Cnezat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cnezatul este o formă de organizare politică de tip statal în Evul Mediu (la români și la slavi) bazată pe autoritatea cneazului.

Cnezatul a fost și o formațiune politică prestatală, care era formată dintr-un grup de sate românești conduse de un cneaz.[1]

De exemplu, în secolul al XIII-lea în Maramureș existau mai multe cnezate. Unul din cele mai mari a fost Cnezatul Câmpulungului, care cuprindea vreo 16-18 sate de pe valea superioară a Tisei și de pe valea Tarasului, având centrul, probabil, la Sarasău.[2]

În anul 1381, oșenii de pe Valea Cosăului sunt atestați documentar, sub formula: Keneziatus possessionis nostrae Olachalis OZON vocatae. În textul în limba latină, keneziatus înseamnă "cnezat" iar forma Ozon înseamnă "Oșan".[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prof. dr. Ioan Murariu: Dicționar explicativ școlar de termeni istorici și arhaici, Editura EduSoft, Bacău, 2006
  2. ^ Mic dicționar al localităților din Maramureș, în Buletin semestrial • an XV, nr. 1 (28) • 2007
  3. ^ Alexandru Pele: Elemente lexicale străromânești, p. 49, Editura Scheda, Oradea, 2010

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Columbeanu, Sergiu: Cnezate și voievodate românești, editura Albatros, București, 1973.
  • Pop, Ioan Aurel: Instituții medievale românești: adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 33, 191.
  • Andrea, A. Banatul cnezial până la stăpânirea habsburgică (1718), Editura Banatica, Reșița, 1996.