Conacul familiei Cantacuzino din Poiana

48°15′48.1508″N 27°21′27.2107″E (Conacul familiei Cantacuzino din Poiana) / 48.263375222°N 27.357558528°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Conacul cu parc al lui Cantacuzino)
Conacul familiei Cantacuzino
Poziționare
Conacul familiei Cantacuzino se află în Moldova
Conacul familiei Cantacuzino
Conacul familiei Cantacuzino
Coordonate48°15′48.1508″N 27°21′27.2107″E ({{PAGENAME}}) / 48.263375222°N 27.357558528°E
LocalitatePoiana, Edineț
Raionraionul Edineț
Țara Republica Moldova
Edificare
Stilneogotic
Data finalizăriinecunoscută
Stare de conservaredegradare avansată; o parte din clădirea principală a complexului este ruinată[1]

Conacul familiei Cantacuzino este un monument de arhitectură de importanță națională din satul Poiana, raionul Edineț. Data construcției nu este cunoscută. Se presupune că a fost concepută în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. Împrrejurul conacului a fost înființat un parc natural, inclus în lista ariilor protejate din Republica Moldova, cunoscut ca parcul din Hincăuți.[2]

În spațiul românesc, familia de boieri Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder.

În perioada postbelică, complexul de clădiri cu parc a servit ca orfelinat, azil de bătrâni, casă de odihnă și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Conacul a fost loc de filmări pentru unele scene din filmul Lăutarii.

În prezent, monumentul se află în stare de degradare avansată; unii pereți ai clădiri principale sunt ruinați. Este în proprietate privată,[1] la balanța Universității Pedagogice „Ion Creangă” din Chișinău.[3]


Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Raportul Agenției de inspectare și restaurare a monumentelor în baza inspectărilor efectuate în cele 32 raioane și 2 municipii din Republica Moldova”. Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor. . Accesat în . 
  2. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în . 
  3. ^ Ștefăniță, Ion (). Patrimoniul Cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate. Chișinău. ISBN 9789975424806. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]