Dieu et mon droit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Motto-ul apare pe banda de sub scut, pe versiunea stemei regale a Regatului Unit, folosită în afara Scoției.

„Dieu et mon droit” (Pronunție în franceză: /djø e mɔ̃ dʁwa/), înseamnă „Dumnezeu și dreptul meu”,[1][2] este deviza monarhiei britanice[2] de pe vremea lui Henric al V-lea al Angliei (domnia lui 1413-1422), în afara Scoției. Apare pe o bandă sub scutul stemei Regatului Unit.[1] Se spune că deviza a fost folosit pentru prima dată de Richard I (1157–1199) ca un strigăt de luptă și se presupune a fi o referire la strămoșii lui francezi (într-adevăr vorbea franceză și occitană, dar știa doar engleză de bază) și conceptul dreptului divin al Monarhului de a guverna.[3] Acesta a fost adoptat ca motto regal al Angliei de către regele Henric V (1386–1422)[2][3][4] cu sintagma „și dreptul meu” referindu-se la revendicarea sa prin descendență la coroana franceză.[4]

Acest motto face referire la dreptul divin al regilor, și a fost folosit ca expresie. În franceza de azi, expresia „Mon droit divin” ar respecta sensul inițial și ar fi mai puțin confuză.

Limba[modificare | modificare sursă]

Deviza este franceză pentru „Dumnezeu și dreptul meu”,[2] ceea ce înseamnă că regele este „Rex Angliae Dei gratia”:[5][6][7][8][9] Regele Angliei prin grația lui Dumnezeu. Este folosit pentru a presupune că monarhul unei națiuni are un drept (divin) dat de Dumnezeu de a guverna.[2]

Pentru ca stema regală a Regatului Angliei să aibă un motto în limba franceză, mai degrabă decât în engleză, nu a fost neobișnuit, dat fiind faptul că limba franceză normandă a fost limba principală a Curții Regale engleze și a clasei conducătoare după domnia lui Wilhelm Cuceritorul și mai târziu Plantagenet. O altă frază franceză veche mai există. Motto-ul Ordinului Jartierei, Honi soit qui mal y pense („Rușine aceluia care de rău gândește”), apare pe o reprezentare a unei jartiere în spatele scutului. Ortografia franceză modernă a modificat-o din honi în honni, dar deviza nu a fost actualizată.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Coats of arms”. The Official Website of the British Monarchy. Accesat în . 
  2. ^ a b c d e Morana, Martin (septembrie 2011). Bejn kliem u storja: glossarju enċiklopediku dwar tradizzjonijiet – toponimi – termini storiċi Maltin (în Maltese). Malta: Best Print. p. 59. ISBN 978-99957-0-137-6. OCLC 908059040. Arhivat din original la . 
  3. ^ a b Dieu Et Mon Droit on British Coins Accessed 23 December 2008
  4. ^ a b Juliet Barker (). Agincourt: The King, the Campaign, the Battle. Little, Brown Book Group. p. 24. ISBN 978-0-7481-2219-6. 
  5. ^ Ted Ellsworth, Yank: Memoir of a World War II Soldier (1941–1945), Da Capo Press, 2009, p. 29.
  6. ^ Tony Freer Minshull, The Foley Family Volume One, Lulu.com, 2007, p. 114.
  7. ^ The Journal of the British Archaeological Association, vol. 17, British Archaeological Association, 1861 p. 33.
  8. ^ Henry Shaw, Dress and decoration of the Middle Ages, First Glance Books, 1998, p. 92.
  9. ^ Dresses and Decorations of the Middle Ages, vol. 1, William Pickering, 1843, section 2.