Democrația ateniană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Democrația ateniană a evoluat în decursul secolului al V-lea î.Hr. în unele orașe grecești (polisuri), printre care Atena și teritoriile învecinate din regiunea Attica. Atena este una dintre primele democrații cunoscute. Și alte orașe grecești au stabilit regimuri democrate, urmând modelul atenian.

Era un sistem de democrație directă, în care cetățenii participanți votau direct legile și deciziile executive. Participarea nu era pentru toți rezidenții; pentru a avea drept de vot cetățeanul trebuia să fie adult și de sex masculin. Astfel numărul celor care îndeplineau aceste condiții varia între 30.000 și 50.000 din populația totală de aproximativ 250-300.000.[1]

Uneori, opinia publică a votanților era influențată de satira politică a poeților în teatre.[2]

Solon (594 î.Hr.), Clistene (508- 507 î.Hr.) și Ephialtes (462 î.Hr.) au contribuit la dezvoltarea democrației ateniene.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Secolul al V-lea î.Hr.[modificare | modificare sursă]

În Atena lui Pericle, la jumătatea secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări. [1] Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil. [2] Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune proiecte de legi și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice[3]; votul fiind considerat „una dintre cele mai sfinte surse ale autorității.” [4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Thorley, J., Athenian Democracy, Routledge, 2005, p. 74.
  2. ^ Henderson, J. (1993) Comic Hero versus Political Elite pp. 307–19 in Sommerstein, A.H.; S. Halliwell, J. Henderson, B. Zimmerman, ed (1993). Tragedy, Comedy and the Polis. Bari: Levante Editori 

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ G. Glotz. - La cité grecque, La Renaissance du livre, 1928; G. Glotz, Cetatea greacă, ed. Meridiane, București, 1992, p. 157
  2. ^ Fustel de Coulanges – La cité antique, Librairie Hachette, Paris, 1908; trad. rom. Fustel de Coulanges, Cetatea antică, Studiu asupra cultului, dreptului și instituțiilor Greciei și Romei, 2 vols., ed. Meridiane, București, 1984, vol. II, Cap. IX: "Regulile guvernării democratice; exemplul democrației ateniene", p. 190.
  3. ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 191.
  4. ^ Fustel de Coulanges, op. cit., p. 190.


Legături externe[modificare | modificare sursă]