Edmond Audran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Edmond Audran
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Lyon, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[1][2][5] Modificați la Wikidata
Tierceville, Basse-Normandie, Franța[5] Modificați la Wikidata
PărințiMarius Audran[*][[Marius Audran (cântăreț francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
organist[*][[organist (musician who plays any type of organ)|​]]
chapelmaster[*][[chapelmaster (leader of a musical ensemble, often smaller ones used for TV, radio, and theatres, originally for chapels)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[7] Modificați la Wikidata
StudiiÉcole Niedermeyer[*][[École Niedermeyer (private music school at Paris)|​]]  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
Instrument(e)orgă[*]​  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileLes Noces d'Olivette[*][[Les Noces d'Olivette (opera by Edmond Audran)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Achille Edmond Audran' (n. , Lyon, Franța – d. , Tierceville, Basse-Normandie, Franța)[8] a fost un compozitor francez cunoscut ca autor la mai multor operete de succes pe plan internațional, inclusiv Les noces d'Olivette (1879), La mascotte (1880), Gillette de Narbonne (1882), La cigale et la fourmi (1886), Miss Helyett (1890) și La poupée (1896).

După succesul inițial al lui Audran la Paris, compozițiile sale au devenit, de asemenea, spectacole obișnuite la Teatrul West End din Londra, în adaptări supervizate de Audran. Cele mai multe dintre lucrările sale sunt acum neglijate, dar La mascotte a fost repusă în scenă, ocazional, și a fost înregistrată pentru gramofon.

Începuturile carierei[modificare | modificare sursă]

Audran s-a născut la Lyon, ca fiu al lui Marius-Pierre Audran (1816-1887), care a avut o carieră de tenor la Opéra-Comique.[9] El a studiat muzica la Școala Niedermeyer sub îndrumarea lui Jules Duprato,[10] unde a câștigat premiul pentru compoziție în 1859.[11] În 1861 familia sa s-a mutat la Marsilia, unde tatăl său a acceptat postul de profesor de canto, devenind mai târziu director al conservatorului.

Afișul spectacolului Le grand mogol (1884) de la Paris.

Audran a devenit organist la biserica Saint-Joseph din Marsilia, pentru care a scris muzică religioasă inclusiv, în 1873, o misă care a fost interpretată, de asemenea, la Biserica Saint-Eustache din Paris. El și-a făcut prima apariție în calitate de compozitor dramatic la Marsilia cu L'Ours et le Pacha (1862), o versiune muzicală a unuia dintre vodevilurile lui Eugène Scribe. Aceasta a fost urmată de La Chercheuse d'Esprit (1864), o operă comică produsă, de asemenea, la Marsilia.[12] Compozițiile lui Audran au inclus un marș funebru la moartea lui Giacomo Meyerbeer, care a fost interpretat cu succes; câteva cântece în dialect provensal, inclusiv La cour d'amour (Marsilia, 1881), și diverse piese muzicale religioase. El a compus o Misă (Marsilia, 1873), un oratoriu, La sulamite (Marsilia, 1876), Adoro te, un motet (Paris, 1882) și numeroase lucrări minore, dar este cunoscut aproape în întregime în calitate de compozitor de operetă.

Compozitor de muzică de operetă[modificare | modificare sursă]

În timp ce se afla încă în Marsilia, Audran a scris o jumătate de duzină de operete, cele mai de succes fiind Le grand mogol (1877), cu un libret de Henri Chivot și Alfred Duru. El a revizuit această compoziție pentru un spectacol la Paris din 1884. S-a mutat la Paris, în 1879, „unde a ocupat la început o cameră umilă într-o mansardă”, dar a devenit curând un compozitor prosper, după succesul operetei Les noces d'Olivette (1879), care a avut parte de „o vogă enormă”. Compoziția a fost pusă în scenă la Londra (ca Olivette), într-o traducere în limba engleză realizată de H. B. Farnie, și a fost jucată pentru mai mult de un an la Teatrul Strand (1880-81). Criticul ziarului Pall Mall Gazette, prezicându-i „un succes strălucitor și durabil”, a scris, „Bizet în Carmen a avut cu puțin mai mult succes în captarea atmosferei din Andaluzia decât a reușit dl. Audran în captarea atmosferei din Provence în Les Noces d'Olivette”.[13]

După ce Audran s-a mutat la Paris, cele mai multe compoziții ale sale au avut premiera acolo înainte de a fi reprezentate în străinătate, însă patru dintre lucrările sale au avut premiera în alte părți: La paradis de Mahomet (Bruxelles, 1887), Photis (Geneva, 1896), Indiana (Manchester, 1886) și La reine des reines ( Strasbourg, 1896).[14] În Paris, succesul operetei La mascotte (1880) a fost atât de mare încât administratorul teatrului Bouffes-Parisiens și Audran au încheiat un contract pe cinci ani care stipula că Audran nu va compune pentru nici un alt teatru din Paris.[15] El a lucrat cu un număr mare de libretiști, dar cei mai frecvenți colaboratori au fost Maxime Boucheron, Chivot, Duru și Maurice Ordonneau. Despre una dintre colaborările sale, un critic a scris: „m-aș putea referi la noua operă comică în trei acte reprezentată la Bouffes-Parisiens, spunând pur și simplu că titlul ei este Pervenche, că libretul este scris de dnii. Chivot și Duru, muzica de dl. Edmond Audran, și că ambii autori și compozitorul au colaborat atât de strâns în crearea stilului lor bine-cunoscut încât nu are niciun rost să mai scriu altceva”.[16]

Muzica lui Audran a fost bine primită în Anglia, la fel ca și în Franța, și aproape toate compozițiile sale au fost reprezentate în limba engleză pe scenele teatrelor londoneze. Cele mai de succes opere comice ale lui Audran au fost: Le grand mogol (Marsilia, 1877; Paris, 1884; Londra, ca The Grand Mogul, 1884, cu un libret de Farnie, avându-i ca interpreți pe Florence St. John, Fred Leslie și Arthur Roberts;[17] New York ca The Snake Charmer, 1881);[18] La mascotte (Paris, 1880; New York, 1881;[19] Londra, ca The Mascotte, 1881, cu un libret de Farnie, și cu o distribuție formată din Lionel Brough și Henry Bracy);[20] Gillette de Narbonne (Paris, 1882; Londra, ca Gillette, 1883, libretul de H. Savile Clarke, cu muzică suplimentară de Walter Slaughter și Hamilton Clarke);[21] La cigale et la fourmi (Greierele și furnica) (Paris, 1886; Londra, ca și La Cigale, 1890; versiune în limba engleză de F. C. Burnand, cu Geraldine Ulmar, Eric Lewis și Brough);[22] Miss Helyett (Paris, 1890; Londra, ca Miss Decima, 1891, libret de Burnand);[23] și La poupée (Paris, 1896; Londra, 1897, libret de Arthur Sturgess, cu Courtice Pounds și Willie Edouin).[24]

Ultimii ani și moartea[modificare | modificare sursă]

În ultimii săi ani, Audran a suferit de boli fizice și psihice și a fost nevoit să se retragă din societatea pariziană. El a murit în localitatea Tierceville de pe coasta de nord a Franței, la vârsta de 61 de ani.[25]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Edmond Audran, International Music Score Library Project, accesat în  
  3. ^ a b Edmond Audran, Roglo 
  4. ^ a b Edmond Audran, Lyon Municipal Archives, accesat în  
  5. ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  6. ^ LIBRIS, , accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ "Audran, Edmond" by Andrew Lamb in Grove Music Online. Other authorities, notably the Encyclopædia Britannica Eleventh Edition, give the date as 11 April 1842
  9. ^ Lamb, Andrew. "Audran, Edmond". The New Grove Dictionary of Opera, edited by Stanley Sadie. Grove Music Online. Oxford Music Online, accessed 10 July 2010.
  10. ^ Slonimsky, Nicolas (ed). "Audran, (Achille) Edmond". Baker's Biographical Dictionary of Musicians, vol. 1, Schirmer Reference, 2001, accessed 11 July 2010 (necesită abonare)
  11. ^ Obituary, The Musical Times, September 1901, pp. 620–21
  12. ^
  13. ^ "Olivette at the Strand Theatre", The Pall Mall Gazette, 27 September1880, p. 11
  14. ^ Both Grove and Baker give the place and date of the premiere of Indiana as London, 11 October 1886, but in fact it premiered in Manchester on 4 October before opening in London the following week. See "Indiana at Manchester", The Daily News, 5 October 1886, p. 5; and "The London Theatres",The Era, 16 October 1886, p. 14
  15. ^ "The Drama in Paris", The Era, 29 January 1881, p. 5
  16. ^ "The Drama in Paris", The Era, 4 April 1885, p. 9
  17. ^ The Times, 19 November 1884, p. 6
  18. ^ "Edmond Audran". The Guide to Light Opera & Operetta, accessed 10 July 2010
  19. ^ "The Drama in America", The Era, 25 June 1881, p. 4
  20. ^ "Last Night's Theatricals", Reynolds's Newspaper, 16 October 1881, p. 8
  21. ^ "Royalty Theatre", The Daily News, 21 November 1883, p. 6
  22. ^ "Lyric Theatre", The Times, 10 October 1890, p. 7
  23. ^ "The London Theatres", The Era, 26 July 1891, p. 7
  24. ^ The London Theatres, The Era, 27 February 1897, p. 9
  25. ^ Some sources indicated that his age was 59: see note 1, above. The 1911 Encyclopædia Britannica article and the Musical Times obituary give the place and date of death as Paris, 16 august 1901.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Traubner, R. Operetta: a Theatrical History (1983) New York

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Edmond_Audran&oldid=15594986