Dany Carrel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Dany Carrel
Dany Carrel.jpg
Date personale
Nume la naștereYvonne Suzanne Chazelles du Chaxel[1][2] Modificați la Wikidata
Născută (88 de ani)[3][1] Modificați la Wikidata
Da Nang, Vietnam[1][2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de film
actriță de teatru[*]
actriță de televiziune[*] Modificați la Wikidata
Prezență online

Dany Carrel (pe numele adevărat Yvonne Suzanne Chazelles du Chaxel; n. ,[3][1] Da Nang, Vietnam[1][2]) este o actriță și cântăreață franceză.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La fel ca sora ei mai mică cu un an Alice, Dany, s-a născut în Indochina Franceză în urma relației de dragoste a lui Chazelles du Chaxel, director vamal și al unei vietnameze pe nume Kam.

La vârsta de patru ani, tatăl ei moare, este trimisă de mama sa vitregă la orfelinatul Saint-Joseph din Voisins, Louveciennes, deținut de Filles de la charité de Saint-Vincent-de-Paul unde a stat până la vârsta de 13 ani. După ce a locuit scurt timp în Marsilia, unde a urmat colegiul Anatole-France împreună cu sora ei, cu care a stat timp de câteva luni, s-a întors cu mama vitregă la Paris și a urmat liceul Edgar-Quinet. Hotărâtă să devină actriță după ce a văzut, la teatrul Comédie-Française, o adaptare a romanului Ami Fritz a scriitorului Erckmann-Chatrian din Lorena și încurajată de Abbe Bel, preotul de la orfelinat, mai mult decât de mama vitregă, a luat lecții la seral cu doamna Bauer-Thérond, inclusiv Roger Carel și Roger Hanin, în timp ce lucra ca secretară pentru a-și finanța lecțiile. După figurație, începe cu roluri în teatrul clasic, jucând ingenue (Școala nevestelor de Molière, La Double Inconstance de Marivaux). În timpul unei audiții la teatrul din Potinière este remarcată de cineastul Henri Decoin.

Numele său de scenă a fost sugerat de Henri Decoin care a angajat-o pentru filmul său Dortoir des grandes, pentru că a considerat prea lung numele „Chazelles du Chaxel” pe un afiș de film. Dintr-un manuscris despre viața doctorului Alexis Carrel, care era pe biroul său, el a propus numele de Carrel. Iar actrița a completat prenumele de „Dany” și nu a permis niciun diminutiv precum „Vovonne” sau „Vonette” pe care le primise în copilărie și pe care le ura.

S-a orientat apoi mai mult spre cinema, apare în Porte des Lilas în 1957, dar continuă totuși să joace în teatru, prin Gala Karsenty-Herbert. A realizat multe filme până la sfârșitul anilor 1960, care i-au acordat roluri importante sau roluri secundare (de susținere): Pot-Bouille, Quai du Point-du-Jour, Du grabuge chez les veuves, Piège pour Cendrillon, Pașa,La Prisonnière și Clérambard. Astfel va fi partenera unor actori la fel de celebri precum Gérard Philipe, Danielle Darrieux, Jean Gabin, Jean Marais sau Philippe Noiret. De la începutul anilor 1970, participă mult mai rar în activitatea cinematografică și mai mult prezentă în televiziune și teatru.[4]

În 1991, a publicat un roman autobiografic L’Annamite a cărui adaptare pentru televiziune a fost făcută de Thierry Chabert în 1994 - în care joacă ea însăși. Vorbește despre copilăria ei și despre suferința ei că nu o cunoaște pe mama „adevărată”, tatăl ei fiind mort de când avea patru ani. Publicarea acestei autobiografii va oferi o oportunitate pentru Jean-Pierre Foucault,[5] în cadrul spectacolului său Sacrée Soirée, de a face contact între mama și fiica sa, pentru prima dată[4].

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e http://www.lesgensducinema.com/affiche_acteur.php?mots=Dany+Carrel&nom_acteur=CARREL%20Dany&ident=27023&debut=0&record=0&from=ok, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c http://encinematheque.fr/oeil/Y028/index.php, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b „Dany Carrel”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ a b fr „La fille de l'Anamite…”. Accesat în . .
  5. ^ fr Souvenirs, souvenirs. L'animateur dit que cela fait partie de ses meilleurs souvenirs.
  6. ^ fr L'actrice évoque ce film lors d'une interview donnée à François Chalais en 1960 au cours du festival de Cannes. Blessé par son partenaire, elle laisse son rôle à Magali Vendeuil. Dany Carrel à Cannes, sur ina.fr.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Iancu, Napoleon Toma. DICȚIONARUL ACTORILOR DE FILM. București 1977,: Editura Științifică și Enciclopedică. p. 73. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]