Discuție:Rabie
Adăugare subiectAvertisment imagine[modificare sursă]
Următoarele imagini au fost șterse de la Commons sau au fost marcate spre ștergere. Vă rugăm se eliminați din articol legăturile la această imagine. Dacă doriți, puteți lua parte la discuția din Wikipedia commons. Mesaj generat automat de CommonsTicker.
- Avatar șters Image:Rabies_virus_longitudinal.jpg: [[Commons:Licensing|Copyright violation]];
-- CommonsTicker 20 mai 2008 01:52 (EEST)
conținut suplimentar[modificare sursă]
Conținut suplimentar de engleză Wikipedia. Tradus de Traducătorii Fara Frontiere. CC-BY-SA
| Rabies | |
 Câine afectat de rabie în stadiul paralitic | |
| Clasificare și resurse externe | |
|---|---|
| ICD-10 | A82 |
| DiseasesDB | 11148 |
| MedlinePlus | 001334 |
| eMedicine | med/1374 eerg/493 ped/1974 |
| MeSH ID | D011818 |
Modifică date / text  | |
Rabia este o boală infecțioasă virală ce duce la inflamație acută a creierului la oameni și animale cu sânge cald.[1] Printre primele simptome se pot număra febra și furnicături la locul expunerii inițiale.[1] Aceste simptome sunt urmate de unul sau mai multe dintre următoarele simptome: spasme, agitație extremă, frică de apă, paralizia părților corpului, stare de confuzie și pierderea conștienței.[1] După apariția simptomelor, rabia rezultă, aproape întotdeauna, în deces.[1] Perioada re timp de la contractarea bolii și apariția simptomelor este, de obicei, de la unal la trei luni. Areastă perioadă variază totuși de la mai puțin de o săptămână la peste un an.[1] Perioada de timp depinde de distanța pe care o are de parcurs virusul până la sistemul nervos central.[2]
Rabia se transmite oamenilor de la animale. Rabia se poate transmite prin zgârierea sau mușcătura de către un animal a altuia sau a oamenilor.[1] Saliva animalului infectat poate transmite rabia dacă aceasta vine în contact cu membranele mucoase ale altui animal sau om.[1] Majoritatea cazurilor de rabie la oameni sunt rezultatul mișcăturilor de câini.[1] Peste 99% din cazurile de rabie în țările în care câinii sunt purtători de rabie sunt cauzate de mușcături de câini.[3] În America, liliecii sunt cea mai răspândită cauză a rabiei și mai puțin de 5% din cazurile de rabie la oameni provin de la câini.[1][3] Rozătoarele sunt infectate cu rabie într-o proporție foarte mică.[3] Virusul rabic ajunge la creier urmând nervii periferici. Boala poate fi diagnosticată numai după apariția simptomelor.[1]
Controlul animalelor și programele de vaccinare au scăzut riscul cazurilor de rabie transmisă de câini în mai multe regiuni ale lumii.[1] Este recomandată imunizarea persoanelor cu risc înalt înainte de expunere. În grupa celor cu risc înalt se numără cei ce lucrează cu liliecii sau care petrec perioade lungi în părți ale lumii unde rabia este răspândită.[1] Pentru persoanele ce au fost expuse la rabie, vaccinul anti-rabic și uneori imunoglobulina rabică ajută la prevenirea bolii dacă se administrează tratamentul înainte de apariția simptomelor de rabie.[1] Se recomandă spălarea zonei expuse cu apă și săpun timp de 15 minute, providonă de iod sau detergent întrucât acestea pot distruge virusul pare să fie eficient și în prevenirea transmiterii rabiei.[1] Foarte puțini oameni au supraviețuit în urma infectării cu rabie și doar în urma unor tratamente extensive cunoscute sub denumirea de protocolul Milwaukee.[4]
Rabia cauzează circa 26.000 – 55.000 morți pe an în lume.[1][5] Peste 95% din aceste cazuri de mortalitate sunt în Asia și Africa.[1] Rabia există în peste 150 de țări și pe toate continentele cu excepția Antarcticii.[1] Peste 3 miliarde de oameni locuiesc în regiuni ale lumii în care există cazuri de rabie.[1] În cea mai mare parte a Europei și Australiei rabia se găsește doar la lilieci.[6] Multe popoare ale insulelor mici nu au nici un caz de rabie.[7]
Legături externe[modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r „Rabies Fact Sheet N°99”. World Health Organization. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Cotran RS; Kumar V; Fausto N (). Robbins and Cotran Pathologic Basis of Disease (ed. 7th). Elsevier/Saunders. p. 1375. ISBN 0-7216-0187-1.
- ^ a b c Tintinalli, Judith E. (). Emergency Medicine: A Comprehensive Study Guide (Emergency Medicine (Tintinalli)). McGraw-Hill. pp. Chapter 152. ISBN 0-07-148480-9.
- ^ Hemachudha T, Ugolini G, Wacharapluesadee S, Sungkarat W, Shuangshoti S, Laothamatas J (mai 2013). „Human rabies: neuropathogenesis, diagnosis, and management”. Lancet neurology. 12 (5): 498–513. doi:10.1016/s1474-4422(13)70038-3. PMID 23602163.
- ^ Lozano R, Naghavi M, Foreman K, Lim S, Shibuya K, Aboyans V, Abraham J, Adair T, Aggarwal R; et al. (). „Global and regional mortality from 235 causes of death for 20 age groups in 1990 and 2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010”. Lancet. 380 (9859): 2095–128. doi:10.1016/S0140-6736(12)61728-0. PMID 23245604.
- ^ „Presence / absence of rabies in 2007”. World Health Organization. . Accesat în .
- ^ „Rabies-Free Countries and Political Units”. CDC. Accesat în .
