Dalila Di Lazzaro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dalila Di Lazzaro

Actrița în 1975
Date personale
Născută (71 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Udine, Friuli-Veneția Giulia, Italia Modificați la Wikidata
CetățenieItalia Italia
Ocupațieactriță de film
scriitoare
model
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1971 – 1992
DebutSe rezolvă... amigo
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dalila Di Lazzaro (n. , Udine, Friuli-Veneția Giulia, Italia) este o actriță de film, ex-model și scriitoare italiană. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără Se rezolvă... amigo, Trei oameni periculoși și Oh, Serafina!.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A început cariera în showuri foarte devreme, pentru a-și întreține fiul, Christian, care s-a născut pe 5 aprilie 1969, când ea avea doar 16 ani. Inițial model, ulterior a devenit și stilistă. În 1986 a fost prezentatoare pentru „Octilia”, picături oftalmice în publicitatea „Când ochii vorbesc” [3].

În 1972 a debutat în film jucând în westernul italian Se rezolvă... amigo, de Maurizio Lucidi sub pseudonimul de Dalila Di Lamar. Au urmat numeroase filme cu roluri minore, până în 1974, când a jucat în filmul Il mostro è in tavola... barone Frankenstein (1973), de Paul Morrissey, fiind dorită insistent pentru filmele lor de producătorii Andy Warhol și Carlo Ponti.

După ce a fost definitiv lansată de Alberto Lattuada în rolul principal din filmul, Oh, Serafina! (1976), tot datorită frumuseții sale, Di Lazzaro va fi aleasă și angajată ulterior, în esență pentru rolul de femme fatale, jucând în mai mult de treizeci de filme și mai multe drame de televiziune, devenind astfel o protagonistă a cinematografiei italiene a anilor 1970, 1980 și 1990. A realizat de asemenea, filme în Franța, Elveția și Marea Britanie.

În 1991, fiul ei Christian a decedat la vârsta de 22 de ani, victima unui accident de mașină, o tragedie care o afectează foarte tare[4]. În anii următori va fi, de asemenea expusă unei dureri cronice, în urma unui accident de motocicletă care i-a provocat fracturarea vertebrei atlas, imobilizând-o la pat timp îndelungat. Aceasta va avea ca rezultat o lungă pauză în cariera ei de actorie.

În 2006 a publicat prima sa carte autobiografică intitulată Il mio cielo, urmată de L'angelo della mia vita. Piccoli miracoli intorno a me (2008), dedicate fiului său Christian. A urmat cel de-al doilea roman autobiografic, intitulat Toccami il cuore. Amori, sentimenti e passioni della mia vita (2009). Au urmat câteva romane dedicate fiului său ori descriind condiția femeii într-o societate plină de violențe.

Din nou pe platoul de filmare, participă la filmul L'ultima ruota del carro (2013), regizat de Giovanni Veronesi și în serialul fictiv Rodolfo Valentino - La leggenda (2014), regizat de Alessio Inturri și 1992 (2015), în regia lui Giuseppe Gagliardi.

Di Lazzaro locuiește acum pe Coasta de Azur și în Milano.

Filmografie selectivă[modificare | modificare sursă]

Cinema[modificare | modificare sursă]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Dalila Di Lazzaro”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Dalila Di Lazzaro, Discogs, accesat în  
  3. ^ it Domenica Live, Dalila Di Lazzaro: "Sogno ancora un figlio da single", , accesat în  
  4. ^ it „Di Lazzaro: "Voglio la verità sulla morte di mio figlio"”, la Repubblica, , accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 597, ISBN 973-669-148-9 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dalila Di Lazzaro
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dalila_Di_Lazzaro&oldid=15799848