Constituția Finlandei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Constituția Finlandei a intrat în vigoare la 1 martie 2000. Ea reiterează cel mai important principiu al vechiului Act Constituțional: în Finlanda puterea suverană aparține poporului[1]. Ea are la bază patru acte constituționale mai vechi[2]: Actul Constitutional al Finlandei[3] 1919), Actul Parlamentar[3] (1928) și două Acte ale Responsabilității Ministeriale[3] (1922) ce vizează dreptul Parlamentului de a inspecta activitatea membrilor Consiliului de Stat, Cancelarului Justiței și a funcționarilor parlamentari.

Constituția este structurată în 131 de secțiuni, grupate în 13 capitole 1.Prevederi fundamentale; 2.Drepturi fundamentale; 3.Parlamentul și membrii Parlamentului; 4.Funcțiile Parlamentului; 5.Președintele Republicii și Guvernul 6.Legislație; 7.Finanțe de stat; 8.Relații internaționale; 9.Administrarea justiției 10.Supravegherea legalității; 11.Administrație și autonomie; 12.Apărare națională 13.Dispoziții finale.

Necesitatea revizuirii constituției a fost explicată prin faptul că în majoritatea țărilor europene prevederile constituționale sunt cuprinse de un singur act, pe când Finlanda avea patru[4] ceea ce îngreuna procesul de înțelegere unitară și clară a prevederilor. De aceea , în 1999 [Parlamentul] a aprobat revizurea Constituției, proces ce viza unificarea și sintetizarea prevederilor constituționale fără a altera însă în vreun fel principiile de bază.

Note[modificare | modificare sursă]