Dan Coman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dan Coman (n. 27 iulie 1975, în Gersa, județul Bistrița-Năsăud) este un scriitor român contemporan.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut și a copilărit în localitatea Gersa din județul Bistrița-Năsăud. A debutat în revista „Minerva” în 1993. Studii de filosofie la Cluj (absolvite în 1999). Prezent în volumul colectiv Camera (Euphorion, Sibiu, 1995), alături de poeții Marin Mălaicu-Hondrari și Florin Partene.

A publicat poezie în majoritatea revistelor literare importante din România. Pentru prima sa carte, Anul cârtiței galbene, a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2007, a susținut o lectură din poemele sale, traduse în limba franceză de Linda Maria Baros, la Paris, iar în 2009 a participat la un atelier de poezie și traduceri în Suedia (Insula Gotland).

În 2010 beneficiază de o bursă pentru literatură acordată de Akademie Schloss Solitude (juror Mircea Cărtărescu). Este coautorul antologiei Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Editura Compania, 2011).

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • anul cârtiței galbene (Timpul, 2003; Vinea, 2004)
  • ghinga (Vinea, 2005)
  • d great coman (antologie, Vinea, 2007)[1]
  • dicționarul mara (Cartier, 2009)
  • Irezistibil (proză, Cartea Românească, 2010) [2][3]
  • Compania poeților tineri în 100 de titluri, alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Compania, 2011)
  • Parohia (proză, Cartea Românească, 2012)
  • ERG (antologie, Charmides, 2012)
  • Căsnicie (proză, 2015)

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

„O investiție sigură, cum s-ar zice: «anul cîrtiței galbene» marchează o turnantă majoră a liricii românești de ultimă oră, comparabilă întrucîtva cu un alt debut antologic de acum 24 de ani, «Cartea de iarnă» a lui Ion Mureșan. Altminteri, critica nu a ezitat să-l situeze în descendența poetului clujean, fără a-i pune la îndoială izbitoarea-i originalitate. Ceea ce copleșește în poezia lui Dan Coman este forța sa vizionară. Temperament vulcanic, versurile sale țîșnesc ca din gură de profet, revărsîndu-se - lavă fierbinte - în imagini flamboaiante: «suspendat între pămînt și negrul pămîntului / acolo unde o femeie înaltă lovește atît de tare aerul cu genunchii / încît de fiecare dată cînd trag aer în piept / parcă aș trage un alt bărbat peste mine». O dată cu «anul cîrtiței galbene», deceniul Dan Coman a și început.” (Em. Galaicu-Păun)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ D Great Coman, 13 iunie 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  2. ^ Moartea unui poet, 7 decembrie 2010, Adevărul, accesat la 4 aprilie 2013
  3. ^ Cafea și dragoste @ Dan Coman, 4 februarie 2011, Revista Echinox, accesat la 23 ianuarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]