Dmitri Blohințev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dmitri Blohințev
Date personale
Născut/ Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani) Modificați la Wikidata
Dubna, Rusia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevicii[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică teoretică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Moscova
Institutul de Fizică Lebedev[*]
Institute of Physics and Power Engineering[*]
Institutul Unificat de Cercetări Nucleare  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Moscova
MSU Faculty of Physics[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Leopoldină
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe a URSS[*]  Modificați la Wikidata
DoctoranziAleksandr Gurevich[*]
Q28354794[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Premiul de stat al URSS
Ordinul Lenin
Erou al Muncii Socialiste
Ordinul Revoluției din Octombrie[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Premiul Lenin
Q4335888[*]  Modificați la Wikidata

Dmitri Blohințev (n. /, Moscova, Imperiul Rus[1] – d. , Dubna, Rusia) a fost un fizician rus, membru corespondent al Academiei de Științe a URSS (1958) și al Academiei de științe din Ucraina (1939).[2]

Biografie [3][modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea din Moscova (1930). A predat acolo, fiind profesor din anul 1936 și șef al catedrei de fizică teoretică nucleară (ulterior cu sediul la Dubna, în incinta IUCN). În anii 1935 -1947 a lucrat de asemenea și la Institutul de fizică al Academiei de științe din URSS. Din anul 1947 este director al laboratorului de cercetări științifice din Obninsk, pe baza căruia a fost creat Institutul fizico-energetic. În anii 1950-1956 a fost directorul acestui laborator. În anii 1956-1965 a fost directorul Institutului unificat de cercetări nucleare de la Dubna, iar din 1965 - șef al laboratorului de fizică teoretică.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Lucrările sunt consacrate teoriei corpului solid, fizicii semiconductorilor, opticii, acusticii,mecanicii cuantice și electrodinamicii cuantice, fizicii nucleare, teoriei reactoarelor nucleare, teoriei cuantice a câmpurilor, fizicii particulelor elementare, filozofiei fizicii și a spațiu-timpului, metodologieii fizicii. A explicat fosforescența corpurilor solide pe baza teoriei cuantice, efectul de redresare a curentului electric la granița dintre doi semiconductori. În anul 1944 a construit teoria efectelor sonore în medii în mișcare și neomogene, obținând ecuațiile acusticii în forma cea mai generală. A realizat una dintre primele lucrări din optica neliniară și, în particular, a elaborat teoria efectului Stark în câmp alternativ intens, a cercetat fenomenele neliniare în acest caz. Un loc însemnat în activitatea lui Blohintsev îl ocupă cercetările din teoria și aspectele tehnice ale reacțiilor în lanț nucleare și a reactoarelor nucleare. A condus cu lucrările de proiectare, construcție și lansare a primei centrale nucleare de la Obninsk, care a intrat în funcțiune în anul 1954. A elaborat metode eficiente de calcul a reactoarelor cu neutroni lenți, intermediari și termici. În colaborare cu A.I. Leipunskii a realizat conducerea științifică a primului reactor din Europa cu neutroni rapizi cu purtător termic lichido-metalic. A lansat ideea și a condus construcția reactoarelor rapide IBR-1 (lansat 1960) și IBR-2 (lansat 1981). Din anul 1956 interesele științifice ale lui Blohințev se concentrează asupra fizicii particulelor elementare. Îl interesau structura particulelor elementare, limitele de aplicabilitate ale electrodinamicii cuantice, interacția particulelor de energii foarte înalte, teoria nelocală a câmpurilor, spațiul și timpul la scară microscopică. În anul 1938 a prezis "deplasarea Lamb" a nivelelor de energie și a liniilor spectrale. A sugerat ideea fluctuației densității a materiei nucleare (1957), despre spațiile stohastice cuantice, despre existența a câtorva viduri și a tranzițiilor spontane dintre acestea, a indicat asupra existenței așa numitei limite unitare, a elaborat teoria reținerii neutronilor ultrareci. Printre discipolii - studenți ai lui D.I. Blohințev, sau cercatători științifici la IUCN se află fizicienii români și moldoveni: Luca Mezincescu, Andrei Mihul, Valentin Manu, Constantin Gudima, Grigore Dohotaru, Ștefan Mașnic , ș.a. Blohințev este citat de fizicianul american John Archibald Wheeler.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Erou al Muncii socialiste (1956)
  • Premiul Lenin (1957)
  • Premiile de stat ale URSS (1952, 1971)
  • Ordinul Lenin (10.06.1945; 04.01.1954; 08.12.1951; 11.09.1956)
  • Ordinul Revoluției din Octombrie (17.09.1975)
  • Ordinul Steagul Roșu al Muncii (21.08.1953)
  • Ordinul „Chiril și Metodii”, gradul I (Bulgaria)
  • Medalia de Aur a Academiei de Științe din Republica Cehă
  • Cetățean de onoare al orașului Dubna [4]
  • A fost membru al câtorva academii de științe și societăți științifice
  • În anii 1966-1969 - președinte a Uniunii internaționale a fizicii pure și aplicate.

Despre[modificare | modificare sursă]

  • Personalități ale științei. Mic dicționar. București, 1977

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Блохинцев Дмитрий Иванович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ http://www.warheroes.ru/hero/hero.asp?Hero_id=13823
  3. ^ Iurie Hramov, Fiziki, Moscova, ed. Nauka, 1983,p34
  4. ^ Oameni din Dubna