Cocor siberian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Cocor siberian
Schneekranich Grus leucogeranus 090501 We 147.JPG
Stare de conservare
Status iucn3.1 CR ro.svg
Critic (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Gruiformes
Familie: Gruidae
Gen: Leucogeranus
(Bonaparte, 1855)
Specie: L. leucogeranus
Nume binomial
Leucogeranus leucogeranus
(Pallas, 1773)
SiberianCrane.svg
Trasee de migrație, locuri de reproducere și iernare
Sinonime
  • Bugeranus leucogeranus
  • Sarcogeranus Ieucogeranus
  • Grus leucogeranus

Cocorul siberian (Leucogeranus leucogeranus), cunoscut, de asemenea, sub numele de cocorul alb siberian sau cocorul de zăpadă, este o pasăre din familia Gruidae. Adulții se disting de toți ceilalți cocori pentru că au penajul complet alb, cu excepția penelor de zbor primare negre, vizibile numai atunci când pasărea este în zbor. În prezent, sunt două populații disjuncte în tundra arctică din vestul și din estul Rusiei. Populația estică migrează în China în timpul iernii, în timp ce populația vestică își petrece lunile de iarnă în Iran și, în trecut, în India și Nepal.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Cocor siberian la grădina zoologică Tennōji, Japonia.

Fruntea, fața și părțile laterale ale capului, lipsite de pene, au o culoare roșu aprins, ciocul este închis la culoare, iar picioarele sunt de culoare roz. Irisul este gălbui. Puii au pene pe față, iar penajul este maroniu murdar. Nu există pene terțiale alungite ca la alte specii de cocori.[2] În timpul sezonului de reproducere, atât masculii, cât și femelele sunt adesea văzuți cu pene pline cu noroi; își scufundă ciocurile în noroi și îl întind pe pene.

Cocorul siberian cântărește de obicei 4,9-8,6 kg și are o înălțime de aproximativ 140 cm. Anvergura aripilor este de 210-260 cm și lungimea este de 115-127 cm. Masculii sunt în medie mai mari decât femelele.[2][3][4][5][6][7][8] Greutatea medie a adulților într-un studiu a fost de 6,81 kg, în timp ce păsările tinere au fost ușor mai grele, cu o medie de 7,1 kg.[9] De obicei, aceast cocor este puțin mai mic în greutate și înălțime fașă de alți cocori, în special cocorul sarus, cocorul cu mărgele și cocorul cu coroană roșie. [10]

Comportment[modificare | modificare sursă]

Hrană[modificare | modificare sursă]

Acești cocori se hrănesc în principal cu plante, deși sunt omnivore. În teritoriile de vară se hrănesc cu o gamă largă de plante, inclusiv rădăcini de Veratrum misae, semințe de Empetrum nigrum, precum și rozătoare mici, râme și pești. De asemenea, înghit pietricele și pietriș pentru a ajuta la fărâmițarea alimentelor.[4] În zonele de iernat din China, s-a observat că se hrănesc în mare măsură cu frunze de Vallisneria spiralis.[11] S-a constatat că exemplarele care iernează în India au în principal plante acvatice în stomac. La păsările în captivitate s-a observat că mînâncă gândaci și ouă de păsări.[12][13]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ BirdLife International (). Leucogeranus leucogeranus. IUCN Red List of Threatened Species. 2013. Accesat în . 
  2. ^ a b Rasmussen, PC; Anderton, JC (). The Birds of South Asia. The Ripley Guide. Volume 2. Smithsonian Institution and Lynx Edicions. p. 138. 
  3. ^ Ali, S.; Ripley, S. D. (). Handbook of the Birds of India and Pakistan. Volume 2. New Delhi: Oxford University Press. pp. 144–146. 
  4. ^ a b Johnsgard, P. (). Cranes of the World (PDF). Indiana University Press. pp. 129–139. ISBN 978-0-253-11255-2. 
  5. ^ Baker, E. C. S. (). Fauna of British India. Birds. Volume 6 (ed. 2nd). London: Taylor and Francis. p. 53. 
  6. ^ Grus leucogeranus (2011).
  7. ^ Grue de Sibérie. oiseaux.net
  8. ^ Beaman, M., & Madge, S. (2010). The handbook of bird identification: for Europe and the western Palearctic. A&C Black.
  9. ^ Klenova, A. V., Goncharova, M. V., Kashentseva, T. A., & Naidenko, S. V. (2020). Voice breaking and its relation to body mass and testosterone level in the Siberian Crane (Leucogeranus leucogeranus). Journal of Ornithology, 161(3), 859-871.
  10. ^ Wood, Gerald (). The Guinness Book of Animal Facts and FeatsNecesită înregistrare gratuită. ISBN 978-0-85112-235-9. 
  11. ^ Guofeng Wu; de Leeuw Jan; Skidmore Andrew K.; Prins Herbert H. T.; Best Elly P. H.; Yaolin Liu (). „Will the Three Gorges Dam affect the underwater light climate of Vallisneria spiralis L. and food habitat of Siberian crane in Poyang Lake?” (PDF). Hydrobiologia. 623: 213–222. doi:10.1007/s10750-008-9659-7. 
  12. ^ Quinton W. H. St. (). „The White Asiatic crane”. The Avicultural Magazine. 12 (3): 33–34. 
  13. ^ Ellis, DH; Scott R. Swengel; George W. Archibald; Cameron B. Kepler (). „A sociogram for the cranes of the world” (PDF). Behavioural Processes. 43 (2): 125–151. doi:10.1016/S0376-6357(98)00008-4. PMID 24896001. Arhivat din original (PDF) la . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Siberian crane