Discuție:Hanuka

Desigur multi oameni in zilele noastre se intereseaza de originea Craciunului. Nu trebuie sa ascundem faptul ca de fapt acest mare sarbatoare a crestinismului, nu are nici olegatura cu credinta crestina. Iata doar doua dovezi semnificative: 1-in luna Decembrie si in Israel e destul de frig, oile sunt aduse la adapostur- ile de iarna.Deci ciobanii nu dormeau linga turmele de oi in aer liber. 2-in acest timp inca oile n-au fatat, deci n-au fost miei (v. cadoul ciobanilor). Daca luam in considerare aceste adevaruri, este clar ca Hristos n-avea cum sa se nasca in Decembrie. Dar acum se pune intrebarea: ce anume sarbatorim pe 24. Decembrie? Ca sa putem raspunde, trebuie sa rasfoim cartile de istorie si gasim in Ierusalim o intimplare groaznica cu peste 300 de ani i.e.n. Marele rege Antiochus Epifanes distrugind Ierusalimul intra in Biserica exact pe 24 Decembrie introducind statuia lui Zeus, jertfindu-i porci dupa religia greaca si obligandu-i pe evrei la idolatrie. Abia mult mai tirziu cum se poate citi si in articol Biserica va fi curatata si re- sfintita de Macabei.Acest eveniment e sarbatorit in fiecare an sub nume de Hanucha. Ca amintire de eliberarea adusa de Dumnezeu, prin lupta Macabeilor. Deci de fap Craciunul e complet potrivnic ideologiei crestine, insa Crestinismul ar putea adopta sarbatoarea Iudaismului privind ca o peviziune a mintuirii, adusa de Hristos, fara a sarbatori nasterea Domnului, deoare ce acest eveniment in sine este ascuns de omenire.

Nagy Emil

Calendarul bisericesc nu prea ține cont de anotimpuri, e și normal, pentru că în Biblie toate s-au petrecut în 2 anotimpuri, cum e în Israel, pe când aici sunt 4. Tot așa, Anul nou, colindele (cu tot cu plugușor, sorcovă etc.) se sărbătoreau la 1 martie, dar de când anul nou a fost adus la 1 ianuarie aceste obiceiuri s-au mutat iarna. Și, întâmplător au fost corelate cu sărbătoarea Nașterii Domnului. Așa au apărut, în evul mediu, colindele creștine, create în mediul bisericesc. --Alex:D|^Mesaje 25 decembrie 2007 00:43 (EET)

Alex, depinde de la ce capăt pornești cu presupunerile. Dacă presupui că Dumnezeu a propus niște date și credincioșii au urmat indicațiile, atunci ai dreptate: atunci când calendarul laic a migrat, indicațiile Domnului au migrat prin anotimpuri. Dar dacă presupui că religia s-a mulat pe obiceiurile oamenilor, atunci ajungi la concluzia opusă: dat fiind că iarna nu era mare lucru de făcut într-o societate agrară, s-au format obiceiuri păgâne care duceau la sărbători celebrate în timpul iernii; numai erorile tehnice și inerent umane ale calendarului iulian au dus la migrarea acestor obiceiuri spre primăvară, chestiune care a fost corectată odată cu introducerea calendarului gregorian -- cu alte cuvinte, conform acestei teorii, migrarea spre primăvară a obiceiurilor tradițional hibernale a fost eroarea, nu revenirea lor la anotimpul tradițional. Pe de altă parte, nu știu de o migrare atât de drastică a calendarului (fie laic sau bisericesc), din martie până în ianuarie, drept care s-ar putea să am eu o înțelegere defectuoasă a șirului de evenimente -- însă sincer sunt curios să aflu mai multe. --Gutza _D^D+ 25 decembrie 2007 01:06 (EET)

Uită-te un pic și la Colindă, am scris acolo ceva... Toate ritualurile acestea agricole se făceau la începutul anului nou vechi (primăvara). Abia mai târziu au fost strămutate, dimpreună cu Anul Nou, la 1 ianuarie. --Alex:D|^Mesaje 25 decembrie 2007 02:49 (EET)

Alex, tocmai în Israel sunt patru anotimpuri, și patru capete ale anului. Primăvara începe cu Anul Nou al Înmuguririi Pomilor, vara cu Anul Nou Ecleziastic și Sărbătorile Pascale după prima lună nouă, sfârșitul verii cu Marile Sărbători de Toamnă (și Recoltele), iarna cu Capul Lunii Kislev și Sărbătoarea Înnoirii pe 25. Anul nou Bisericesc începe în luna Septembrie când conform tradiției europene este prima zi de toamnă, iar în calendarul ortodox grec este Tăierea Capului lui Ioan Botezătorul și nu se oficiază căsătorii. Deci atât calendarul bisericesc cât și calendarul ecleziastic țin seama de anotimpuri. --FlorinCB (discuție) 27 decembrie 2011 00:55 (EET)

Pe 19 August 217 î.Hr. conform calendarului Iulian, și pe 12 Elul 3544 în calendarul biblic (ecleziastic), Ptolemeu IV a fost învingător în bătălia de la Rafia împotriva lui Antioh cel Mare Seleucidul. Astfel în 217 î.Hr. proaspătul rege a fost respins miraculos la Templul din Ierusalim după ce marele preot nu ia conferit dreptul să intre în Sfânta Sfintelor. Trebuie menționat că acesta este același Loc Sfânt care mai târziu a fost pângărit și rededicat la interval de exact un an, și același Loc Sfânt unde în primul secol s-a rupt perdeaua la ieșirea Sfântului Duh în momentul străpungerii lui Mesia în coastă, de soldatul roman, când la trecerea lui au înviat sfinții morți din vechime care erau înmormântați lângă Ierusalim. Acest rege Antioh cel Mare a avut multe decepții cu poporul iudeu, așa cum scrie în cărțile istorice, printre care o gafă a fost la recensământul care la început fără a avea suficientă hârtie ca să termine recensământul și s-a făcut de râs împreună cu recenzorii. Această înfrângere a dat naștere la o sărbătoare care purta numele Mântuitorului și avea loc cam cu o lună înaintea intrării în sărbătorile de toamnă.

Apoi cam în anul 174 î.Hr., Antioh IV Epifanul din dinastia Seleucizilor care a cucerit Egiptul pe care la guvernat în calitate de regent al nepotului său, Ptolemeu VI, ca să păcălească Imperiul Roman, a persecutat pe toți iudeii pe care ia obligat ca să mănânce carne de porc și a jertfit o scroafă pângărind Altarul curții interioare a Templului din Ierusalim. Iuda Maccabeanul a făcut o revoltă și a înfrânt elenismul păgân pe 25 Kișlev în calendarul biblic, cam în anul 175 î.Hr. Astfel s-a celebrat imaginea Sărbătorii Corturilor de 8 zile care a fost pierdută în acel an din cauza pângăririi Altarului. Minunea care ia determinat pe preoți să oficializeze sărbătoarea a fost arderea uleiului din candelele Menorei care era din cauza împrejurărilor doar pentru o singură zi pe perioada a opt zile care încep în ajunul datei de 24 ale primei luni de iarnă.

În anul 12 î.Hr. conform "Res Gestae Divi Augusti", împăratul Augustus Caesar își consemnă că la pus pe guvernatorul Publius Sulpicius Quirinius (Kyrenios ori Cyrenius) ca consul în Siria ca să-l ajute pe fiul împăratului, iar conform istoricului roman Tacitus a fost trimis în anul 1 î.Hr. împreună cu fiul său Caius Caesar ca să administreze Siria.

Corelarea datei nașterii Domnului spre o sărbătoare mai veche de șapte zile are anumite argumente biblice și încă mai este urmărită în zilele noastre. Important este că sărbătoarea rededicării Hanuca (sau Hanuka)este menționată în evanghelia după Ioan când Iisus este suprins de iudei la Templu și este forțat să răspundă la întrebarea dacă este ori nu Mesia (Ioan 9:1-7).

Un prilej bun pentru efectuarea recensământului conform cărților Deuteronomul 16:16, și Leviticul cap. 22 și Numeri cap. 29, ș.a. - era la sărbătoarea originală de șapte zile când - fiecare din copii lui Israel trebuia să se urce la Ierusalim pentru Sărbătoarea Corturilor (Sucot), care începe în luna biblică a VII-a, adică în perioada de toamnă a anului (e tot una sărbătoarea recoltelor), ocazie cu care se construiau colibe din crengi verzi (de finic, salcie, mirt), pentru cei care veneau în perelinaj.

Această sărbătoare a fost un prilej cu ocazia căreia întreg poporul călătorea și putea trece prin orașul natal pentru recensământ. Cuvântul ebraic "suca" (colibă, colnă, cort) este același care corespunde cuvântului grecesc "phatne" care poate fi tradus cu iezle, ori staul.

Astfel unii cercetători susțin că Iisus s-a născut toamna și Ioan primăvara, totuși potrivită pentru perelinaj, unde Iosif și Maria au poposit după recensământ, alții susțin invers din cauza că Iosif și Maria au continuat în familie obiceiul să se urce, conform evangheliilor, an de an la Ierusalim, cu ocazia sărbătorilor pascale. --FlorinCB (discuție) 15 decembrie 2011 01:10 (EET)