Constantin Codrescu

Date personale
Constantin Codrescu

Născut	5 septembrie 1931^[4]^[5] Huși, Vaslui, România
Decedat	13 noiembrie 2022 (91 de ani)^[6] București, România
Căsătorit cu	Marga Barbu Valeria Gagealov
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[] actor de film actor de televiziune[] actor de radio[*]
Limbi vorbite	limba română
Alte premii
Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler[] (2022)^[1] Premiul Senatului UNITER pentru intreaga activitate – actor[] (1998)^[2]^[3]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Constantin Codrescu (n. 5 septembrie 1931, Huși – d. 13 noiembrie 2022, București^[7]) a fost un actor român de teatru și televiziune. Dintre rolurile memorabile pot fi amintite cel din filmul La moara cu noroc și cel al lui Hamlet, din capodopera lui Shakespeare, jucată în versiune radiofonică la Radio România.^[8]^{:p. 200}

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Între 1976 - 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș. Constantin Codrescu a fost cetățean de onoare al acestui municipiu.

Școli, cursuri: 1951 - Institutul de teatru și film, București.

Importantă activitate teatrală și multiple apariții la televiziune cu precădere până în 1989. Colaborator permanent al redacției Teatru la Radio România, timp de 45 de ani. Translează de pe scenă în film un patetism cu note emfatice ce pune în vedetă personajele de plan doi pe care le interpretează. Un rol principal de referință: GHIȚĂ, din "La moara cu noroc" (după nuvela omonimă a lui Ioan Slavici), film regizat de Victor Iliu.

1976 - 1989 Activitate didactică universitară la Institutul de Teatru din Târgu Mureș unde a participat la înființarea secției române, apoi director al Teatrului Maria Filotti din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe (județul Covasna), unde de asemenea s-a dovedit a fi fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice, iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. În ambele poziții colaborează îndeaproape cu Vlad Rădescu, prietenie profesională care a debutat la Târgu Mureș în 1978 cu spectacolul de teatru "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash și a continuat cu rolurile Piotr (C. Codrescu) și Alioșa Karamazov (V. Rădescu) din "Frații Karamazov" după F.M. Dostoievski, premieră regizată în 1980 de chiar maestrul Constantin Codrescu .
A mai montat ca regizor multe spectacole în teatrele din țară (după plecarea de la Teatrul Mic din 1976, în timpul directoratului lui Dinu Săraru), evitând astfel scenele bucureștene.
În 2008, ca actor de teatru, colaborează cu Teatrul G. Ciprian din Buzău, unde interpretează rolul principal din "Inimă de boxer", alături de mult mai tânărul Dan Bordeianu, spectacol în regia lui Mihai Manolescu.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[9]

A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

La 25 martie 2013, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Galei Premiilor Gopo, i-a fost decernat Premiul pentru întreaga activitate.

În 2022 a fost distins cu Ordinul național „Steaua României”, în grad de Cavaler, acordat de Președintele României la propunerea Ministerului Culturii.^[10]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Nepoții gornistului (1953)
Răsare soarele (1954) ca Ilies
La „Moara cu noroc” (1957) - Ghiță
Mîndrie (1961)
Puștiul (1962)
Partea ta de vină... (1963)
Străinul (1964)
De-aș fi... Harap Alb (1965)
Răscoala (1966)
Zodia Fecioarei (1967)
Subteranul (1967)
Mihai Viteazul (1971)
Haiducii lui Șaptecai (1971)
Zestrea domniței Ralu (1971)
Săptămîna nebunilor (1971)
De bună voie și nesilit de nimeni (1973)
Evadarea (1975)
Mastodontul (1975)
Cercul magic (1975)
Bunicul și doi delincvenți minori (1976)
Trei zile și trei nopți (1976)
Roșcovanul (1976)
Războiul independenței (Serial TV) (1977)
Pentru patrie (1978)
Vlad Țepeș (1979)
Speranța (1979)
Lumini și umbre (1979)
Bietul Ioanide (1980)
La răscrucea marilor furtuni (1980)
Capcana mercenarilor (1981)
Trandafirul galben (1982)
Sezonul pescărușilor (1984)
Masca de argint (1985)
Bătălia din umbră (1985)
Colierul de turcoaze (1986)
Un oaspete la cină (1986)
Pistruiatul (Evadatul) (1986)
Pădurea de fagi (1987)
Totul se plătește (1987)
Martori dispăruți (1988)
Lacrima cerului (1989)
Enigmele se explică în zori (1989)
Doi haiduci și o crâșmăriță (1993)
Ochii care nu se văd (1994) - pictorul Petrișan
Terente, regele bălților (1995)
Trenul vieții (1998)
Ciocârlia (2002)
Magnatul (2004)
Vocea inimii (2006) - Gheorghe Popovici
Marea Aventură Lego- Vitruvius (voce, versiunea română) (2014)

Note[modificare | modificare sursă]

^ Decretul nr. 38/2022 privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României, Lege5, accesat în 14 noiembrie 2022
^ Editia a VI-a, Uniter.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022
^ UNITER Awards Database, accesat în 14 noiembrie 2022
^ Constantin Codrescu, Česko-Slovenská filmová databáze
^ AGERPRES (5 septembrie 2021), O personalitate pe zi: Actorul şi regizorul Constantin Codrescu, agerpres.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022
^ Simona Maria Chirciu[*] (14 noiembrie 2022), Actorul Constantin Codrescu a murit. „Am încercat să rămân OM în mijlocul unei lumi străine mie", mediafax.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022
^ „A murit Constantin Codrescu”. Stirileprotv.ro. Accesat în 14 noiembrie 2022.
^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
^ „Actorul Constantin Codrescu, distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler”, Glasul Cetății, 30 martie 2022, accesat în 2 aprilie 2022

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Constantin Codrescu: "Nu putem supraviețui fără simboluri, fără crezuri, fără demnitate" Arhivat în 22 martie 2012, la Wayback Machine., 24 februarie 2011, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național

[3d027949d283c00f27585647f25e1077-1] Decretul nr. 38/2022 privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României, Lege5, accesat în 14 noiembrie 2022

[f96a5dca09dbfebd29512e782d092c6e-2] Editia a VI-a, Uniter.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022

[ec02807c25e548283942bff85cd59da7-3] UNITER Awards Database, accesat în 14 noiembrie 2022

[10dd02dab2b4c88bc88b9ab82dc4a97a-4] Constantin Codrescu, Česko-Slovenská filmová databáze

[2afb48fa4c2f53a56c0e4c973aade06a-5] AGERPRES (5 septembrie 2021), O personalitate pe zi: Actorul şi regizorul Constantin Codrescu, agerpres.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022

[2d95a003b12aebbdc3bf2141e43a64a7-6] Simona Maria Chirciu[*] (14 noiembrie 2022), Actorul Constantin Codrescu a murit. „Am încercat să rămân OM în mijlocul unei lumi străine mie", mediafax.ro[*], accesat în 14 noiembrie 2022

[7] „A murit Constantin Codrescu”. Stirileprotv.ro. Accesat în 14 noiembrie 2022.

[8] Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010

[9] Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.

[10] „Actorul Constantin Codrescu, distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler”, Glasul Cetății, 30 martie 2022, accesat în 2 aprilie 2022

[4]

[5]

[6]

[1]

[2]

[3]

[7]

[8]

[9]

[10]