Charles de Peyssonnel (avocat)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Charles de Peyssonnel (avocat)
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Marsilia, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
İzmir, Anatolia Eyalet⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
PărințiCharles Peyssonnel Modificați la Wikidata
Frați și suroriJean-André Peyssonnel Modificați la Wikidata
CopiiClaude-Charles de Peyssonnel Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3] Modificați la Wikidata

Charles de Peyssonnel (n. , Marsilia, Franța – d. , İzmir, Anatolia Eyalet⁠(d), Imperiul Otoman) a fost un avocat francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Charles de Peyssonnel este fiul medicului Charles Peyssonnel (1640-1720), victima devotamentului său, a murit de ciumă în 1720 la Marsilia. Este fratele medicului și naturalistului Jean André Peyssonnel (1694-1759) și tatăl scriitorului și diplomatului Claude-Charles de Peyssonnel (1727-1790).

După ce a studiat dreptul la Aix-en-Provence, a fost avocat la Marsilia. În 1726 a participat la crearea Academiei din Marsilia, unde a rostit în 1734 un elogiu al mareșalului Ducele de Villars[4]. Marchizul de Villeneuve, ambasador francez la Constantinopol, l-a luat ca secretar și apoi ca cancelar. A cunoscut probabil contele de Caylus căruia i-a adresat o corespondență importantă publicată de părintele Sevin în 1802[5].

El a descoperit mai multe medalii de aur ale regilor Bosforului și cu această ocazie a publicat o Dissertation sur la suite des rois du Bosphore. Și-a petrecut întreaga carieră în Levant. A făcut două expediții în interiorul Turciei în 1746 și 1750. Numit consul în Smirna în 1747, a murit acolo în 1757 în urma unui atac de apoplexie.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Charles de Peyssonnel, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b c d FINA Wiki, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Charles de Peyssonnel,Éloge funèbre du Maréchal duc de Villars, éd. Boy, Marseille, 1735
  5. ^ Abbé Sevin, Recueil de lettres sur Constantinople, éd. Obre, Paris, 1802

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Académie de Marseille, Dictionnaire des marseillais, Édisud, Marseille, 2001, p. 265, ISBN: 2-7449-0254-3
  • Abbé Dassy, L’académie de Marseille, ses origines, ses publications, ses archives, ses membres, Barlatier-Feissat éditeur, Marseille, 1877, Format:Pp.