Sari la conținut

Dreptul la sănătate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Statele părți la Convenția cu privire la Drepturile Copilului:

     Părți

     Doar semnat, dar nu ratificat

     Nesemnatar

Activiștii români creează un „25” folosind umbrele, o referință la articolul 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite.

Dreptul la sănătate este dreptul universal la un nivel minim de sănătate. Conceptul de drept la sănătate a fost enumerat în acorduri internaționale, printre care Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.[1][2]

Dreptul constituțional la asistență medicală

[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 2008, cel puțin 115 constituții naționale recunosc dreptul la sănătate. Uneori, aceste drepturi sunt instanțiale, ceea ce înseamnă că pot fi exercitate prin acțiuni în instanță. În 2022, Oregon a devenit primul stat american care a adoptat un drept constituțional la asistență medicală.[3][4][5]

  1. „Right to health - HRMI Rights Tracker”. rightstracker.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
  2. „Les poussées d'un droit à la santé”, Revue Projet (în franceză) (304), pp. 37–45, ISSN 0033-0884.
  3. „Measure 111 passes, giving Oregonians a constitutional right to access affordable health care”. opb (în engleză). Accesat în .
  4. Young, Katharine G., ed. (). The Future of Economic and Social Rights. Globalization and Human Rights. Cambridge: Cambridge University Press. doi:10.1017/9781108284653. ISBN 978-1-108-41813-3.
  5. Young, Katharine G. (). „The Comparative Fortunes of the Right to Health: Two Tales of Justiciability in Colombia and South Africa” (PDF). Harvard Human Rights Journal. 26 (1): 179–216.