Sari la conținut

Concurență neloială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Economia

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț
Economie heterodoxă
Economie planificată

Economia generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

Concurența este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor comerciale.

Procedeele care caracterizează concurența neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii și uzanțelor cinstite, pot fi grupate în infracțiuni, contravenții și/sau delicte civile.

Faptele pe care legea le consideră acte de concurență neloială(art.4 și art.5 dinLegea nr.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii, tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea, produsele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte; sau obținerea în detrimentul concurenței de foloase sau avantaje în activitatea economică prin practici contrare legii sau moralei. De aceea,reclama comparativă,implicând elemente de neloialitate în scopul obținerii unor avantaje de piață, este ilicită, când comparația este inexactă și neobiectivă.

LEGEA nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale ART. 5

Constituie infracțiune de concurență neloială și se pedepsește cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei : a) întrebuințarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant ; b) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vinzare sau vinzarea unor marfuri purtind mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari. Pentru mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intru-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsa asupra originii marfurilor denumirea unui produs al carui nume a devenit generic si indica in comert numai natura lui, afara de cazul cind denumirea este insotita de o mentiune care ar putea face sa se creada ca are acea origine.

Concurenta ilicita se considera situatia în care, din dorinta de a patrunde rapid sau a castiga o cota cat mai mare de piata, o firma prejudiciaza direct si, de cele mai multe ori, intentionat activitatea concurentilor, apeland la practici ilegale: denigrare (vehicularea de informatii inexacte sau false despre activitatea acestora), concurenta "parazitara" (obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create inre marci s.a.), concurenta ilicita, frauda fiscala (incalcarea legislatiei fiscale, ceea ce permite obtinerea unor costuri mai mici si posibilitatea practicarii unor preturi scazute), dumping, "furtul" de clientela, etc.

Potrivit prevederilor Conventiei de la Paris pentru protectia proprietatii industriale, "constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor cinstite in materie industriala sau comerciala" (art. 10 bis 2). Art. 10 bis 3: "Trebuie sa fie interzise mai ales: 1) orice fapte care sunt de natura sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent; 2) afirmatiile false in exercitarea comertului, care sunt de natura sa discrediteze intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent; 3) indicatiile sau afirmatiile a căror folosire, in exercitarea comertului, sunt susceptibile sa induca publicul in eroare cu privire la natura, modul de fabricatie, caracteristicile, aptitudinea la intrebuintare sau cantitatea marfurilor".

Metoda „bulgare de zapada”, Conform dispozitiilor art. 4 lit. d al Legii nr. 11/1991 constituie contraventie incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare.Metoda, denumita uzual ,,bulgare de zapada" consta in promisiunea comerciantului de a preda marfa sau de a executa prestatia la un pret ori tarif inferior celui practicat in mod curent, in schimbul obligatiei asumate de clientul consumator de a procura pentru comerciant alti clienti. Atunci cand acestia din urma se prezinta si, la randul lor, se obliga, in aceleasi conditii, sa aduca noi clienti, cumparatorul initial isi primeste avantajul scontat. Astfel, jurisprudenta franceza a decis ca reprezinta o vanzare tip ,,bulgare de zapada" atunci cand se ofera noua perechi de ciorapi la un pret interesant oricarei cliente care furnizeaza trei comenzi similare ale altor consumatoare . Nu are nici o relevanta imprejurarea ca consumatorul are alegerea intre doua preturi, unul redus daca procura si alti clienti si celalalt normal.Procedeul este neonest si prejudiciaza deopotriva pe ceilalti comercianti ca si pe consumatori, insuflandu-le iluzia ca astfel ar dobandi marfuri sau alte servicii in conditii avantajoase.

Premii si cadouri : Conform dispozitiilor art. 4 lit. e al Legii nr. 11/19 constituie contraventie incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard. In principiu, orice comerciant este liber sa ofere clientelei sale daruri, insa atragerea clientelei prin acest procedeu profita prea putin consumatorilor, pentru ca premiul depinde numai de hazard, ceea ce face ca procedeul sa fie neonest. Spre exemplu: ,,Sampon antiparazitar pentru caini va ofera, gratuit, cabinetul veterinar din str. X”. Informatia continuta in text este evident eliptica, pentru ca nu desluseste suficient samponul este oferit oricarui solicitant sau numai clientilor cabinetului, care platesc un serviciu veterinar.In acceptiunea concurentei comerciale, vanzarea cu premiu reprezinta o tehnica de incitare a consumatorului, oferindu-i perspectiva de a obtine deodata cu produsul cumparat sau cu serviciul prestat contra cost si un alt serviciu dobandit ori gratuit ori in conditii avantajoase. Premiul este, asadar, intotdeauna accesoriul produsului ori al serviciului platit.

Din august 2010, legea concurenței din România a fost actualizată astfel:[1]

  • companiile trebuie să notifice la Consiliul Concurenței intenția de a face o achiziție sau o fuziune pe piață anterior semnării tranzacției
  • companiile sancționate de CC trebuie să depună o cauțiune de 30% din amendă pentru a o contesta în instanță
  • jucătorii de pe piață care recunosc că au încălcat legea vor primi reduceri la amenzi între 10% și 25%
  • amenzi între 5.000 lei și 40.000 lei pentru autoritățile publice centrale și locale necooperante în anchetele Concurenței
  • taxa pentru autorizarea unei concentrări economice se calculează diferit și va reprezenta 0,04% din cifra de afaceri a companiei la nivel local sau maximum 100.000 de euro
  1. ^ Legea concurenței vine cu sancțiuni noi pentru manageri și companii, 6 iulie 2010, Mihaela Popescu, Ziarul financiar, accesat la 13 ianuarie 2016

Legături externe

[modificare | modificare sursă]