Sari la conținut

Romexpo

44°28′35″N 26°03′58″E / 44.4765°N 26.066°E (Romexpo)44.4765; 26.066
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Complexul expozițional Romexpo)
Interiorul Romexpo
Târg de carte Gaudeamus organizat în 2017
Intrarea de la Romexpo pentru Salonul Internațional de Carte BookFest (2018)

Romexpo este cel mai mare complex expozițional din România, situat în Piața Presei Libere din București. Aici, anual sunt organizate peste 40 de târguri, expoziții și saloane comerciale la care participă expozanți din România și din străinătate.

Dintre cele mai importante manifestări care au loc în fiecare an în centrul expozițional Romexpo pot fi enumerate: Târgul International de Bunuri de Consum Bucuresti (TIBCO), Expoziția internațională de produse și articole pentru copii; jucării și jocuri (KIDEX), Târgul internațional de mobilă, produse din lemn, accesorii pentru mobilă, decorațiuni interioare (TIMB), Târgul internațional pentru industria tipografică (PRINT SHOW), Târgul Internațional de Turism al României (ITF), Târgul internațional de carte de învățătură (GAUDEAMUS) etc.

Complexul este administrat de compania Romexpo. Cifra de afaceri a companiei pentru anul 2007 a fost de 23 de milioane de euro.[1]

Pavilionul Central

[modificare | modificare sursă]
Pavilionul central al complexului

Pavilionul Central al centrului expozițional, numit în timpul regimului comunist mai întâi Pavilionul EREN  „Pavilionul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale[2]  iar apoi „Pavilionul Expoziției Realizărilor Economiei Naționale”, a fost construit între anii 1960 și 1963, pe fostul spațiu al tribunelor hipodromului Băneasa, după planurile arhitecților Ascanio Damian, Mircea Enescu, Vera Hariton și inginer Dan Mateescu.[3] Pavilionul, înalt de 42 m, cu o suprafață construită de 10.000 m² este edificat pe un plan circular cu diametru de 180 m și are o cupolă cu un diametru de 93 m.

În interior, pavilionul este format dintr-o zonă centrală necompartimentată și trei galerii situate la cote diferite, unite prin scări libere, dispuse radiar, care permit accesul vizitatorilor între galerii.[3] Accesul vizitatorilor în clădire se face prin cele două rampe dinspre esplanadă, care formează trena construcției, situate la nivelul primei galerii. Evacuarea în caz de urgență se face prin cele 3 ieșiri, situate la nivelul solului, dispuse opus și perpendicular pe axa intrării principale.

Edificiul realizat din beton, oțel și sticlă, în stilul internațional al vremii, dar inspirat explicit de Pavilionul Z din cadrul Complexului expozițional din Brno,[4] a avut inițial o cupolă geodezică, cu o structură suplă de zăbrele triunghiulare plane, înlocuită un an mai târziu cu o nouă structură metalică, realizată din arce cu zăbrele. Atât cupola, cât și întreaga construcție au fost proiectate în așa fel încât la construcția ei să poată fi folosite materiale prefabricate.

Pavilionul în aprilie 1962

Pavilionul a fost dat inițial în folosință în 27 aprilie 1962. Inaugurarea s-a făcut „cu prilejul sesiunii extraordinare a Marii Adunări Naționale prin care conducerea comunistă a marcat, în fața a 11.000 de participanți, finalizarea colectivizării în România”.[5] Cupola pavilionului s-a prăbușit („s-a răsturnat”) în martie 1963, din cauza unei încărcări inegale cu zăpadă („sarcină excentrică”).[3] Presa vremii a rămas absolut mută cu privire la acest eveniment. Cupola a fost reconstruită și redată în folosință (1964) într-o versiune nouă, din arce de oțel zăbrelite, tridimensionale, mai sigură, dar mai puțin spectaculoasă din punctul de vedere al ingineriei vremii, pasionată de performanțele structurilor din „pânze subțiri”.

În 1959, autoritatea administrativă a Capitalei a decis construirea unui spațiu expozițional, ca efect al creșterii economice accelerate și al extinderii relațiilor comerciale internaționale. Centrul expozițional urma să fie construit folosind soluții arhitecturale de avangardă. Drept urmare, în 1960 se realizează planurile pavilionului 1 - Cupola centrală.

În aprilie 1962, acesta este inaugurat printr-un congres extraordinar al PCR, menit să marcheze încheierea colectivizării în agricultură, la care s-au adus 11.000 de țărani, număr simbolic care să amintească de răscoala din 1907.[6] Arhitectura pavilionului este inspirată de realizările similare din Europa anilor 1950, devenind emblematică pentru Bucureștiul modern. Ea este impusă proiectanților de către membrii guvernării vremii, care au agreat un pavilion similar din Brno, construit deja în 1959. Pavilionul bucureștean, în versiunea lui inițială (înainte de prăbușirea cupolei), imita fidel tipul de structură al cupolei și silueta pavilionului din Brno, cu diferențe de detaliu.

În 1963 se înființează Oficiul de Expoziții din cadrul Camerei de Comerț a României, care, în 1968, va deveni Întreprinderea de Târguri și Expoziții, specializată în organizarea de expoziții în țară și a participărilor oficiale românești la târguri străine.

De-a lungul anilor, Romexpo a cunoscut o dezvoltare accelerată, găzduind evenimente de referință precum Expoziția Realizărilor Economiei Naționale din 1964 și Târgul Internațional București (TIB) din 1970, care a reunit expozanți din peste 30 de țări.[7]

În octombrie 1970 se organizează prima ediție a TIB, desfășurat pe o suprafață totală de 70.000 mp. La TIB 1970 au participat peste 1.000 de expozanți din 30 țări, din care 18 participări oficiale. Până în 1981, TIB va fi organizat bienal.

În mai 1974 este inaugurat TIBCO - Târgul Internațional de Bunuri de Consum București, desfășurat pe 16.500 mp, având expozanți din 11 țări. Din octombrie 1981 TIB și TIBCO fuzionează, devenind expoziție anuală.

În decembrie 1991, Întreprinderea de Târguri și Expoziții devine ROMEXPO S.A., societate pe acțiuni cu capital privat, având ca acționar majoritar Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București.

Începând din 1990 se implementează programul strategic de diversificare a structurii evenimentelor expoziționale, astfel încât de la o manifestare anuală se ajunge la peste 40 de târguri, expoziții și saloane comerciale în 2003.

De la înființarea sa, în 1991, societatea s-a concentrat pe trei strategii: modernizare, diversificare și specializare.

Societatea se bucură de recunoaștere internațională, fiind membră activă a unor organizații de profil precum Asociația Globală a Industriei de Târguri și Expoziții - UFI (din 1993), cea mai importantă organizație mondială în domeniu, precum și a Alianței Târgurilor din Europa Centrală - CEFA (din 2003). În 2004 ROMEXPO devine membru CENTREX - Uniunea Internațională de Raportare Unitară a Indicatorilor Statistici, iar în 2007 devine membru EURASCO - Asociația Organizatorilor de Târguri Agricole din Europa. Totodată este membru fondator al Asociației Organizatorilor de Târguri și Expoziții din România - ASOEXPO.[8]

  1. Romexpo a avut în 2007 un profit de 7 milioane de euro
  2. Pavilionul Expozitiei Realizarilor Economiei Nationale - EREN, Piata Presei Libere 1964, www.inforom-cultural.ro
  3. 1 2 3 Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic (). PrivEȘTI București.
  4. Pavilion Z (în engleză), Go To Brno,
  5. Pavilionul ROMEXPO… fără cupolă!
  6. Pavilionul Expozitiei Realizarilor Economiei Nationale - EREN, Piata Presei Libere 1964, www.inforom-cultural.ro
  7. Istoric - CENTRUL EXPOZIȚIONAL ROMEXPO, CENTRUL EXPOZIȚIONAL ROMEXPO - CENTRUL EXPOZIȚIONAL ROMEXPO,
  8. ISTORIC, ROMEXPO
  • Mariana Celac, Octavian Carabela, Marcu Marcu-Lapadat. Bucuresti : arhitectură și modernitate un ghid adnotat. Simetria 2005
  • Florian Georgescu, Paul Cernovodeanu, Alexandru Cebuc. Monumente din București. București: Meridiane 1966

Legături externe

[modificare | modificare sursă]