Sari la conținut

Cromit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cromit
Date generale
Formula chimicăCr2O4
Sistem de cristalizarecompact sau granular; rar octaedral
Culoaremaro închis-negru
Urmamaro
Duritate5,5
Masa specifică5,12
Spărturaconcoidală
Propriețăți optice
Alte caracteristici
Magnetismslab magnetic

Cromitul este un mineral de crom și fier, reprezentând, la nivel industrial, minereul principal din care se extrage cromul. Primele mine din care a fost scos în cantități masive cromit au apărut în secolul al XIX-lea. [1]

Caracteristici chimice și fizice

[modificare | modificare sursă]

Compoziția cromitului este Cr2O4, are un sistem cristalin în general compact sau granular, dar apar, rar și cristale octaedrice, având o duritate de 5,5 pe scara Mohs și o densitate de 5,12g/cm3.[2]Cromitul conține 42,46% crom, 24,95% fier și 28,59% oxigen.[3]

Cromitul a fost descoperit prima oară în anul 1845 în Bastide de la Carrade, Gassin, Var, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța.[4]

Cromitul este întâlnit mai ales în Africa de Sud, principalul producător de cromit, și în Kazakhstan.

Dat fiind că este dur, dens și rezistent la eroziune, se acumulează în sedimente ca depuneri aluvionare. Punctul de topire este 1900 °C. În aliaj cu nichelul, cromul este folosit la întărirea oțelului; în aliaj cu fierul se folosește la producerea oțelului inoxidabil și la cromare.