Sari la conținut

Dimităr Ganev

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Dimitar Ganev)
Dimităr Ganev
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gradeț, Kotel, Sliven, Bulgaria Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Sofia, Republica Populară Bulgaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
sindicalist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară
limba română Modificați la Wikidata
Prezidium na Narodnoto săbranie na Narodna republika Bălgaria Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Secretar în Dobrujanska revoluționna organizația Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
Deputat în Adunarea Națională a Bulgariei Modificați la Wikidata
Legislatură

PremiiGheroi na soțialisticeskia trud[*][[Gheroi na soțialisticeskia trud (title of honour in communist Bulgaria)|​]] ()
Partid politicPCR (până la )
БКП  Modificați la Wikidata
Membru al C.C. al P.C.R.

Dimităr Ganev Vărbanov (în bulgară Димитър Ганев Върбанов; n. , Gradeț, Kotel, Sliven, Bulgaria – d. , Sofia, Republica Populară Bulgaria) a fost un politician comunist român și bulgar, fost președinte al Prezidului Adunării Naționale a R.P. Bulgare.

Ganev s-a născut în Gradeț, Sliven, pe 9 noiembrie 1898. S-a înscris în Partidul Comunist Bulgar în 1921. În 1923 a participat la Revolta din Septembrie, motiv pentru care și-a pierdut locul de muncă.

În 1929 a fost trimis în Cadrilaterul românesc și a devenit secretarul Dobrujanska revoluționna organizația, respectiv membru al Partidului Comunist din România. În 1934 a fost ales în Comitetul Central al Partidului Comunist din România, dar a fost arestat de autoritățile române în 1935 și condamnat la 10 ani de închisoare.[2] A fost eliberat după tratatul de la Craiova din 1940, întorcându-se în Bulgaria.

Dupa ce comuniștii au preluat puterea în Bulgaria, a deținut mai multe funcții importante în stat, cum ar fi ambasador al Bulgariei în România (1947–1948), ministru al comerțului exterior în guvernele lui Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov și Vălko Cervenkov (1948–1952), ambasador în Cehoslovacia (1952–1954). La 1 septembrie 1958 a fost ales președinte al Prezidului Adunării Naționale a R.P. Bulgare, care era cea mai înaltă funcție în stat. A deținut această funcție până la decesul său din 20 aprilie 1964.