Sari la conținut

Eboli (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eboli
Cristo si è fermato a Eboli

Afișul românesc al filmului
Titlu originalCristo si è fermato a Eboli
Genfilm dramatic
RegizorFrancesco Rosi
ScenaristTonino Guerra
Raffaele La Capria
Francesco Rosi
Bazat peromanul Cristos s-a opit la Eboli
al scriitorului Carlo Levi
ProducătorFranco Cristaldi, Nicola Carraro
StudioVides
Director de imaginePasqualino De Santis
MontajRuggero Mastroianni
MuzicaPiero Piccioni
ScenografieAndrea Crisanti
DistribuțieGian Maria Volonté
Lea Massari
Alain Cuny
Irene Papas
Premiera22 februarie 1979 (premieră la Roma)
Durata150 minute
film color
ȚaraItalia Italia
Franţa Franța
Filmat înBasilicata  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiBasilicata  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
Website oficialCristo si è fermato a Eboli
Prezență online

Eboli (titlul original: în italiană Cristo si è fermato a Eboli) este un film dramatic de coproducție italo-francez, realizat în 1979 de regizorul Francesco Rosi, după romanul Cristos s-a opit la Eboli al scriitorului Carlo Levi, protagoniști fiind actorii Gian Maria Volonté, Lea Massari, Alain Cuny și Irene Papas.

Inspirat din romanul autobiografic al lui Carlo Levi, acest film povestește doi ani din viața unui medic și scriitor din Torino care, ca oponent al statului fascist, este exilat în 1935 într-un orășel îndepărtat din sudul Italiei la Aliano, în provincia Basilicata. Aici, el trăiește treptat viața ciudată, arhaică și mizerabilă a locului.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Carlo Levi este un pictor, scriitor și medic care, în 1935, pentru ideologia sa antifascistă, a fost condamnat la exil la Aliano, în Lucania. Aliano este o localitate pierdută, săracă, unde Hristos nu a venit niciodată să-i aducă mântuirea. Inițial în dificultate, intră apoi în contact cu o seamă de persoane cum era protopopul, om erudit dar cu obiceiul de a bea, carabinierul îmbogățit pe spatele țăranilor, Giulia, servitoarea, și primarul, om cult și susținător al lui Benito Mussolini.

Lumea de aici este primitivă, plină de superstiții. Levi intră în contact cu țăranii, pe care nu îi judecă, ci îi înțelege, și le ține partea, ajungând să le fie doctor în locul medicilor locali, în ciuda faptului că fiind licențiat în medicină, nu a exercitat niciodată profesia.

În acest colț țară înapoiat, în care un pic de ploaie este suficient să facă ca totul să se prăbușească, în care cei plecați în America s-au întors biruiți de melancolie, discursurile lui Mussolini răsună, iar retorica patriei pare singura cale de ieșire dintr-o viață de privații și sărăcie pentru tinerii care se oferă voluntari pentru războiul din Abisinia, sperând să obțină niște pământ. Există însă și cei care se întreabă de ce guvernul ar trebui să cheltuiască bani pe războaie în loc să îmbunătățească condițiile de viață ale țării.

Odată cu succesele militare din Africa vine și amnistia, și prin urmare momentul în care Levi este eliberat și poate să se întoarcă la Torino. Filmul se încheie cu gândurile lui Levi care își amintește cu tristețe de țăranii lucani cu care s-a împrietenit.

Filmările s-au desfășurat aproape în întregime în Basilicata: în satele Craco, Guardia Perticara, Aliano și în cătunul La Martella. Alte scene au fost filmate în municipiile Pugliesi din Gravina in Puglia și Santeramo în Colle. [1]

Premii și nominalizări

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ it „Cristo si è fermato a Eboli”. Italy for Movies. Accesat în . 
  2. ^ en mubi.com (ed.). „Chicago International Film Festival 1979”. Accesat în . 
  3. ^ it daviddidonatello.it (ed.). „David di Donatello”. Accesat în . 
  4. ^ ru „11th Moscow International Film Festival (1979)”. Accesat în . 
  5. ^ it „Cristo si è fermato a Eboli - Premi e Nomination”. Accesat în . 
  6. ^ en nationalboardofreview.org (ed.). „1980 Award Winners”. Accesat în . 
  7. ^ en awards.bafta.org (ed.). „Film Foreign Language Film in 1983”. Accesat în . 
  • Levi, Carlo, Cristos s-a opit la Eboli, tradus de Mia Constantinescu, București, 1956: Editura pentru Literatură Universală, p. 258 pag. ;

Legături externe

[modificare | modificare sursă]