Declarația drepturilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Declarația drepturilor (engleză Bill of Rights) din 1689 este un act al Parlamentului Englez ce statornicea supremația puterii legislative a Parlamentului asupra puterii executive regale, dând Angliei o organizare modernă.

"Declarația drepturilor" pune bazele monarhiei constituțional-parlamentare și, prin urmare, al statului englez modern. Prin ea se limitau drepturile monarhului stipulate în preambuluConstituției.

"Declarația drepturilor" garanta convocarea regulată a Parlamentului, libertatea dezbaterilor și a drepturilor în materie fiscală. Atribuțiile regelui erau restrânse, deși el rămânea șeful Bisericii anglicane și se bucura de mari onoruri. Regele nu putea suspenda sau abroga vreo lege, iar dreptul de a avea armată era condiționat de aprobarea Parlamentului.

       „Declarația Drepturilor” a fost acceptată în 1689 de către noul rege William al III-lea. Prin ea, Anglia devenea o monarhie constituțională, puterile regelui fiind limitate.
        Erau garantate drepturile cetățenilor și erau separate trei puteri în stat :
                      - Puterea executivă
                      - Puterea legislativă
                      - Puterea judecătorească