Sari la conținut

Chu Coching

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Chu Coching
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
districtul Shangyu⁠(d), Zhejiang⁠(d), Dinastia Qing Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Beijing, Republica Populară Chineză Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Populară Chineză
 Republica Chineză
 Dinastia Qing Modificați la Wikidata
Ocupațiemeteorolog[*]
profesor universitar[*]
scriitor științific[*]
chancellor[*][[chancellor (leader of a university or a college)|​]]
geolog
politician Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieZhejiang University[*][[Zhejiang University (university in Hangzhou, China)|​]]
Universitatea Nanjing
Wuhan University[*][[Wuhan University (university in Wuhan, China)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea Fudan⁠(d)
Universitatea din Illinois (BS⁠(d))
Universitatea Harvard (PhD)
OrganizațiiAcademia Sinica[*][[Academia Sinica (national academy of the Republic of China (Taiwan))|​]]
Academic Division of Earth Sciences of the Chinese Academy of Sciences[*][[Academic Division of Earth Sciences of the Chinese Academy of Sciences |​]]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruA preliminary study of climate change in China over the past 5000 years[*][[A preliminary study of climate change in China over the past 5000 years (articol științific)|​]]
The Complete Works of Coching Chu[*][[The Complete Works of Coching Chu |​]]  Modificați la Wikidata
PremiiAcademician of the Chinese Academy of Sciences[*][[Academician of the Chinese Academy of Sciences (academic award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Fosta reședință a lui Coching Chu din Nanjing.

Coching Chu (în chineză simplificată: 竺可桢; chineză tradițională: 竺可楨; pinyin: Zhú Kězhēn; Wade–Giles: Chu K'o-chen; n. , districtul Shangyu⁠(d), Zhejiang⁠(d), Dinastia Qing – d. , Beijing, Republica Populară Chineză), romanizat și ca Zhu Kezhen, a fost un geolog, meteorolog⁠(d) și profesor universitar chinez.[1]

Formarea profesională

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1890 în orașul Dongguan din prefectura Shaoxing (azi orașul Dongguan, districtul Shangyu⁠(d), orașul-prefectură Shaoxing⁠(d)) din provincia Zhejiang[2]:329[3] și a urmat studii secundare la Școala Publică Fudan (1905–1909), după care a fost admis în anul 1909 la Departamentul de Inginerie Civilă al Școlii Superioare de Mine și Căi Ferate Tangshan⁠(d).[4]:6 După ce a obținut o bursă a Fondului Boxerilor⁠(d), Chu a plecat în anul 1910 în Statele Unite ale Americii pentru a urma studii universitare.[3][4]:6 A absolvit Colegiul de Agricultură al Universității din Illinois în 1913.[1][3][4]:7 A urmat apoi studii de doctorat sub îndrumarea climatologului Robert DeCourcy Ward⁠(d) la Universitatea Harvard și a obținut doctoratul în meteorologie în 1918,[1][3][4]:7[5] cu teza A New Classification of Typhoons of the Far East („O nouă clasificare a taifunurilor din Orientul Îndepărtat”.[5] S-a întors în China în același an și a predat ca profesor la Universitatea Normală Națională Wuchang.[3][6]

Chu Coching a lucrat din 1920 până în 1929 ca director al Departamentului de Meteorologie de la Universitatea Nanjing (cunoscută anterior ca Școala Normală Superioară Nanking, Universitatea Națională de Sud-Est și Universitatea Națională Centrală)[1][3] și a înființat acolo primul departament de geografie din China, devenind astfel un pionier în cercetarea modernă a geografiei și meteorologiei în China.[3] A activat apoi, în perioada 1929–1936 în funcția de director al Institutului Chinez de Meteorologie al Academiei Sinica⁠(d),[1][4]:7 care se afla în acea vreme pe teritoriul continental al Chinei. Academia Sinica a devenit mai târziu predecesoarea Academiei Chineze de Științe⁠(d) a Republicii Populare Chineze din China continentală și a Academia Sinica⁠(d) din Republica China (Taiwan). Institutul de Meteorologie al Academiei Sinica, care fusese înființat în anul 1927, a deschis în această perioadă peste patruzeci de stații de observare în întreaga țară care efectuau observații la sol și la mare altitudine pentru a realiza prognoza vremii.[3] Rezultatele acestor cercetări au stat la baza reformării standardelor de măsurare a observațiilor meteorologice și la dezvoltarea cercetărilor cu privire la crima regională.[3]

A îndeplinit funcția de președinte al Universității Naționale Chekiang⁠(d) (cunoscută acum ca Universitatea Zhejiang⁠(d)) în perioada 1936–1949 și a contribuit la transformarea acestei instituții într-una dintre cele mai prestigioase universități din China.[1][2]:332 În acea perioadă, el a trimis manuscrise cu privire la istoria științei chineze lui Joseph Needham din Anglia.

După înființarea Republicii Populare Chineze, a fost desemnat în octombrie 1949 în funcția de vicepreședinte al Academiei Chineze de Științe⁠(d)[1][2]:334 și a contribuit în această calitate la înființarea Institutului de Fizică Modernă și la publicarea revistei academice Scienta Sinica (Kexue Tongbao).[1] A îndeplinit, de asemenea, în anumite perioade funcțiile de vicepreședinte al Asociației Chineze pentru Știință și Tehnologie, președinte și președinte de onoare al Societății Meteorologice Chineze și președinte al Societății Geografice Chineze.[3] A coordonat cercetări ample ale reliefului Chinei, alcătuirea unui atlas național și formularea unor politici de cercetare în domeniul științelor naturale și a contribuit în mod substanțial la cercetarea fenologiei.[3] Lucrarea „Despre câteva caracteristici ale climei țării mele și relația lor cu producția de culturi cerealiere” a avut un rol important la planificarea producției agricole de pe teritoriul Chinei în funcție de caracteristicile climatice ale regiunilor.[3] Alte studii importante pe care le-a publicat au fost: „Cercetarea preliminară privind schimbările climatice în țara mea de-a lungul celor cinci mii de ani”, care a fost completat și revizuit în 1972, și „Timpul și locul de origine al celor douăzeci și opt de constelații”, care a pus capăt unei dezbateri internaționale ce dura de de mai bine de 100 de ani.[3]

Profesorul Chu a depus eforturi pentru dezvoltarea istoriei științei (antică și modernă) în China și recunoașterea acesteia ca o disciplină independentă și a condus delegația chineză la Al VIII-lea Congres Internațional de Istorie a Științei, care a avut loc în Italia și la care Republica Populară Chineză a devenit membră a Uniunii Internaționale de Istorie a Științei.[1] A avut un rol cheie în dezvoltarea științei din China și a condus Divizia Știință a Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist Chinez, participând la Simpozionul de Genetică de la Qingdao din 1956, care a condus la respingerea definitivă a abordării lîsenkoiste în domeniul geneticii în China.[1]

Bătrânețea

[modificare | modificare sursă]
Chu Coching în 1963

În anul 1955 a fost ales membru titular al Academiei Chineze de Științe. Ca o recunoaștere a meritelor sale, Academia Română l-a ales în anul 1965 ca membru de onoare din străinătate,[7] iar diploma și insigna de membru de onoare al Academiei Române i-au fost înmânate în ianuarie 1966 de ambasadorul român Dumitru Gheorghiu.[8][9][10]

În timpul Revoluției Culturale, Chu Coching nu a fost foarte afectat, dar a fost nevoit să acționeze cu grijă pentru a nu fi luat la ochi de autoritățile politice. A murit din cauza unei boli pulmonare în 7 februarie 1974 la Beijing.[3] Astăzi, Chu Coching are o reputație academică semnificativă și este recunoscut ca un „mare maestru” în meteorologia și geografia chineză.[11]

Lucrări academice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f g h i j en Lawrence R. Sullivan, Nancy Liu-Sullivan, Historical dictionary of science and technology in modern China, Rowman & Littlefield, Lanham, Maryland, 2015, p. 498.
  2. ^ a b c Wang, Zuoyue (). „Practicing Mr. Science: Chinese Scientists and the May Fourth Movement from Zhu Kezhen to Fang Lizhi”. East Asian Science, Technology and Society (în engleză). 16 (3): 327–348. doi:10.1080/18752160.2022.2104997. ISSN 1875-2160. 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „1974年2月7日 我国气象学家竺可桢逝世-搜狐新闻” [Meteorologul chinez Zhu Kezhen a murit la 7 februarie 1974]. 人民网 (news.sohu.com). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e Frank, Mark E. (). „National climate: Zhu Kezhen and the framing of the atmosphere in modern China”. History of Science (în engleză): 007327532311574. doi:10.1177/00732753231157453. ISSN 0073-2753. PMID 36988139 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  5. ^ a b Chu, Coching (). „A New Classification of Typhoons of the Far East”. Monthly Weather Review. 52 (12): 570–579. 
  6. ^ „{{{display}}}”. Nihon jinmei daijiten+Plus (în japoneză). Kōdansha. 
  7. ^ „Academia Română – Membri”, Acad.ro, accesat în  
  8. ^ Agerpres, „Pekin: Înmînarea unor distincții acordate de Academia Republicii Socialiste România”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6873, joi 27 ianuarie 1966, p. 6.
  9. ^ Agerpres, „Distincții academice românești unor oameni de știință chinezi”, în România liberă, anul XXIV, nr. 6619, joi 27 ianuarie 1966, p. 3.
  10. ^ Agerpres, „Oameni de știință chinezi aleși membri de onoare ai Academiei Române”, în Munca, anul XXII, nr. 5666, joi 27 ianuarie 1966, p. 4.
  11. ^ „竺可桢--科技--人民网”. scitech.people.com.cn. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]