Sari la conținut

Dominique Pire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dominique Pire

Dominique Pire ()
Date personale
Nume la naștereGeorges Charles Ghislain Clement Pire Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Dinant, Valonia, Belgia[5] Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Herent, Brabant (Belgia), Belgia[6][7][8][9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimetière de la Sarte[*][[Cimetière de la Sarte |​]][13] Modificați la Wikidata
Frați și suroriGuilielmus Piré[*][12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Belgia Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
luptător în rezistență[*]
preot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Catolică din Leuven
Universitatea Pontificală Sf. Toma d'Aquino[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Pace ()[10][11]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Oorlogskruis 1940-1945[*][[Oorlogskruis 1940-1945 |​]][12]  Modificați la Wikidata
Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Dominique Pire (născut Georges Pire; n. , Dinant, Valonia, Belgia – d. , Herent, Brabant (Belgia), Belgia) a fost un călugăr dominican, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1958.

Familia și studiile

[modificare | modificare sursă]

În 1914, la vârsta de patru ani, a trebuit să se refugieze cu familia sa în Franța, din cauza invaziei germane în Belgia. La vârsta de opt ani s-a întors cu familia în localitatea natală, unde au găsit gospodăria distrusă. Această experiență l-a marcat pe viață.[14]

În anul 1928 a intrat în mănăstirea din Huy a ordinului dominican. În paralel a continuat studiul filosofiei. După absolvirea acestui studiu a urmat facultatea de teologie la Universitatea Pontificală Sfântul Toma de Aquino (Angelicum) din Roma, din 1932 până în 1936. În 1934 a fost hirotonit preot.

În anul 1949 a înființat organizația Aide aux Personnes Déplacées („Ajutor pentru persoane refugiate“), cu scopul de a acorda sprijin material și moral oamenilor alungați din țările lor. În acest fel au primit sprijin peste 60.000 de persoane aflate în pribegie în Austria.

Din 1950 până în 1954 a deschis în Belgia patru cămine pentru refugiați vârstnici: la Huy (1950), Esneux (1951), Aartselaar (1953) și Braine-le-Comte (1954).[14]

  1. ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Dominique Pire” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  2. ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Dominique Pire” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  3. ^ a b „Dominique Pire” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  4. ^ a b various authors. Academia Regală a Belgiei, ed. „Georges Pire” (în franceză). orașul Bruxelles: Biographie nationale de Belgique[*]. Wikidata Q2728291. Accesat în . 
  5. ^ „ODIS”. ODIS[*]. Wikidata Q3956431. Accesat în . 
  6. ^ Biblioteca Națională a Germaniei; Staatsbibliothek zu Berlin; Biblioteca de Stat a Bavariei; Biblioteca Națională a Austriei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în . 
  7. ^ Andrew Bell. „Encyclopædia Britannica” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica, Inc. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q455. 
  8. ^ https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1958/pire/biographical/.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ „Find a Grave” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. 
  10. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1958/.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ a b „Dominique Pire”. ODIS[*]. Wikidata Q3956431. Accesat în . 
  13. ^ „Dominique Pire” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în . 
  14. ^ a b Nobel Peace Prize 1958 (în engleză), NobelPrize.org