Confederația canadiană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Confederația Canadiană)

Confederația canadiană (în franceză Confédération canadienne) a fost procesul prin care coloniile britanice din Canada, Noua Scoție și Noul Brunswick s-au unificat în Dominionul Canadei la 1 iulie 1867.[1][2] Prin confederație vechea provincie Canada era divizată în Ontario și Quebec, împreună cu Noua Scoție și Noul Brunswick, noua federație cuprindea așadar patru provincii.[3] De-a lungul anilor după confederație, Canada a cunoscut numeroase modificări teritoriale și expansiuni, rezultând în uniunea actuală a zece provincii și trei teritorii.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. s.9. Accesat în . 
  2. ^ Martin, Ged (). Britain and the Origins of Canadian Confederation, 1837–67. Vancouver: University of British Columbia Press. p. 1. ISBN 978-0774804875. 
  3. ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. s.5. Accesat în . 
  4. ^ „Constitution Act, 1867”. Her Majesty the Queen in Right of Canada. . p. 18. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Confederația canadiană