Localizator uniform de resurse

Un localizator uniform de resurse (sau „Adresă uniformă pentru localizarea resurselor”, abreviat URL) este o secvență de caractere standardizată, folosită pentru denumirea, localizarea și identificarea unor resurse de pe Internet, precum paginiile web, incluzând documente text, imagini, clipuri video, expuneri de diapozitive etc. Standardul a fost introdus de Tim Berners-Lee pentru a fi utilizat în World Wide Web, specificațiile actuale fiind cuprinse în RFC1738. URL-ul este un caz particular al unei specificații mai ample numite URI (Identificator uniform de resurse), standardizat de același W3C.

Un URL are o schemă care indică numele protocolului sau al tipului de resursă folosit. După numele schemei urmează caracterul două puncte, care o separă de restul URL-ului.

Există unele scheme care nu indică neapărat o resursă aflată la un server, și au o structură mai simplă:

<schemă>:<conținut>

Un exemplu de URL de acest tip este mailto:abc@example.org (schema mailto deschide un client de e-mail cu adresa specificată).

URL-urile care indică o resursă de pe un server au o formă mai complexă:

<protocol>://[<utilizator>[:<parolă>]@]<nume_DNS>[:<port>][/<cale>]

unde

• protocol - este protocolul folosit (de cele mai multe ori HTTPS),
• utilizator - este numele de utilizator pentru autentificarea pe server (în cazul în care serverul cere autentificare),
• parolă - este parola utilizatorului specificat,
• nume_DNS - este numele domeniului pe care se află resursa,
• port - este portul de rețea pe care rulează serverul,
• cale - este formată din calea și numele resursei de pe discul local. În unele protocoale precum HTTP, ea poate conține și parametri.

A se observa că o parte din părți sunt opționale. Astfel, marea majoritate a URL-urilor folosite arată mai simplu:

<protocol>://<nume_DNS>/<cale>

Exemplu de URL: http://ro.wikipedia.org/wiki/Localizator_uniform_de_resurse (este chiar adresa acestei pagini).

Extensii

Articol principal: Nume de domeniu

Extensia domeniului, cunoscută și sub denumirea de sufix de domeniu, apare după numele de domeniu și indică fie locația geografică, fie tipul de organizație care deține domeniul.

Exemple de extensii:

• .ro – www.domeniu.ro (pentru România)
• .com – www.domeniu.com (pentru afaceri internaționale)
• .eu – www.domeniu.eu (pentru Uniunea Europeană)
• .net – www.domeniu.net (pentru rețele sau tehnologie)
• .org – www.domeniu.org (pentru organizații non-profit)

Vezi și

• World Wide Web Consortium