa din Malibu a lui Streisand care a dus la denumirea efectului

Efectul Streisand este un fenomen prin care tentativa de ascundere, ștergere sau cenzurare a unei informații duce neașteptat la publicarea pe scară largă a informației, facilitată de obicei de Internet.

Este denumit după actrița și cântăreața americană Barbra Streisand, a cărei tentativă din 2003 de a cenzura fotografii ale casei sale din Malibu, California, a dus în mod neașteptat la publicarea lor pe scară largă. Tentative similare, de exemplu, de interzicere a unor activități și de cenzurare a unor numere⁠(en), fișiere sau saituri web. În loc ca acestea să fie cenzurate, informațiile atrag atenția publică și sunt reproduse și larg răspândite pe internet și pe rețele de partajare a fișierelor.[1][2]

Originea termenului[modificare | modificare sursă]

Mike Masnick⁠(en) de pe blogul Techdirt⁠(en) a inventat termenul după ce Streisand a încercat fără succes să trimită în judecată pe fotograful Kenneth Adelman și saitul Pictopia.com pentru violarea intimității.[3] Prin despăgubirile cerute de 50 milioane USD s-a dorit eliminarea unei fotografii aeriene a vilei actriței dintr-o colecție publică de 12 mii de fotografii ale coastei californiene.[1][4][5] Adelman a fotografiat proprietatea cu ieșire la mare pentru a documenta eroziunea de coastă⁠(en), ca parte a unui proiect de catalogare a coastelor californiene intenționat pentru stabilirea de politici guvernamentale în această privință.[6][7] Înainte ca Streisnd să lanseze procesul, imaginea numită „Image 3850” fusese descărcată de pe saitul lui Adelman doar de șase ori, două dintre acestea fiind ale avocaților lui Streisand.[8] Cazul a atras atenția publică și mai mult de 420 de mii de oameni au vizitat saitul în luna următoare.[9]

În politică[modificare | modificare sursă]

În noiembrie 2007, Tunisia a blocat accesul la YouTube și Dailymotion după ce acolo au fost postate materiale despre deținuți politici tunisieni. Activiști și susținătorii lor au început o campanie de postare de linkuri pe tema libertăților civile⁠(en) pe Google Earth către locația geografică a palatului președintelui de la acea vreme - Zine el-Abidine Ben Ali. Ziarul The Economist a raportat că acest eveniment „a transformat un subiect obscur de încălcare a drepturilor omului într-o campanie globală”.[10]

Agenția franceză de informații DCRI⁠(en) a șters articolul de pe Wikipedia în limba franceză despre o stație radio militară de la Pierre-sur-Haute,[11] fapt ce a rezultat ca acea pagină să devină cea mai vizitată de pe Wikipedia în franceză.[12]

Un proces de calomnie din 2013 pornit de Theodore Katsanevas (membru al parlamentului grec) împotriva unui editor al Wikipediei în limba greacă a rezultat în atragerea atenției jurnaliștilor de către membrii proiectului.[13]

Companii[modificare | modificare sursă]

În aprilie 2007, un grup de companii care foloseau criptosistemul AACS⁠(en) (AACS) au trimis scrisori de amenințare cu trimiterea în judecată prin care au cerut cenzurarea unor numere (chei criptografice) afișate pe o serie de saituri intens traficate, inclusiv Digg. Aceasta a dus la proliferarea pe scară largă a valorilor numerice pe alte saituri și camere de chat, în diverse formate încât un comentator a descris numărul drept „cel mai faimos de pe internet”.[14] În decurs de o lună, numărul a fost distribuit pe un număr de peste 280 de mii de pagini, a fost tipărit pe tricouri și folosit în tatuaje și a apărut într-un videoclip pe YouTube vizionat de peste 45 de mii de ori.[15]

În septembrie 2009, o companie multinațională de produse petroliere - Trafigura - a obținut drept legal de interzicere contra ziarului The Guardian pentru a interzice raportarea unei investigații interne Trafigura asupra scandalului de deversări de deșeuri toxice în Coasta de Fildeș din 2006, interzicere care includea și raportarea sub orice formă a interzicerii. Folosind imunitatea parlamentară, parlamentarul laburist Paul Farrelly a făcut referire la decizia de interzicere într-o întrebare adresată în Parlament, iar pe 12 octombrie 2009 The Guardian au raportat că au primit o interdicție de a raporta despre întrebarea pusă în parlament, ceea ce constituia o încălcare a Declarației drepturilor din 1688.[16][17] Bloggerul Richard Wilson a identificat în mod corect că întrebarea se referea la scandalul deversărilor ale Trafigura, după care ziarul The Spectator a sugerat același lucru. În scurt timp, Transfigra a început să urce în popularitate pe Twitter, „ajutată” de actorul și umoristul Stephen Fry, care a publicat povestea urmăritorilor săi.[18] Utilizatorii Twitter au descoperit în scurt timp toate detaliile cazului și pe 16 octombrie decizia de interzicere a fost ridicată și a fost publicat un raport pe această temă.[19]

În noiembrie 2012, Casey Movers, o companie de mutări din Boston, Massachusetts a amenințat o femeie cu procesul pentru calomnie, urmare a unei recenzii nesatisfăcătoare pe serviciul web Yelp de recenzie a companiilor care furnizează servicii.[20] Soțul femeii a scris o postare pe blog despre situație, fapt ce a fost preluat de blogurile populare Techdirt⁠(en)[21] și Consumerist⁠(en),[22] precum și de comunitatea Reddit.[23] Până la sfârșitul săptămânii, compania a fost inspectată de Protecția Consumatorului⁠(en), care i-a anulat acreditarea.[24]

În decembrie, utilizatorul YouTube ghostlyrich a încărcat o dovadă video a faptului că bateria telefonului său Samsung Galaxy S4 a luat foc în mod spontan. Samsung ceruse o dovadă a faptului că bateria a luat foc înainte de a onora garanția. După ce Samsung au aflat despre videoclip, au adăugat condiții suplimentare la oferirea garanției, printre care ștergerea videoclipului de pe Youtube, promisiunea de a nu mai încărca materiale similare, absolvirea în mod oficial a companiei de orice răspundere legală, renunțarea la dreptul de a intenta un proces și de a dezvălui public termenii înțelegerii. Samsung a mai cerut ca un martor să co-semneze propunerea. Atunci când ghostlyrich a împărtășit termenii propunerii pe internet, videoclipul original a atras peste 1,2 milioane de vizualizări într-o săptămână.[25][26]

În august 2014 a fost raportat faptul că o casă de festivități din Hudson, New York, avea politica prin care cei ce închiriau amplasamentul se angajau să plătească o amendă de 500 USD (deductibilă din garanția depusă) pentru orice recenzie negativă postată pe un sait de internet de către oricare dintre participanții la evenimente organizate în incintă. [27] Politica a fost folosită pentru a cenzura o recenzie negativă pe Yelp.[28] Acest fapt a dus la postarea de mii de recenzii negative pe Yelp și pe alte saituri.[29]

Alte organizații[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2008, Biserica Scientologică a încercat fără succes să cenzureze un videoclip cu Tom Cruise care vorbea despre scientologie, fapt ce a rezultat în crearea proiectului Chanology⁠(en) de comunitatea Anonymous.[30][31][32]

Pe 5 decembrie 2008, fundația Internet Watch (IWF) a adăugat un articol de pe Wikipedia în engleză despre albumul din 1976 al formației Scorpions - Virgin Killer - pe o listă neagră de pornografie infantilă, considerând că imaginea artistică de pe coperta albumului conține „o posibilă imagine ilegală și indecentă a unei persoane minore⁠(en)”.[30] Articolul a devenit rapid unul din cele mai populare de pe sait,[33] iar publicitatea generată de cenzurare a dus la răspândirea imaginii pe alte saituri.[34] IWF au declarat ulterior pentru saitul BBC News că „principiul fundamental al IWF este minimizarea disponibilității de imagini indecente cu copii pe internet, dar în acest caz se pare că a avut un efect opus”.[35] Acest efect a fost notat și într-o declarație IWF cu privire la eliminarea acelui URL de pe lista neagră.[36][37]

La 2 iunie 2012, consiliul provinciei scoțiene - Argyll and Bute - au interzis unui elev de nouă ani de școală primară să-și actualizeze blogul său, intitulat NeverSeconds, cu poze ale meselor servite la cantina școlii. Blogul, care era deja popular, a început să primească un număr imens de vizitatori, urmare al impactului internațional al interzicerii. În doar câteva zile, consiliul a ridicat interzicerea, sub presiunea publicului. După acest eveniment, blogul respectiv a devenit mai popular decât fusese anterior.[38]

Indivizi[modificare | modificare sursă]

În luna mai, 2011, fotbalistul Premier League Ryan Giggs a trimis în judecată Twitter după ce un utilizator a dezvăluit pe Twitter că a fost supus unei interziceri legale[39] care nu-i permitea să publice detalii cu privire la o presupusă aventură amoroasă a lui Giggs cu fotomodela și fostă concurentă Big Brother, Imogen Thomas⁠(en). Un blogger de pe saitul Forbes a observat că presa britanică, aflată sub interdicția legală de a raporta evenimentul, îl ironizau pe Giggs despre faptul că nu știa despre efect.[40] The Guardian a publicat un grafic despre poveste, cu numărul referințelor de pe internet ale de-a lungul timpului, fără să-i dezvăluie numele, care indica o creștere fulminantă din momentul în care jucătorul a lansat acțiunea în justiție.[41]

Efectul Streisand a fost comentat și în legătură cu dreptul de a fi uitat⁠(en), de vreme ce persoanele care încearcă eliminarea pe cale juridică a informațiilor despre ei de pe internet riscă să devină subiect al știrilor.[42][43]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Canton, David (). „Today's Business Law: Attempt to suppress can backfire”. London Free Press. Arhivat din original la . Accesat în . The 'Streisand effect' is what happens when someone tries to suppress something and the opposite occurs. The act of suppressing it raises the profile, making it much more well known than it ever would have been. 
  2. ^ Mugrabi, Sunshine (). „YouTube—Censored? Offending Paula Abdul clips are abruptly taken down”. Red Herring. Arhivat din original la . Accesat în . Another unintended consequence of this move could be that it extends the kerfuffle over Ms. Abdul's behavior rather than quelling it. Mr. Nguyen called this the 'Barbra Streisand effect', referring to that actress's insistence that paparazzi photos of her mansion not be used 
  3. ^ The perils of the Streisand Effect BBC News magazine 31 July 2014
  4. ^ Josh Bernoff; Charlene Li (). Groundswell: Winning in a World Transformed by Social Technologies. Boston, Mass: Harvard Business School Press. p. 7. ISBN 1-4221-2500-9. 
  5. ^ Since When Is It Illegal to Just Mention a Trademark Online?, techdirt.com
  6. ^ „Barbra Sues Over Aerial Photos”. The Smoking Gun. . Accesat în . 
  7. ^ Link includes lawsuit filings.
  8. ^ Tentative ruling, page 6, stating, "Image 3850 was download six times, twice to the Internet address of counsel for plaintiff".
  9. ^ Rogers, Paul (). „Photo of Streisand home becomes an Internet hit”. San Jose Mercury News, mirrored at californiacoastline.org. Accesat în . 
  10. ^ „Blog standard: Authoritarian governments can lock up bloggers. It is harder to outwit them”. The Economist. . Accesat în . WHAT do Barbra Streisand and the Tunisian president, Zine el-Abidine Ben Ali, have in common? They both tried to block material they dislike from appearing on the internet. 
  11. ^ „Communiqué from the Wikimedia Foundation” (în French). . 
  12. ^ Geuss, Megan. „Wikipedia editor allegedly forced by French intelligence to delete "classified" entry”. Accesat în . 
  13. ^ Sampson, Tim (). „Greek politician who sued Wikipedia editor clearly never heard of the Streisand Effect”. 
  14. ^ Stone, Brad (). „In Web Uproar, Antipiracy Code Spreads Wildly”. New York Times. The ironic thing is, because they tried to quiet it down it's the most famous number on the Internet. 
  15. ^ Andy Greenberg (). „The Streisand Effect”. Forbes. Accesat în . The phenomenon takes its name from Barbra Streisand, who made her own ill-fated attempt at reining in the Web in 2003. That's when environmental activist Kenneth Adelman posted aerial photos of Streisand's Malibu beach house on his Web site as part of an environmental survey, and she responded by suing him for $50 million. Until the lawsuit, few people had spotted Streisand's house, Adelman says—but the lawsuit brought more than a million visitors to Adelman's Web site, he estimates. Streisand's case was dismissed, and Adelman's photo was picked up by the Associated Press and reprinted in newspapers around the world. 
  16. ^ David Leigh (). „Guardian gagged from reporting parliament”. Guardian. Accesat în . 
  17. ^ David Leigh (). „Guardian seeks urgent court hearing over parliament reporting gag”. Guardian. Accesat în . 
  18. ^ Jacobson, Seth. „Twitter claims new scalp as Trafigura backs down”. Thefirstpost.co.uk. Accesat în . 
  19. ^ Martin Beckford and Holly Watt (). „Secret Trafigura report said 'likely cause' of illness was release of toxic gas from dumped waste”. The Telegraph. 
  20. ^ „Casey Movers Threatens To Sue Me Over Bad Review”. Accesat în . 
  21. ^ Masnick, Mike. „Latest Company To Discover The Streisand Effect: Casey Movers”. Accesat în . 
  22. ^ Moran, Chris. „Moving Company Picks The Wrong Person To Threaten To Sue Over Bad Yelp Review”. Accesat în . 
  23. ^ „Moving company threatens to sure for bad Yelp review. Didn't get the response they were hoping for”. Accesat în . 
  24. ^ „Casey Moving Company”. Accesat în . 
  25. ^ Klee, Miles. „Samsung's Response to a Customer whose Phone Caught Fire Only Made Things Worse”. Accesat în . 
  26. ^ Levy, Gabrielle (). „S4 catches fire, Samsung tries to silence report”. UPI. Accesat în . 
  27. ^ Siegler, Mara (). „Hotel fines $500 for every bad review posted online”. Page Six, New York Post. Accesat în . 
  28. ^ Simon R. (). „Union Street Guest House - Hudson, NY (review)”. Yelp. Accesat în . 
  29. ^ „This Hotel Fines Customers $500 For Bad Reviews (Yes, There's A Better Approach)”. Forbes. Accesat în . 
  30. ^ a b Arthur, Charles (). „The Streisand effect: Secrecy in the digital age”. The Guardian. London. Accesat în . 
  31. ^ „The Streisand Effect: When Internet Censorship Backfires”. Complex. . Accesat în . 
  32. ^ „What is 'The Streisand Effect'?”. The Daily Telegraph. London. . Accesat în . 
  33. ^ Cade Metz (). „Brit ISPs censor Wikipedia over 'child porn' album cover”. The Register. Accesat în . 
  34. ^ Moses, Asher (). „Wikipedia added to child pornography blacklist”. Sydney Morning Herald. Accesat în . 
  35. ^ „IWF backs down on Wiki censorship”. BBC News Online. . Accesat în . 
  36. ^ „Living with the Streisand Effect”. International Herald Tribune. . Accesat în . 
  37. ^ „IWF statement regarding Wikipedia webpage”. Internet Watch Foundation. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ Mario Cacciottolo (). „The Streisand Effect: When censorship backfires”. BBC News. 
  39. ^ Townend, Judith (). „Lord Neuberger's report cuts through the superinjunction hysteria”. The Guardian. Accesat în . 
  40. ^ Hill, Kashmir (). „He-Who-Cannot-Be-Named (In The UK) Sues Twitter Over A User Naming Him”. Forbes. Accesat în . Apparently, though, CTB's lawyers have not heard of the "Streisand effect". 
  41. ^ Sabbagh, Dan (). „Twitter and the mystery footballer”. The Guardian. Accesat în . 
  42. ^ Google's right to be forgotten creates Streisand effect (Recombu, 3 July 2014)
  43. ^ TECHNO FILE: Exercising ‘right to be forgotten’ could spark 'Streisand effect' (BDlive, 23 July 2014)

Legături externe[modificare | modificare sursă]